Satul Costești din Hunedoara a fost în anii '80 un loc dedicat omagierii regelui dac Burebista. Cu timpul, așezarea de la poalele a două mari cetăți dacice a devenit un reper turistic al României.

O poartă monumentală de piatră, împodobită cu fresce care înfățișează doi războinici daci, îi anunță pe călătorii care circulă pe șoseaua Orăștie – Sarmizegetusa Regia (DJ 705A) că au pășit în ținutul cetăților dacice din Munții Orăștiei.

Poarta de intrare în acest teritoriu încărcat de istorie a fost ridicată în anii ’80, la marginea satului Costești din județul Hunedoara, o fostă așezare izolată a familiilor de păstori și pădurari de pe valea Grădiștii, astăzi locuită de aproximativ 400 de oameni.

Moștenirea lui Burebista, reinventată de regimul Ceaușescu

În apropierea porții, o cetate din BCA a fost construită în aceeași perioadă, lângă una dintre vechile cabane turistice din Munții Șureanu, iar pe versantul opus, un pâlc de brazi argintii plantați pentru a forma cifra „2050” amintește de ambiția președintelui comunist Nicolae Ceaușescu de a-și asocia imaginea cu legendarul rege Burebista al geților.

Anul 1980 fusese declarat de regimul comunist drept unul festiv, dedicat împlinirii a „2050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat și independent, sub conducerea lui Burebista”. Autoritățile din Orăștie și din satele învecinate — zonă considerată atunci de unii istorici drept „leagănul statului lui Burebista” — au fost mobilizate pentru a contribui la succesul șirului de festivități.

Tot atunci, mai multe cetăți dacice din Munții Orăștiei au trecut prin ample procese de restaurare, care le-au adus modificări substanțiale. Satul Costești, aflat la 15 kilometri de Orăștie, s-a transformat într-un vast platou de filmare, unde sute de oameni participau la realizarea filmului istoric Burebista.

Pe dealul cetății dacice Costești — considerată de istorici ca Hadrian Daicoviciu reședința regală a lui Burebista — autoritățile locale au defrișat pădurea pentru a planta un șir de brazi argintii în forma cifrei „2050”, în semn de omagiu adus regelui dac.

„Devenit, prin 82 î.e.n. sau cu puţin înainte, şef al unei uniuni de triburi din sud-vestul Transilvaniei cu centrul în cetatea de la Costeşti, Burebista a transformat-o într-o alcătuire politică de tip statal în procesul extinderii autorităţii sale asupra unui teritoriu tot mai vast şi asupra unui număr tot mai mare de triburi autohtone”, afirma Hadrian Daicoviciu. Însă alți istorici ai vremii au contestat presupunerile sale.

Cetățuia din BCA aflată în vale, pe malul drept al Apei Grădiștii, a fost folosită atunci ca scenă pentru spectacolele dedicate „creării primului stat centralizat și independent”. Cu timpul s-a degradat, dar a rămas un loc de joacă pentru copii. Pâlcul de copaci în forma cifrei „2050” a rezistat și el trecerii timpului și este încă vizibil în mijlocul pădurii de foioase.

Pe urmele fostei căi ferate spre cetățile dacice

Satul Costești și-a schimbat înfățișarea arhaică din perioada comunistă, când se afla la capătul unei șosele ce pornea din Orăștie, pe valea Grădiștii, însoțind traseul unei vechi linii ferate forestiere.

De la Costești, drumul spre Sarmizegetusa Regia devenea impracticabil. Totuși, până în anii ’80, când a fost dezafectată, trenulețele încărcate cu bușteni îi purtau pe turiști până la poalele vechii capitale a dacilor.

„Era mereu înghesuială pe trenuleţ, mergeau zeci de oameni în sus, la cules zmeură, mure şi afine, pe care le vindeau pe loc la centrele de colectare de la Valea Rea şi Anineş. Nu plăteau nimic, după cum nici noi nu plăteam. Nu existau bilete, dar nici vagoane de călători. Doar nişte platforme cu nişte pari pe margine, să nu cadă buştenii la coborâre. În staţiile mai mari oamenii coborau şi ajutau la încărcarea tenderului, de fapt o ladă de tablă, cu cărbuni. Iar dacă se terminau cărbunii, se oprea trenul prin pădure şi luau doi, trei steri de lemne să-i bage mecanicul în soba locomotivei. Mergeau parcă mai bine decât cărbunii”, își amintea Cornelius Ionescu, un fost explorator al ținutului dacilor.

Terasamentul căii ferate a fost înghițit de pădure sau a lăsat locul noii șosele spre Sarmizegetusa Regia. Valea Grădiștii a trecut și ea prin schimbări ample.

Satul turistic de la intrarea în ținutul cetăților dacice

În ultimii ani, o mulțime de case de vacanță și vile turistice, zone de camping și agrement au luat locul caselor modeste ale crescătorilor de animale sau al fostelor poieni, altădată cutreierate de turme. Din loc în loc, plantațiile de afine și arbuști fructiferi au găsit un teren prielnic pentru extindere.

Deasupra, pădurile acoperă dealurile care adăpostesc unele dintre cele mai valoroase vestigii din epoca de înflorire a dacilor (secolul I î.Hr. – secolul I d.Hr.). Pe culmi, câteva cătune pastorale au rămas aproape pustii, înconjurate de pădurea vastă.

