Contestat cu înverșunare de organizațiile de mediu, proiectul minier Rovina, care vizează exploatarea unuia dintre cele mai mari zăcăminte de aur și cupru din Europa, ar putea însemna reîntoarcerea la minerit, după două decenii, într-una dintre faimoasele zone ale „Patrulaterului aurifer”.

La două decenii de la desființarea centrului minier Barza, unde, în anii ’90, munceau peste 5.000 de oameni, un alt proiect minier ar putea să-i ia locul. Tot în zona Bradului, din județul Hunedoara, la Rovina, a fost conturat unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur și cupru din Europa.

Satul liniștit, tulburat de bătălia pentru resurse

Satul Rovina din județul Hunedoara, locul unde a fost descoperit zăcământul porfiric de cupru și aur, are puțin peste 100 de locuitori și se află la 15 kilometri de municipiul Brad (13.000 de locuitori), la capătul unei văi adânci care șerpuiește printre dealuri abrupte – aspect care i-a dat și numele de „Rovina”. În trecut, mulți dintre localnici lucrau în minele Întreprinderii Barza, de aur, cupru, argint și minereuri complexe, care au fost închise la mijlocul anilor 2000.

Ca și în alte localități din zona Bradului, populația satului Rovina s-a redus în ultimele decenii, iar printre cei rămași se regăsesc în principal pensionari care au muncit în minerit. Agricultura nu a fost niciodată punctul forte al așezărilor de munte, iar creșterea animalelor a fost îngreunată de întinderea mică a pășunilor.

La mijlocul anilor 2000, în versantul de la intrarea în satul Rovina, geologii au făcut însă o descoperire care avea să aducă așezarea în atenția lumii. Forajele au scos la iveală, în premieră, un „munte” de cupru, al cărui miez se află la câteva sute de metri de sat, pe valea pârâului Rovina. O parte din versant, decopertată, cu roci roșiatice ce nu trădează la prima vedere bogăția minereului, marchează locul unde ar putea începe exploatarea minieră.

Muntele de cupru de la marginea satului

În 2018, compania canadiană Euro Sun a obținut un permis și o licență de exploatare minieră, valabilă și reînnoibilă pe 20 de ani, pentru perimetrul de pe valea Rovinei, care cuprinde o suprafață de peste 27 de kilometri pătrați.

Proiectul minier Rovina vizează o producție de peste 42 de tone de aur și peste 200.000 de tone de cupru în primii 17 ani de la începerea exploatării, pentru două dintre zăcămintele sale — Rovina și Colnic — care urmează să fie exploatate în carieră, la suprafață. Între timp, cel de-al treilea zăcământ, aflat la Cireșata, va fi evaluat în timpul exploatării carierelor Rovina și Colnic și ar putea fi exploatat ulterior, în subteran.

Resursele celor trei zăcăminte sunt estimate la circa 217 tone de aur și 635.000 de tone de cupru, potrivit companiei Euro Sun, care dezvoltă proiectul.

Rezervele care pot fi extrase de la Rovina în următorii 20 de ani au fost inițial estimate la cinci miliarde de dolari, statul urmând să colecteze redevențe de peste 300 de milioane de dolari de la producător, respectiv de 6 la sută pentru aurul produs și 5 la sută pentru cupru. Pe lângă redevențe, investiția va aduce și alte surse de venituri statului, din diverse taxe și impozite, arată reprezentanții companiei.

În 2025, Comisia Europeană a inclus proiectul Rovina, alături de alte două investiții din România (extracția magneziului metalic la Budureasa, Bihor, și extracția grafitului la Baia de Fier, Gorj), pe o listă de 47 de proiecte de importanță strategică pentru aprovizionarea Europei cu 14 materii prime minerale critice și strategice.

Recent, compania minieră Euro Sun a anunțat că grupul Trafigura, o companie de comerț cu materii prime, va finanța cu până la 200 de milioane de dolari, printr-un împrumut pe termen mediu și lung, demersurile pentru continuarea investiției, în schimbul concentratelor de cupru care vor fi produse la Rovina.

Contestat de asociațiile de mediu

În schimb, unele organizații de mediu și o parte dintre localnici se opun cu înverșunare proiectului, considerându-l dăunător pentru mediu.

„Proiectul minier Rovina, care vizează extracția aurului și a cuprului, va devasta o zonă extinsă din Munții Apuseni. Desemnarea lui drept proiect strategic de către Comisia Europeană legitimează o inițiativă deja declarată ilegală de instanțele din România. Aceasta nu este dezvoltare, ci distrugere, și ne vom opune cu hotărâre. Avem avantajul timpului și al determinării, spre deosebire de investitori sau guverne”, informa Roxana Pencea-Brădățan de la MiningWatch România, într-un comunicat de presă privitor la includerea investiției printre obiectivele strategice.

În 2024, Curtea de Apel Cluj a anulat avizul de mediu pentru proiectul minier de la Rovina. Magistrații au arătat că, înainte de emiterea avizului de mediu, erau necesare proceduri de consultare transfrontalieră, așa cum au solicitat organizațiile de mediu Declic și Ecou Rovina București.

Acestea au reclamat că proiectul minier poate avea un impact de mediu și asupra țării vecine, Ungaria, din cauza marilor suprafețe de pădure propuse pentru defrișare, dar și a efectelor asupra râului Crișul Alb, care traversează zona, ajungând în Ungaria.

Reprezentanții companiei miniere au respins însă reclamațiile organizațiilor de mediu, susținând că sunt nefondate și că nu era necesară consultarea transfrontalieră în faza elaborării Planului Urbanistic Zonal necesar continuării proiectului minier.

Sorin Halga, directorul Euro Sus, susține că un astfel de proiect minier nu poate afecta Ungaria, când, pentru fiecare hectar de pădure defrișat, sunt plantate trei hectare de pădure, „Iar râul Criș, care străbate peste 200 de kilometri până la frontiera cu țara vecină, nu va fi poluat, minereul fiind procesat prin flotație?”, adaugă acesta.

După decizia instanței, compania minieră este nevoită să consulte autoritățile ungare cu privire la proiectul din județul Hunedoara, înainte de a continua demersurile pentru începerea investiției.

Reclamă consecințele asupra satelor din zonă

Viorica Bold, președinte al Ecou Rovina București, susține că proiectul implică exploatarea minieră de suprafață, care are un impact devastator asupra mediului înconjurător.

„El afectează patru sate, unde locuiesc peste 2.000 de oameni. Unii au fost manipulați să creadă că se vor îmbogăți dacă vând terenul din perimetrul de exploatare. Strămutarea, pierderea mijloacelor de trai și o perturbare semnificativă a modului lor de viață nu au fost luate în considerare de către cei pro proiect și nu este luată în seamă nici acum. Localnicii sunt considerați o masă de manevră pentru că sunt într-un spațiu izolat de munte și par ușor de exploatat și prostit. Cei care sunt conștienți de pericol știu că degradarea mediului va face, probabil, imposibilă susținerea activităților lor agricole sau a altor activități tradiționale care au existat acolo de sute de ani”, spune aceasta.

Ea adaugă că deși proiectul promite beneficii economice, cum ar fi crearea de locuri de muncă și creșterea veniturilor, localnicii au alternative la minerit.

„Se poate dezvolta turismul, agroturismul, se pot deschide puncte gastronomice locale, muzee, se pot face evenimente culturale care să promoveze locurile cu importanță istorică (avem câteva care sunt importante), se pot atrage fonduri europene pentru multe tipuri de investiții. În zona noastră s-au mutat în ultimii ani mulți oameni care vin de la oraș și doresc o viață mai sănătoasă și mai aproape de natură. Și ei cât și majoritatea localnicilor văd viitorul într-un mediu curat și care poate susține viața. Un proiect de descopertă ca Rovina, pe lângă că este un dezastru ecologic, ar și forța locuitorii să se relocheze. E foarte greu să îți imaginezi un viitor în asemenea condiții fără să îți pui întrebări”, adaugă aceasta.

Reprezentanții companiei miniere susțin, însă, că proiectul va aduce locuri de muncă sigure pentru localnici în următorii ani, iar impactul asupra mediului este redus, datorită tehnologiilor folosite, atât la procesarea minereului, prin flotație, cât și în privința folosirii apei prin instalații de recirculare.

„Exploatarea Rovina este un proiect minier cu zero cianuri în procesul de recuperare a metalelor și cu un impact redus asupra mediului. Sterilul va fi depus uscat, iar mediul va fi readus în starea inițială simultan cu exploatarea”, arată aceștia.

