Rusia, pregătită să testeze NATO cu provocări hibride; vulnerabilități pe flancul românesc
Statele Unite au transmis Poloniei mai multe avertismente privind riscul unor provocări rusești pe teritoriul său în următoarele luni, conform unor informații publicate de The Telegraph, care citează surse din serviciile de informații poloneze. Scenariile analizate includ atacuri cu drone asupra infrastructurii critice, simulări de raiduri aeriene menite să activeze sistemele antiaeriene poloneze sau incursiuni limitate ale unor militari ruși sau belaruși, care ar putea fi ulterior prezentate drept erori de navigație sau misiuni de salvare.
Conform acelorași surse, o astfel de acțiune ar putea fi lansată din Kaliningrad sau din Belarus și nu ar viza cucerirea de teritorii, ci testarea reacției NATO și obligarea Poloniei să negocieze cu Moscova, în loc să răspundă militar.
Rusia ar putea pune la cale o acțiune militară contra Estoniei. FOTO: Profimedia
Operațiuni sub steag fals și miza solidaritatii NATO
Ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski, a menționat, în cadrul unei dezbateri de la Biblioteca Prezidențială Ronald Reagan din Los Angeles, că Varșovia ia în considerare inclusiv scenariul unei operațiuni sub steag fals. În acest caz, Rusia ar folosi drone ucrainene pentru a lovi un stat NATO sau chiar propriul teritoriu, încercând să justifice ulterior o escaladare militară. Premierul Donald Tusk avertizase, la începutul lunii iulie, că perioada următoare ar putea fi una critică în privința unor eventuale provocări rusești.
Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei, explică ce înseamnă o operațiune sub steag fals: „Dacă luăm în considerare modalitățile războiului hibrid, găsim o diversitate de acțiuni pe care Federația Rusă le-ar putea desfășura sub steag fals. O operațiune sub steag fals presupune, în primul rând, ascunderea adevăratului autor și, în al doilea rând, crearea unui pretext pentru a acuza un alt actor.”
În analiza experților occidentali, adevărata miză a unui astfel de incident nu ar fi cucerirea unui teritoriu, ci testarea solidarității Alianței Nord-Atlantice. Dacă un stat membru ar solicita activarea Articolului 5 în urma unui incident ambiguu, iar o parte dintre aliați, în special Statele Unite, ar considera reacția disproporționată, unitatea NATO ar putea fi pusă sub o presiune considerabilă. În paralel, proiectul european privind „zidul de drone” destinat interceptării unor astfel de amenințări este estimat să devină complet operațional abia în jurul anului 2030.
Riscuri pentru Rusia într-un atac convențional
Deși scenariul unei acțiuni limitate în regiunea Narva din Estonia, locuită majoritar de etnici ruși, a fost invocat frecvent, generalul Bălăceanu consideră că, din punct de vedere militar și strategic, un asemenea pas ar aduce Rusiei mai degrabă costuri decât beneficii. „Am auzit aceste scenarii, însă încerc să mă pun în locul decidenților de la Moscova. Un asemenea atac ar testa solidaritatea Alianței Nord-Atlantice, dar ar demonstra, în același timp, că Rusia este dispusă să recurgă la agresiune militară directă. Întrebarea este ce ar obține. Cucerirea unei porțiuni din Estonia sau crearea unui cap de pod militar ar atrage aproape sigur un răspuns ferm al NATO”, a subliniat analistul.
În opinia sa, chiar și un atac limitat cu rachete ar produce consecințe politice majore, iar Moscova încearcă să evite o confruntare directă cu Alianța. „Principalul adversar al Federației Ruse rămâne Ucraina, iar NATO reprezintă, de asemenea, un adversar strategic. Un atac cu rachete, de exemplu, ar putea fi calificat drept operațiune sub steag fals doar dacă ar fi prezentat ca fiind lansat de Ucraina. În caz contrar, ar reprezenta un atac direct. Rusia încearcă, la fel ca NATO, să evite o escaladare a conflictului din Ucraina. În plus, un atac asupra unui stat membru NATO ar confirma fără echivoc imaginea Federației Ruse ca stat agresor”, a explicat Virgil Bălăceanu.
