Scandalul de la Nvidia arată cum funcționează cea mai veche armă a spionajului
Cazul care a dus la retragerea lui Jensen Huang din funcția de director general al Nvidia a izbucnit după ce a ieșit la iveală legătura sa cu Alice Huang, fostă reprezentantă a companiei Megaspeed. Potrivit informațiilor publicate de The New York Times, serviciile americane ar fi stabilit că aceasta transmitea date către Beijing. Guvernul chinez a respins categoric acuzațiile.
În urma izbucnirii scandalului, Jensen Huang a admis infidelitatea și a demisionat, iar administratorii independenți ai Nvidia au contractat o casă de avocatură pentru a investiga situația. Într-o reacție citată de Los Angeles Times , compania a transmis că nu a descoperit indicii potrivit cărora secretele sale ar fi ajuns în China.
Contextul geografic și economic din California sporește însă atenția asupra unor astfel de riscuri. Concentrarea companiilor din sectoarele aerospațial, al semiconductorilor și al inteligenței artificiale transformă zona într-un teren bogat în ținte potențiale pentru serviciile străine. Chiar dacă seducția este doar una dintre tehnicile folosite, iar dimensiunea reală a fenomenului este greu de cuantificat, specialiștii consultați de presa americană arată de ce relațiile intime continuă să fie o vulnerabilitate majoră chiar și în lumea tehnologiilor de vârf.
De ce nu îi protejează puterea pe liderii de imperii financiare
În limbajul serviciilor de informații, metoda poartă numele de „honey trap” și constă în folosirea unei legături romantice sau sexuale pentru a extrage date confidențiale ori pentru a șantaja și controla o persoană. Nici inteligența, nici experiența acumulată la cel mai înalt nivel nu oferă imunitate garantată în fața unei astfel de abordări.
Calder Walton, istoric la Harvard Kennedy School, a explicat pentru publicația americană mecanismul psihologic din spatele acestor căderi: „O țintă poate înțelege perfect că există capcane amoroase, crezând în același timp că această relație anume este autentică. Dorința, singurătatea, vanitatea și nevoia de a fi înțeles pot învinge judecata profesională”.
Operațiunile de acest tip nu sunt lăsate la voia întâmplării, ci presupun o documentare riguroasă asupra persoanei vizate. O relație apropiată deschide uși către spații private, scoate la iveală rutine zilnice și expune slăbiciuni ușor de fructificat ulterior.
„Ființele umane, inclusiv oamenii aflați la putere, au vulnerabilități. Există persoane care își câștigă existența identificând oamenii pe care vor să îi vizeze, cercetând atent care le sunt slăbiciunile și apoi lucrând pentru a le exploata”, a punctat Horace Frank, fost adjunct al șefului Poliției din Los Angeles.
Scopul acestor apropieri nu se rezumă la eventuale mărturisiri făcute în momente intime, subliniază Julie Wheelwright, autoare britanică specializată în istorie militară și în rolul femeilor în spionaj. Prezența constantă lângă țintă permite observarea comportamentului său și poate asigura accesul fizic în birouri sau încăperi interzise străinilor. Chiar și fără a pune mâna pe documente clasificate, coordonatorii operațiunii obțin date prețioase despre personalitatea, nesiguranțele și nevoia de admirație a celui urmărit, înțelegând astfel cum îl pot influența.
De la agenții „Romeo” și șantajul sovietic la mitul Mata Hari
În perioada Războiului Rece, exploatarea sentimentelor a devenit o practică sistematică. Serviciul de securitate al Germaniei de Est, Stasi, a dezvoltat programul „Romeo”, în cadrul căruia agenți bărbați seduceau femei ce aveau acces la documente secrete, precum funcționare, secretare sau interprete.
Istoricul Nigel West a relatat pentru Los Angeles Times cazul unei funcționare care a furnizat documente NATO timp de 12 ani, după ce fusese sedusă de un agent est-german ce se dădea drept reprezentant al serviciilor daneze. În momentul în care femeia a vrut să ceară sfatul unui preot, manipulatorii săi i-au aranjat o întâlnire cu un fals cleric. „I-au spus că ceea ce făcea era în interesul NATO și că ar trebui să continue să spioneze”, a descris West.
Alte servicii au recurs direct la compromitere și șantaj. În 1954, funcționarul britanic John Vassall, trimis la post la Moscova, a fost fotografiat de serviciile sovietice în timpul unor întâlniri sexuale cu bărbați, imaginile fiind folosite ulterior pentru a-l forța să livreze secrete navale.
Cu mult înainte, în Primul Război Mondial, figura emblematică a spionajului prin seducție devenise dansatoarea olandeză Mata Hari. Născută Margaretha Geertruida Zelle în 1876, la Leeuwarden, în Țările de Jos, aceasta s-a stabilit la Paris după eșecul căsniciei, reinventându-se ca dansatoare exotică cu o biografie în mare parte fictivă. Apropierea de ofițeri și cercuri influente i-a adus faima, dar și acuzația că spiona pentru Germania. Condamnată de justiția militară franceză, a fost executată la 15 octombrie 1917, lângă Vincennes, la 41 de ani. Istoricii privesc însă cu rezervă impactul ei real: „Legenda ei s-a dovedit mult mai durabilă decât dovezile privind realizările sale în domeniul informațiilor”, observă Calder Walton.
Cum a atras spionajul lui Ceaușescu un specialist german în arme chimice
Nici serviciile secrete ale României comuniste nu au ocolit această metodă. Într-o mărturie apărută în 1984 în revista franceză L’Express, fostul șef al spionajului din regimul Nicolae Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa (1928 - 2021), a relatat operațiunea prin care o tânără, Adriana Oros, ar fi fost folosită pentru a-l prinde în cursă pe Horst von Hajek, un specialist german în arme chimice.
Conform relatării lui Pacepa, spionajul românesc îi analizase în detaliu viața privată germanului, identificând problemele sale familiale și slăbiciunea pentru femei:
„A fost invitat la București și a fost introdus Adrianei Oros, o tânără extrem de frumoasă care era răspunsul viselor sale. Adriana avea doar 21 de ani, lucra ca prostituată într-un club de noapte al unui mare hotel. Evident, colabora cu serviciile noastre de informații. Hajek s-a îndrăgostit de ea. Relația lor a fost înregistrată pe film și pe bandă magnetică. Hajek a cheltuit 40.000 de dolari pentru o casă cumpărată Adrianei și mamei sale.”
— Ion Mihai Pacepa
Legătura afectivă l-ar fi făcut pe specialist să revină constant în capitala României, facilitând recrutarea sa și obținerea unor tehnologii râvnite de regim:
„Nu putea să-i facă față acestei femei și obișnuia să petreacă o săptămână în fiecare lună la București. În 1977 a fost recrutat ca agent. Hajek a contribuit în mare măsură la modernizarea industriei noastre chimice. Mulțumită lui, o uzină mare de napalm a fost construită în București, sub acoperirea unei fabrici de detergenți. Bombele cu napalm erau fabricate pe baza planurilor transmise ilegal, via Africa, din Portugalia în România. O expoziție secretă și experimente au fost organizate pentru președinte.”
— Ion Mihai Pacepa
De ce o relație amoroasă nu echivalează automat cu trădarea
Experții atrag totuși atenția că existența unei aventuri nu constituie, prin ea însăși, o probă a scurgerii de informații secrete. Între a câștiga încrederea cuiva și a-l transforma într-un furnizor constant de date clasificate există o distanță considerabilă.
„Avem nevoie de dovezi care să arate cine coordona pe cine, ce acces a fost obținut și ce informații au fost transmise”, a subliniat Calder Walton pentru Los Angeles Times. Istoricul amintește că scandalurile publice nu reflectă numărul mare de tentative eșuate, iar o relație intimă poate aduce cel mult bârfe sau detalii personale, fără să ducă la compromiterea unor documente secrete. La fel, presiunea șantajului poate genera teamă, nu neapărat un colaborator loial.
Pentru a reduce riscurile, Walton recomandă companiilor și instituțiilor să creeze canale prin care angajații să poată semnala din timp apropierile suspecte sau eventualele erori personale, înainte ca frica de a fi expuși să devină o armă în mâna adversarilor. În opinia sa, protejarea informațiilor sensibile nu se poate baza pe iluzia că oamenii vor lua mereu decizii ireproșabile în viața privată: „O instruire de securitate poate explica metodele unui adversar; nu poate elimina nevoia cuiva de afecțiune sau de aprobare”.
Explorează subiectele:


