Unul dintre secretele întunecate ale victoriilor naziste în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial a fost metamfetamina, un drog puternic care era oferit din belșug soldaților germani trimiși pe front. Cu ajutorul acestuia, nemții puteau lupta și mărșălui zile întregi fără somn.

Invazia nazistă a Poloniei și campaniile rapide ale armatei germane au șocat întreaga Europă. Marile Puteri ale vremii au rămas aproape fără reacție în fața unor atacuri atât de rapide, ucigătoare și precise ale mașinăriei de război germane. A fost o tactică rămasă cunoscută în istorie sub numele de Blitzkerieg, adică în traducere „Războiul Fulger”, o strategie dublată de tehnologie militară și disciplină, care nu a dat nicio șansă statelor atacate. În primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial părea că nimic nu poate sta în calea armatelor lui Hitler.

Din septembrie 1939 şi până în aprilie 1941, Germania Nazistă cucerise Polonia, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Franţa, Iugoslavia, Grecia și anexase Austria. Totodată făcuse ravagii în Africa de Nord și demarase o campanie absolut ucigătoare îndreptată împotriva URSS, celebra operațiune Barbarossa. Blitzkreig-ul se baza pe viteză, armata germană înaintând neobosit cu tancuri, blindate, echipamente militare, artilerie și soldații, zi și noapte. Tancurile germane au acoperit 385 km de teren dificil, inclusiv prin Pădurea Ardenilor, în doar 11 zile, ocolind forțele britanice și franceze care presupuseseră în mod eronat că Munții Ardeni erau impracticabili, iar celebra Linie Maginot (o zonă de fortificații și cazemate franțuzești) era impenetrabilă. Parașutiștii nemți aterizau uneori înaintea avansului, provocând haos în spatele liniilor inamice.

Nimeni nu putea face față la o asemenea viteză și dezlănțuire de forțe. Trupele germane atacau cu o forță și o determinare de nedescris, parcă sfidând moartea. „Parcă erau puternic drogați, neînfricați și nebuni”, scria presa britanică după atacul asupra Franței.

La rândul său, marele om de stat Winston Churchill, fost prim ministru al Marii Britanii s-a declarat șocat de ceea ce se întâmplase și mai ales de viteza cu care fuseseră atacate trupele franceze și britanice. „Am fost uluit. Nu mă așteptam niciodată să mă confrunt cu invadarea întregii căi de comunicații și a întregii zone rurale de către o incursiune irezistibilă de vehicule blindate. Recunosc că a fost una dintre cele mai mari surprize pe care le-am avut în viața mea”, preciza în jurnalul său, Winston Churchill.

Ei bine, specialiștii și studiile arată că naziștii aveau un secret întunecat pentru această viteză incredibilă, asaltul neobosit și curajul nebunesc al soldaților. Practic, le-au dat dreptate jurnaliștilor britanici de la acea vreme. Mulți dintre soldații germani trimiși de Hitler să cucerească Europa era drogați. Adică consumau pe scară largă droguri, precum amfetamina, sub forma unor pilule. Culmea, furnizorul de droguri era chiar Germania Nazistă care-și bombarda soldații cu stupefiante pentru a nu simți oboseala, frica, somnul și foamea. Erau capabili să mărșăluiască zi și noapte, aproape fără oprire mai bine de 48 de ore. Super-soldații lui Hitler erau de fapt soldații drogați ai lui Hitler.

Trauma războiului și o explozie de stupefiante în Europa

Impresia că drogurile sunt o poveste recentă, un simbol al decadenței civilizației moderne, este total eronată. Omul a consumat substanțe halucinogene din cele mai vechi timpuri. Ba chiar au fost vremuri când, fără un control strict al producției și consumului de droguri, lucrurile scăpaseră de sub control. Puțin cunoscut publicului larg este faptul că droguri precum metamfetamina erau la liber pe piața germană, cu posibilitatea achiziționării direct din farmacii.

Ba chiar erau panouri publicitare uriașe unde se făcea reclame la produse pe bază de opioide. Erau produse inclusiv dulciuri care conțineau stupefiante. Iar industria farmacologică a Germaniei era top la nivel european. Chiar de dinainte de Primul Război Mondial era mult mai avansată decât cea a altor țări europene. Progresele în chimie dar și finanțarea superioară i-au oferit Germaniei un monopol mondial.

Iar în industria farmacologică germană, substanțele halucinogene, sedativele sau analgezicele foarte puternice cu efecte psihotrope aveau un rol deosebit de important. De exemplu, morfina a fost inventată de E. Merck din Darmstadt, fiind primul care a produs-o și comercializat-o la nivel mondial începând încă din anul 1827. Totodată compania farmaceutică Bayer a descoperit și comercializat heroina încă din 1898. Inițial era considerată un medicament eficient împotriva tusei dar și altor afecțiuni, culmea ca un substitut la morfină. Fiindcă ar fi dat mai puțină dependență. În scurt timp s-a constatat că dependența de heroină era foarte severă.

După Primul Război Mondial, Germania a continuat cercetarea analgezicelor și a altor medicamente derivate din opioide. Și asta fiindcă exista o cere foarte mare în rândul populației, din cauza traumelor și a numărului de răniți provocate de Primului Război Mondial. O parte a veteranilor germani tratați cu morfină continuau să ia medicamente pentru ameliorarea durerii iar ulterior pentru a evita sevrajul. Evident, se instalase dependența. În acea perioadă consumul de stupefiante și dependența nu erau considerate la fel de grave ca astăzi, iar simptomele erau adesea diagnosticate greșit ca fiind rezultatul altor afecțiuni.

„Al Doilea Război Mondial a dat probabil cel mai mare impuls de până acum abuzului legal, autorizat medical, precum și abuzului ilicit pe piața neagră al acestor pastile la scară mondială”, scriau Lester Grinspoon și Peter Hedblom în studiul lor „Speed culture”

Metamfatamina noua fiță a Germaniei Naziste

O parte a militarilor japonezi, americani și englezi consumau cantități mari de amfetamine, de exemplu, dar nemții au fost cei mai entuziaști consumatori ai unui produs derivat numit metamfetamină . Acest produs este un stimulent sintetic puternic, extrem de adictiv, care afectează sistemul nervos central. În funcție de forma sa, drogul poate fi înghițit, inhalat pe nas, fumat sau injectat. Fumatul sau injectarea produce efecte imediate, intense, dar de scurtă durată.

Metamfetamina funcționează prin eliberarea de niveluri ridicate de neurotransmițători precum dopamina și norepinefrina în creier, provocând o senzație de plăcere care poate dura mai multe ore. Metamfetamina a fost sintetizată pentru prima dată de chimiștii japonezi la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar procesul său de producție a fost brevetat de compania farmaceutică germană Temmler în 1937. Comercializată din 1938 sub numele de Pervitin, a fost promovată ca remediu casnic pentru o serie de afecțiuni.

Cu alte cuvinte, nemții puteau consuma pastile cu metamfetamină la liber, în Germania Nazistă. Ba chiar erau prescrise de medici. Reclame mari cu Pervitin se găseau prin marile orașe. Nimeni nu-și dădea seama că efectele sale negative pot fi devastatoare. Mai ales că dădea dependență. Din 1937, Pervitinul a fost însă, foarte popular. Studenții care își pregăteau temele pentru examene, managerii ambițioși și chiar gospodinele deprimate i-au apreciat cu toții efectele. Pentru femei au fost făcute inclusiv ciocolate cu pervitin.

Principalul său efect era că te ținea treaz mult timp, și 48 de ore, fără să simți oboseala. În plus, dădea energie și o capacitate superioară de concentrare. Nu a durat mult până când consumatorii au început să se plângă de efecte secundare severe. Adică de la palpitații și preinfarct la anxietate, paranoia și depresie. Nu mai vorbim de faptul că organismul era efectiv drenat de energie din cauza lipsei de somn și a suprasolicitării. Evident, dependența începuse să apară la mulți consumatori. Tocmai de aceea, din 1941, Pervitinul a fost disponibil doar pe bază de rețetă în farmaciile din Germania. Asta nu a oprit însă compania Temmler-Werke să le producă în continuare în număr mare. Multe se dădeau „pe sub mână”, altele ajungeau pe „piața neagră”.

Secretele întunecate ale „super-soldaților” lui Hitler

Dacă în rândul populației s-a încercat limitarea consumului de metamfetamină, prin introducerea achiziționării pe bază de rețet, în armată amfetamina era la fel de importantă ca apa și mâncarea. Era privită ca un produs miraculos de unii liderii naziști, la rândul lor mari consumatori de droguri. Aceștia sperau ca Pervitina, sau mai precis metamfetamina, le va da puteri supraomenești soldaților. Așa cum arată Norman Ohler în lucrarea sa „Blitzed: Drugs in Nazi Germany”, metamfetamina a fost excepția privilegiată în Germania Nazistă.

În timp ce alte droguri au fost interzise sau descurajate, metamfetamina a fost ridicată în slăvi. Era energizantă, sporea încrederea în sine, dădea un curaj nebunesc, făcea ca soldații să mărșăluiască fără somn și câte trei zile, contribuind la obsesia celui de-al Treilea Reich pentru superioritatea fizică și mentală. Spre deosebire de droguri precum heroina sau alcoolul, metamfetaminele nu aveau legătură cu plăcerea de a evada ci mai degrabă cu eficiența dorită pe câmpul de luptă. Din punctul de vedere al ideologilor naziști, oamenii slabi luau droguri precum opiumul pentru a evada din realitate, în timp ce oamenii puternici luau metamfetamină pentru a se simți și mai puternici. Cel care alimenta această iluzie periculoasă era chiar medic. Este vorba despre doctorul Otto F. Ranke, directorul Institutului de Cercetare pentru Fiziologie a Apărării.

După ce a testat medicamentul pe un grup de ofițeri medicali, Ranke a crezut că Pervitina va fi „o substanță excelentă pentru a trezi o divizie obosită. Putem înțelege ce semnificație militară de amploare ar avea dacă am reuși să eliminăm oboseala naturală folosind metode medicale”, preciza Ranke, la rândul său un consumator puternic de Pervitină.

„Cu Pervitină poți continua să lucrezi timp de 36 până la 50 de ore fără să simți nicio oboseală vizibilă”, adăuga acesta. În acest context, soldații care au plecat pe front în septembrie 1939 pentru a invada Polonia au primit Pervitină. Tanchiștii o încercaseră încă din 1938, atunci când au plecat să ocupe Cehoslovacia. Efectele Pervitinei pe câmpul de luptă au fost incredibile, cel puțin în primii ani. Germania a făcut prăpăd, dând naștere celebrului „Război Fulger. „

„Blitzkrieg-ul a fost fondat pe metamfetamină”

Cu o viteză uimitoare, blidantele, soldații și în general mașina de război germană au măturat Europa în trei ani. Cel puțin în perioada 1939-1940, viteza germană a suprins pe toată lumea. Era uman imposibil să mărșăluiești cu atâta viteză, să lupți cu atâta lejeritatea și ferocitate. Numai între aprilie și iulie 1940, militarii germani au primit peste 35 de milioane de comprimate de metamfetamină. Drogul a fost distribuit chiar și piloților și echipajelor de tancuri sub formă de batoane de ciocolată cunoscute sub numele de Fliegerschokolade (ciocolată pentru aviatori) și Panzerschokolade (ciocolată pentru tanchiști).

​​„Blitzkrieg-ul a fost coordonat de metamfetamină. Ca să nu spunem că Blitzkrieg-ul a fost fondat pe metamfetamină”, preciza istoricul medical Peter Steinkamp. Pentru nevoile armatei, fabrica Temmler-Werke, producea 833.000 de comprimate pe zi de Pervitină. „Îl distribuiau trupelor. 90% din armata lor trebuia să mărșăluiască pe jos, zi și noapte. Era mai important pentru ei să continue lupta și marșul în timpul Blitzkrieg-ului decât să doarmă bine. Întreaga armată era în formă maximă. Acesta era unul dintre secretele Blitzkrieg-ului”, preciza istoricul Shelby Stanton, pentru „Time”.

Tocmai de aceea soldații belgieni raportau că nemții se aruncau fără teamă asupra cuiburilor de mitralieră din Ardeni. Ca să înțelegem efectele acestui drog în contextul ofensivei germane, putem spune că prin efectele produse de Pervitină germanii au realizat în trei zile ceea ce nu reușiseră să facă în toți cei patru ani ai Primului Război Mondial. Miracolul Pervitinei de la începutul războiului s-a terminat cu un eșec lamentabil prin prisma efectelor secundare.