Flancul estic: diferențe de forță și vulnerabilități
Generalul Bălăceanu atrage atenția că Moscova este conștientă de diferențele existente între zonele de responsabilitate ale NATO. În timp ce apărarea statelor baltice a fost întărită constant în ultimii ani, sud-estul Alianței, inclusiv România, continuă să prezinte vulnerabilități. „Federația Rusă știe că Alianța își consolidează apărarea pe flancul nord-estic. În schimb, pe flancul sud-estic, inclusiv în zona României, există vulnerabilități cunoscute, inclusiv unele interne. Dacă Rusia ar ataca Estonia, NATO ar putea decide inclusiv o lovitură preventivă asupra Kaliningradului. Din punct de vedere al geografiei militare, Kaliningradul este izolat, iar Marea Baltică este, practic, o mare controlată de state membre NATO”, a subliniat analistul.
De asemenea, rolul Belarusului trebuie luat în calcul, acesta rămânând un aliat al Moscovei, dar evitând până acum implicarea directă în războiul din Ucraina. „Trebuie luată în calcul și poziția Belarusului. Celelalte state baltice au frontieră atât cu Federația Rusă, cât și cu Belarus. Aleksandr Lukașenko sprijină într-o anumită măsură Moscova, însă a evitat până acum o implicare militară directă și amplă”, a explicat Virgil Bălăceanu.
Detectarea atacurilor convenționale versus ambiguitatea războiului hibrid
În cazul unei agresiuni convenționale, chiar și limitate, generalul Bălăceanu consideră că NATO ar avea suficiente indicii înainte de declanșarea operațiunii, deoarece concentrarea unor forțe militare importante la frontieră nu poate trece neobservată. „Dacă pregătești un atac cu obiective limitate, trebuie să concentrezi forțe la frontieră. În momentul în care începe constituirea unei grupări militare la granița cu Estonia, acesta este primul semnal pentru NATO că se pregătește o asemenea acțiune”, a subliniat analistul.
El apreciază că statele baltice beneficiază în prezent de o capacitate de apărare superioară celei existente pe flancul sud-estic, inclusiv datorită prezenței permanente a unor forțe NATO consistente. „În statele baltice există atât forțele armate naționale, cât și rezerve organizate potrivit conceptului de apărare totală. Aceste state pot mobiliza rapid efective importante, iar grupurile de luptă NATO au fost consolidate până la nivel de brigadă. În Lituania, Germania va avea din anul viitor o brigadă blindată permanentă, iar în Letonia forțele NATO sunt deja organizate la nivel de brigadă. Prin comparație, în România, Franța nu a acceptat dislocarea permanentă a unei brigăzi, ci doar trimiterea acesteia în situații de criză. O astfel de dislocare este însă mult mai dificilă decât menținerea unor forțe deja prezente în teren”, a explicat Virgil Bălăceanu.
Ambiguitatea rămâne principala armă a războiului hibrid. Generalul oferă exemplul recent al dronelor Sargan 3000 ajunse în Portul Constanța, ilustrând dificultatea de a stabili autorul în zona gri a conflictelor moderne. „Dronele Sargan 3000, îndreptate inițial spre estul Mării Mediterane, au schimbat direcția cu aproape 180 de grade și au ajuns în vestul Mării Negre, una dintre ele aterizând în Portul Constanța. Specialiștii spun că nu ar fi fost vorba despre un simplu GPS spoofing provocat de ruși. Totuși, dacă Federația Rusă a ajuns la o asemenea performanță tehnologică, nu aș exclude complet această ipoteză”, a subliniat analistul.
În concluzie, Virgil Bălăceanu apreciază că riscul cel mai ridicat nu îl reprezintă o ofensivă militară clasică împotriva unui stat NATO, ci intensificarea operațiunilor hibride, desfășurate într-o manieră care să facă dificilă identificarea responsabilului. „Capacitatea de răspuns a statelor baltice este, așadar, ridicată. În schimb, dacă vorbim despre acțiuni de război hibrid, desfășurate sub steag fals, acestea pot fi pregătite și executate în secret. De aceea îmi este greu să cred că Federația Rusă ar recurge la un atac convențional, fie cu rachete, fie printr-o ofensivă limitată. În schimb, cred că își poate intensifica foarte mult operațiunile de război hibrid”, a explicat Virgil Bălăceanu.
Explorează subiectele:
