Poveștile tragediilor aviatice petrecute în Munții Parâng au rămas ascunse zeci de ani, chiar dacă urmele avioanelor zdrobite de creste au continuat să stârnească întrebări multor călători care s-au aventurat pe munte.

Rămășițele mai multor avioane zdrobite în impactul cu „zidurile” Parângului au rămas pe munte, mărturii ale acestora. Unele resturi de epave sunt vechi de peste opt decenii, altele, mai noi, împrăștiate pe munte, nu par să ofere suficiente indicii celor care vor să le cunoască povestea.

Epavă împrăștiată în Căldarea Roșiile

Aflată la peste 2.000 de metri altitudine, Căldarea Roșiile de la poalele Vârfului Parângul Mare (2.519 metri) a păstrat rămășițe a cel puțin două avioane. Cei care îi străbat potecile descoperă bucăți metalice din scheletul unei aeronave vechi și din fuselaje, dar și rotorul unui avion rămas aici din anul 1965, în urma unui accident aviatic în care ar fi murit cinci oameni.

În iarna acelui an, își amintea salvamontistul Dumitru Bârlida, aparatul efectua un zbor secret pe ruta Timișoara – Craiova, dar a fost prins de furtună, deasupra Parângului, iar pilotul ar fi încercat să aterizeze forțat, însă nu a reușit.

Aeronava militară s-a zdrobit de stânci, iar o avalanșă a ucis și a îngropat în zăpadă întregul echipaj.

La scurt timp după prăbușire, împreună cu alți alpiniști, Dumitru Bârlida a urcat pe munte, în ajutorul victimelor, însă după două zile de căutări, autoritățile au interzis echipei de salvatori să continue acțiunea. Au fost aduși militari de la o unitate din Brașov, care au recuperat trupurile victimelor și o parte din epavă. Alte rămășițe au fost lăsate pe munte, unde pot fi văzute și în prezent.

Avionul german de vânătoare, prăbușit în Parâng

Tot în Munții Parâng au fost descoperite rămășițele unui avion militar de vânătoare, german, despre care specialiștii au stabilit că s-a prăbușit în Al Doilea Război Mondial. În 1941, în Cimitirul Eroilor din Petroșani au fost înmormântați patru aviatori germani, victime ale unui accident aviatic. Petre Corici se numără printre puținii localnici care cunosc în detaliu povestea tragediei aviatice.

Potrivit acestuia, avionul militar german s-a prăbușit în Măcaria-Parâng în toamna anului 1940, iar la începutul verii anului 1941, i-au fost demontate motoarele și au fost coborâte pe trăgi trase cu boii și duse până la gara Copăcioasa din Gorj, unde au fost urcate în tren și trimise în Germania.

„Avionul, un JU-88, deși era un bombardier aparținând Luftwaffe, în acel moment transporta stofă fină țesută la fabricile din București pentru uniforme militare de ofițeri germani. Piloții au murit. După prăbușire avionul a fost jefuit și vandalizat de un grup de localnici. Între lucrurile furate a fost și stația radio de emisie-recepție a avionului, care apoi a fost îngropată într-o grămadă de bălegar. S-a declanșat imediat o anchetă severă și jandarmii i-au arestat în scurt timp pe făptuitori”, își amintea localnicul.

Resturile avionului au fost luate de către localnici de pe munte și folosite în gospodării.

„Tabla de aluminiu era folosită pentru acoperirea unor cotețe, bucăți de țevi se găseau puse pe la izvoarele din munte. Bunicul meu a dat unui meșter din Petroșani bucăți de aluminiu luate de la acest avion, pe care el le-a topit și a turnat apoi vase: căldări, răini (n.r. vase metalice) și crătițe. Am și acum o cratiță turnată din aluminiul acelui avion! Îmi mai amintesc că aveam o manetă cu cablu și rulment care probabil bloca vreo ușă. Ani de zile, pe la izvoarele din munți, erau puse scocuri din țevi și tablă de la avion”, își amintește Petre Corici.

Cea mai recentă tragedie aviatică din Parâng a avut loc în 18 februarie 2005, în zona Polatiște, la granița dintre județele Hunedoara și Gorj. Un elicopter care transporta furaje pentru animalele din zona montană, la cererea Ocolului Silvic Petroșani, s-a prăbușit la numai 15 minute de la decolare.

Aparatul de zbor a căzut de la joasă înălțime, iar în urma impactului dur cu solul și-au pierdut viața doi dintre cei patru membri ai echipajului, ceilalți fiind grav răniți.

Munții Parâng, plini de monumente ale naturii

Masivul Parâng se întinde pe mai mult de 5.000 de kilometri pătrați în Carpații Meridionali și a primit numele de la cel mai înalt vârf al său, Parângul Mare, de 2.519 metri.

Masivul cuprinde munții Parângului, Căpățânii, Lotrului, Cindrel și Șureanu, aflați pe teritoriul județelor Hunedoara, Gorj și Vâlcea și mărginiți de râurile Olt, Jiu și Strei, precum și de afluenții acestora, care îi despart de Munții Retezat, Vâlcan și Poiana Ruscă.

Lanțul muntos al Parângului impresionează prin crestele sale care ating înălțimi de peste 2.500 de metri, prin cele peste 20 de lacuri glaciare, dar și prin cascadele, peșterile, cheile, pădurile și râurile sale.

Cel mai înalt vârf al masivului, Parângul Mare, are 2.519 metri, iar alte trei vârfuri (Gemănarea, Stoinița și Cârja) depășesc 2.400 de metri. Alte 15 vârfuri au, la rândul lor, peste 2.300 de metri.

Cele mai cunoscute lacuri glaciare din Parâng sunt Mija, Călcescu, Roșiile și Iezerul Înghețat. Lacul Vidra din Munții Lotrului, Peștera Muierilor de pe valea râului Galbena și Peștera Polovragi de pe valea râului Olteț completează lista atracțiilor turistice ale masivului.

Mai multe șosele fac accesibile z onele alpine ale Munților Parâng. Cea mai cunoscută dintre acestea este Transalpina (DN67C)- video, care ajunge la peste 2.145 de metri în Pasul Urdele, la limita județelor Gorj și Vâlcea. Transalpina traversează zone montane din județele Gorj, Vâlcea, Sibiu și Alba și se intersectează cu DN7A Petroșani – Obârșia Lotrului – Brezoi, la Obârșia Lotrului.

Accesul în Munții Parâng se poate face și din Petroșani și Petrila, pe DN7A, dar și prin Defileul Jiului, pe Drumul Național 66. Șoseaua din defileu străbate Carpații pe la poalele munților Parâng și Vâlcan, legând regiunile istorice Oltenia și Transilvania. Pe o distanță de peste 30 de kilometri, drumul leagă orașele Petroșani și Bumbești-Jiu, continuând spre sudul României, prin Târgu Jiu.