La zece kilometri de Rovina, o altă investiție a rămas blocată în ultimii ani, în urma proceselor deschise de asociațiile de mediu.

Lucrările la Acumularea Mihăileni (video) au început în anii ‘80 și vizau construcția unui baraj pe Crișul Alb și a unui lac de acumulare, care aveau rolul de a apăra zona și localnicii împotriva inundațiilor, de a alimenta cu apă potabilă satele și de producere a energiei electrice. Doar barajul a fost finalizat până în prezent, însă lucrările de amenajare a lacului și a drumurilor din jurul său sunt blocate de deciziile instanțelor.

Centrul minier Barza, cu mii de angajați în anii '80

La mijlocul anilor ‘80, când complexul minier Barza, din vecinătatea municipiului Brad (județul Hunedoara) ajunsese la apogeul expansiunii, aproape zece mii de oameni munceau în minele și uzinele sale. Mineritul devenise principala activitate economică pentru regiunea Bradului, cu o populație de peste 30.000 de oameni, care locuia în municipiul Brad și comunele învecinate acestuia.

Întreprinderea minieră Barza se ocupa de extracția, prelucrarea și valorificarea minereurilor complexe, cuprifere și nemetalifere, cuprinse pe o suprafață de peste 50 de kilometri pătrați, pe valea Crișului Alb și în Munții Apuseni. Aurul fusese extras aici din Antichitate, iar centrul minier își păstrase renumele ca fiind una dintre cele mai productive exploatări de aur din istoria României. De aici, în ultimul secol și jumătate au fost extrase peste două sute de tone de aur, dar și cantități mari de argint, cupru şi minereuri complexe.

În anii ‘80, muncitorii întreprinderii Barza lucrau în șapte mine, la Musariu, Valea Morii, Ruda, Brădișor, Valea Arsului, Brusturi și Caraci. Lungimea totală a galeriilor subterane ale minelor de la Barza a ajuns să depăşească 500 de kilometri. La Vața Ponor funcționa o carieră de calcită, iar la Gurabarza (Crișcior) o uzină de preparare a minereurilor, cu o capacitate de 2.800 de tone pe zi.

Tot la Crișicor, pe malul Crișului Alb, la mai puțin de zece kilometri de Brad, funcționau atelierele de reparații ale utilajelor miniere și de confecții metalice, un atelier de întreținere și reparații auto, dar și un atelier de prelucrare a pietrelor semi-prețioase. Toate activau în cadrul marii întreprinderi Barza, însă nu erau singurele mine din zonă. Municipiul Brad făcea parte din „patrulaterul aurifer” al munților Apuseni, una dintre cele mai bogate regiuni aurifere din Europa.

Perimetrul ei de circa 600 de kilometri pătrați, cu localitățile miniere importante aflate la câteva zeci de kilometri unele de altele, includea în sud minele de la Săcărâmb și Certej (judeţul Hunedoara), în vest minele din Brad (județul Hunedoara), în est Zlatna și în nord Roşia Montană și Abrud (judeţul Alba). Unii autori indicau și Baia de Arieș din județul Alba, ca fiind ca fiind o prelungire a „patrulaterului”.

Declinul minelor de aur și cupru

Minele de aur și cupru din zona Bradului au intrat în declin după 1990. Unele zăcăminte erau epuizate, investițiile în retehnologizare au lipsit, utilajele și instalațiile au fost depășite de timp, iar disponibilizările începute în 1997 și legea pensiilor din anul 2001, care prevedea reducerea vârstei de pensionare a minerilor, au grăbit sfârșitul, în numai un deceniu, al marilor exploatări aurifere. Centrul minier Barza a fost închis definitiv în anul 2006, lăsând în urmă grave probleme sociale.

Mii de familii de mineri au părăsit zona în ultimele trei decenii, în timp ce numărul locurilor de muncă s-a diminuat drastic, în timp ce investițiile în dezvoltarea zonei au stagnat. Una dintre ele, barajul și lacul de acumulare de la Mihăileni, a fost blocată în instanță, în urma proceselor deschise de unele organizații de mediu.

Ruinele fostelor uzine, numeroasele halde de steril și lucrările de ecologizare nefinalizate, care fac ca râul Criș să fie în continuare poluat de izvoare de mină roşiatice, contaminate cu ceea ce localnicii numesc „galiţă” (cupru, fier şi alte metale neferoase).