„N-am dus lipsă de turiști, iar vara, pensiunile sunt pline. În weekenduri, îi vedem cum urcă sau coboară spre Sarmizegetusa Regia și îi așteptăm să oprească pe la noi, să guste plăcintele noastre dacice. Satul s-a schimbat mult în ultima vreme, mai ales după ce drumul spre Sarmizegetusa Regia a fost modernizat. Acum se lucrează și la legătura dintre Orăștie și Costești, iar asta sigur va aduce și mai mulți oameni aici. Nu mai crește lumea atâtea animale ca odinioară, dar, la câte pensiuni s-au construit, poate satul va ajunge o stațiune”, spune o localnică din Costești.

Dincolo de poarta dacică, pe malul Grădiștii, localnicii întâmpină turiștii cu „plăcinte dacice” coapte pe vatră, mâncăruri tradiționale și suveniruri tematice.

Valea Grădiștii, nucleu al comunității dacice

O dată pe an, satul Costești redevine loc de întâlnire pentru fermieri și crescători de oi, cu ocazia sărbătorii Țurcanei. În restul anului, zeci de mii de turiști îl traversează, animați de dorința de a redescoperi cele mai faimoase locuri ale dacilor.

Valea Grădiștii din județul Hunedoara, străbătută de drumul de aproximativ 40 de kilometri dintre Orăștie și Grădiștea Muncelului (Sarmizegetusa Regia), a fost intens locuită în Antichitate. În satul Costești, unele gospodării se suprapun peste vechi așezări antice, ale căror vestigii (ceramică dacică, lupe de fier, vase de grafit, rămășițe ale unor locuințe și cuptoare) atestă importanța locului în epocile dacică și romană.

Tot în Costești, turiștii pot descoperi rămășițele unei așezări militare romane cu formă patrulateră — un „castellum” ridicat, potrivit arheologilor, pe ruinele unei vechi așezări dacice. Însă acest sit este mai puțin cunoscut și mai greu accesibil decât celebra cetate Costești, aflată pe un deal, la aproximativ doi kilometri de centrul satului.

Cetatea Costești, din vremea regelui Burebista

Așezarea a păstrat urmele unor construcții ample din perioada dacică: ziduri, bastioane, turnuri de observație, palisade, o cisternă de apă și mai multe sanctuare.

Cetatea a fost ridicată între secolul al II-lea î.Hr. și începutul secolului următor și ar fi fost reședința regelui Burebista, având și rol de fort militar. Numeroase structuri defensive pot fi observate și astăzi în situl UNESCO, însă emblemele sale rămân cele două turnuri-locuință, aflate la circa 100 de metri unul de celălalt, în zona cea mai înaltă a cetății.

„Cel care a ales locul cetății de pe dealul Cetățuie a știut, desigur, să aprecieze corect avantajele oferite de acest vârf (cota 561 metri), situat în punctul în care valea se îngustează brusc, dominând zona și beneficiind de o excelentă vizibilitate până spre Mureș”, nota arheologul Ioan Glodariu (1940–2017), fost coordonator al șantierului arheologic al cetăților dacice din Munții Orăștiei.

În imediata vecinătate a cetății se aflau două fortificații dacice mai mici, ridicate pe dealurile Cetățuia Înaltă și Ciocuța, care aveau rolul de a întări capacitatea de apărare a ansamblului fortificat.

Cetatea dacică Blidaru

O altă potecă pornește din Costești spre cetatea dacică Blidaru, aflată la aproximativ o oră de mers pe jos. Fortăreața, construită în secolul I î.Hr., pe culmea unui deal situat la altitudinea de 705 metri, avea o formă trapezoidală și ziduri ridicate în tehnica murus dacicus, cu grosimi de până la trei metri și înălțimi care, în Antichitate, ajungeau la cinci metri.

Cetatea includea șase turnuri puternice de apărare, un turn interior și opt cazemate. La poalele ei se întindea o așezare civilă, iar în împrejurimi au fost identificate mai multe turnuri solitare, care ocupau versanții din jur.

Cetățile dacice de la capătul drumului montan

Din satul Costești, șoseaua de circa 20 de kilometri pătrunde adânc în munți, pe valea Grădiștii, traversând satul Grădiștea de Munte — și el bogat în vestigii arheologice. Pe malurile râului, arheologii au identificat terasele amenajate de locuitorii antici pentru ridicarea gospodăriilor.

În aceeași zonă au fost descoperite trasee și porțiuni de drumuri dacice, numeroase terase artificiale, precum și locurile unde funcționau atelierele și fierăriile dacilor.

Pe ultimii patru kilometri, șoseaua urcă abrupt pe valea Albă, străbătând pădurea care ascunde ruinele cetății dacice Fețele Albe (video), oprindu-se la poalele Sarmizegetusei Regia (video).

Din centru satului Costești, un alt drum asfaltat urcă abrupt prin pădure spre Târsa, un sat pitoresc din Munții Șureanu, traversat de Via Transilvanica.

Șoseaua coboară apoi în valea luncanilor, locul cetății dacice Piatra Roșie și al Peșterii Cioclovina.

Un alt drum traversează dealurile, coborând spre Călan. Șoseaua reprezintă scurtătura folosită de turiștii care se îndreaptă spre cetățile dacice, pornind dinspre Huendoara și Hațeg.