România alocă până la 1,5 miliarde de euro pentru combaterea secetei și inundațiilor

Nevoia stringentă de adaptare la noile realități climatice este confirmată de evoluția vremii din ultimele decenii. România se aliniază tendințelor globale generate de schimbările climatice, confruntându-se tot mai des cu episoade severe de secetă cauzate de lipsa precipitațiilor și de temperaturile ridicate. Daniel Alexandru, șeful serviciului de agrometeorologie din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie (ANM), a explicat pentru „Adevărul” că aceste anomalii apar acum chiar și în sezoane în care vremea era odinioară mult mai stabilă și favorabilă.

„În ultimii 15-20 de ani, această frecvență în ceea ce privește fenomenele meteorologice extreme, care au determinat în principal secetă în România, a devenit foarte ridicată, tocmai și datorită faptului că factorii meteorologici limitativi, precum precipitațiile în cantități foarte scăzute, precum și temperaturile foarte ridicate, au început să apară în perioade în care, să spunem, eram obișnuiți cu temperaturi mai scăzute și cantități de precipitații optime” – Daniel Alexandru, șeful serviciului de agrometeorologie din cadrul ANM.

Harta vulnerabilității climatice: de la Dobrogea la Câmpia de Vest

Impactul secetei nu este însă resimțit în mod egal la nivel național, intensitatea acesteia variind de la un an la altul. Zonele extracarpatice sunt, în general, cele mai expuse. Analizând datele din ultimele două decenii, expertul ANM indică Dobrogea, Moldova, Câmpia Română și Câmpia de Vest drept cele mai vulnerabile regiuni.

„Cea mai vulnerabilă, cel puțin din punct de vedere al acestui fenomen, este zona Dobrogei. Acolo, într-adevăr, acest fenomen de secetă este mult, mult mai frecvent în ultimii 15-20 de ani decât în celelalte regiuni”, punctează Daniel Alexandru.

Cu toate acestea, anul 2026 a adus provocări majore și în vestul țării, o zonă puternic lovită de căldură și de absența ploilor, fenomen care nu s-a limitat doar la sezonul estival. Referindu-se la situația din vestul României, reprezentantul ANM a completat: „Vorbim aici de luni de zile, în special în afara lunilor de vară, inclusiv primăvara și toamna, există un deficit foarte mare de precipitații și temperaturi ridicate”.

Agricultura în fața schimbării: porumbul pierde teren în sud

Aceste transformări climatice forțează sectorul agricol să își regândească strategiile pe termen lung. Fermierii sunt nevoiți să își adapteze planificarea în funcție de noile condiții meteorologice. În sudul României, de exemplu, suprafețele cultivate cu porumb au început deja să scadă din cauza secetei extinse.

Printre soluțiile viabile se numără introducerea unor plante mai rezistente la căldură extremă și la deficitul de apă. Daniel Alexandru recomandă fermierilor „să-și modifice structura culturilor, să facă rotație a culturilor, să vadă care sunt zonele care mai sunt propice sau (...) potrivite pentru culturile care mai sunt”.

Diferența dintre secetă și deșertificare

Un punct esențial în Programul de guvernare 2026–2028 este adoptarea Strategiei Naționale pentru Combaterea Deșertificării. Specialistul ANM atrage însă atenția că seceta și deșertificarea sunt două fenomene distincte, care nu trebuie confundate. În timp ce seceta este temporară, deșertificarea presupune o degradare profundă a solului și pierderea fertilității în urma unor transformări fizice, chimice și biologice.

„Deșertificarea este un proces de lungă durată care se instalează după o serie de alte procese, pornind într-adevăr de la secetă”, lămurește expertul, subliniind că un simplu episod de secetă severă nu echivalează cu instalarea deșertificării. În prezent, țara noastră nu a ajuns în acest stadiu critic: „În România deocamdată sunt doar premisele unor zone care sunt supuse acestui fenomen de deșertificare, deci sunt zone care sunt potențial susceptibile la acest fenomen”.

Calendarul investițiilor de până la 1,5 miliarde de euro

Pentru a contracara efectele secetei și ale inundațiilor, capitolul dedicat mediului, apelor și pădurilor din Programul de guvernare prevede intervenții structurate pe bazine hidrografice, prioritizate în funcție de urgențe. Planul este eșalonat pe mai mulți ani:

• 2026: Identificarea intervențiilor prioritare, pregătirea proiectelor și găsirea surselor de finanțare, în colaborare cu Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca de Investiții și Dezvoltare (BID).
• 2027: Finalizarea reorganizării Administrației Naționale „Apele Române” (instituția care gestionează resursele de apă) și pregătirea pentru operaționalizarea Mecanismului economic al apei la nivelul tuturor administrațiilor bazinale.
• 2028–2030: Demararea lucrărilor efective, care vizează retenția apei, restaurarea, protecția și diminuarea pierderilor, costurile fiind estimate între 0,8 și 1,5 miliarde de euro.

În paralel, Guvernul plănuiește să continue reabilitarea barajelor din categoriile de importanță A și B, lucrările fiind ierarhizate după gradul de risc și stadiul de pregătire a proiectelor. Banii necesari pentru aceste investiții vor fi atrași din fonduri europene, prin Administrația Fondului pentru Mediu, dar și din împrumuturi de la instituții financiare internaționale, cu respectarea limitelor de deficit bugetar asumate.

Deși programul stabilește clar etapele până în 2030, secțiunea analizată a documentului nu nominalizează bazinele hidrografice sau localitățile unde vor începe primele lucrări. Astfel, rămâne de văzut cum vor aplica autoritățile aceste planuri în teren. După cum subliniază și Daniel Alexandru, rolul ANM se limitează la furnizarea datelor privind intensitatea, frecvența și distribuția geografică a fenomenelor extreme, pentru a identifica zonele vulnerabile. Pasul decisiv aparține însă factorilor politici și administrativi: „Tot ceea ce înseamnă din punct de vedere al dispunerii de măsuri (...) decizii de adaptare sunt în general la îndemâna autorităților, începând de la autorități locale, regionale, probabil și naționale”.

Explorează subiectele:

secetă Apele Române schimbări climatice

Distribuie Distribuie Comentarii