Cel mai important lucru pentru ca recomandările antiCovid să fie respectate ar fi o sistematică și serioasă comunicare cu populația, să încercăm să explicăm la nivelul de înțelegere al tuturor. E o tehnică de comunicare pe care autoritățile nu vedem că o au, afirma șefa Comisiei Covid și directoare a Centrului National de supraveghere și control al Bolilor Transmisibile din cadru INSP, dr. Adriana Pistol.

Dr Adriana Pistol a explicat și cum a fost posibilă eroarea de sâmbătă, când datele privind testele au fost prezentate greșit, dar și ce ne așteaptă în privința epidemiei.

Nu putem să-i spunem val 2. De remarcat că prin anumite măsuri – distanțare fizică, mască etc – am reușit o reducere a numărului de cazuri. Cu toții ne-am așteptat ca numărul să crească apoi, dar nu atât de mult, dacă respectam măsurile.

Semnalul de alarmă tras de aceste cifre nu este neapărat legat de spitale depășite – ceea ce până acum, Slavă Cerului!, nu se întâmplă – ci este legat de faptul că nerespectarea măsurilor de protecție poate duce la creșterea numărului din ce în ce mai mult până când vom putea spune că am urcat într-un mare val.

Pot exista mai multe explicații. Pe de-o parte, e factorul psihologic, scăparea din laț după o perioadă dificilă. Pe de altă parte, cred că și ”fake-news”-urile de tipul ”virusul nu există” sau ”OK, răcim puțin și trece” au contribuit la o atitudine ceva mai puțin compliantă a populației față de aceste recomandări preventive.

Exact. Puțini oameni se gândesc că nu a fost atât de rău pur și simplu, ci tocmai pentru că noi toți am fost complianți cu măsurile respective. Dacă a fost mulțumitor de bine și nu am pățit ca alte state, s-a întâmplat pentru că am fost complianți la toate măsurile.

Este o problemă evidentă și nu mă surprinde. În urmă cu câțiva ani am discutat cam același lucru despre necesitatea vaccinării în timpul epidemiei de rujeolă. Am constatat încă de pe atunci că există un grad important de neîncredere a populației în autorități. 

În această pandemie, acest nivel de neîncredere s-a modificat, poate, doar la început, când lucrurile erau necunoscute, frica era mare, însă apoi oamenii s-au obișnuit.

Cel mai important lucru ar fi o sistematică și serioasă comunicare cu populația. Trebuie să încercăm să explicăm la nivelul de înțelegere al tuturor. Dar asta trebuie să facă profesioniști ai comunicării, astfel încât să nu apară întrebări care să facă și mai mult rău. E o tehnică de comunicare pe care autoritățile nu vedem că o au. 

Aceste date sunt introduse într-un soft de fiecare dintre laboratoarele care fac teste. Sigur că orice soft poate avea unele minusuri.

De la noi, de la INSP, la Centrul Național de Conducere și Coordonare a Intervenției și la Biroul de presă al ministerului Sănătății, de unde pleacă la  GCS,  s-a trimis ceea ce era trecut în platformă, un număr de teste foarte aproape de numărul final. 

Până la urmă important este, din punctul meu de vedere, să citești unde trebuie o cifră, să nu evaluezi altfel decât e corect, pentru că altfel se creează această stare de confuzie.

Chiar dacă cifrele au plecat corespunzător, au fost niște probleme. Și normal ar fi fost că până la validarea datelor, care a lipsit, să nu se dea cifre. 

De la noi au plecat 12.140 de teste, deci cu doar o suta mai puține decât numărul final, pentru că nu raportaseră doar 12 laboratoare din cele peste 100.  Datele se descarcă din soft și sunt vizibile pentru oricine are acces la el.

Aoleu!

Nu am avut nicio întârziere. Nici nu știam că s-a întâmplat acest lucru. N-am știut că GCS a întârziat și nu știu de ce s-a întâmplat asta. La 12.30 am picat pe cifre clare. Este evident că s-a petrecut acolo o breșă, dacă e așa.

Este 200% fals! Fiecare persoană e caz nou o singură dată. Softul, care este în legătură cu Direcția de evidență a populației, nu permite încărcarea unui CNP de mai multe ori. Dacă softul are persoana înregistrată o dată nu o primește a doua oară. Sigur că pot fi introduse toate testele făcute unei persoane, dar un CNP e o singură dată caz nou. 

Iar centralizarea cazurilor noi introduse de fiecare DSP, pe măsură ce vin rezultatele din laboratoare, e făcută automat de același soft. Nu le aduna cineva cu pixul sau ”excel”-ul.  Greșeală umană este exclusă în start.

Nu am recomandat până în prezent. Este foarte dificil să restricționezi, de exemplu, Mamaia cât timp acolo nu sunt cazuri. Cine se infectează la Mamaia în week-end se întoarce în județul de proveniență și durează până când anchetele epidemiologice pentru fiecare caz se concentrează către zona Mamaia și week-end-ul cutare.

Dar de la un moment dat, dacă se vor înmulți foarte mult cazurile în legătură cu anumite stațiuni sau localități, totul devine posibil, inclusiv ca decizia ministrului Sănătății să fie în acest sens. Ceea ce nu ne-am dori.

Tot ce ne dorim este că populația să înțeleagă că aceste măsuri simple nu fac altceva decât să ne ajute să mergem în vacanță fară probleme și să nu ne jucăm cu focul.

E greu de spus care ar fi pragul. La nivelul UE se fac niște calcule, strategii de abordare în primul rând penstru statele extracomunitare. Dar și în interiorul UE se va ține probabil cont de aceleași criterii, în niște limite.

Politica fiecărui stat este proprie. Când un stat consideră că are mai mult de pierdut primind cetățeni români nu este exclus să spună: români, întâi vă izolați, apoi vă plimbați!

Sigur că există și alte criterii de care se ține cont, în afara celor medicale, mai ales în UE. Libera circulație în UE nu e ușor de oprit.

Simplu: s-a făcut pe voluntariat. Cine se înscria pe listă?

Cine nu avea nimic.

Asimptomaticii nu sunt chiar așa de mulți, iar restul sunt testați de sistemul de stat. Selecția într-un studiu științific este cheia problemei. Dacă faci testarea doar la voluntari, vin persoane sănătoase la care probabilitatea de a fi pozitive este foarte redusă. Este o eroare de selecție. Nu putem spune că are reprezentativitate.

Sigur că da.

În București, numărul de cazuri a crescut în ultimele 2 săptămâni. Situația săptămânii precedente cu cele mai multe cazuri este așa: 45,5% din totalul cazurilor s-au înregistrat în București, Argeș, Brașov, Prahova și Buzău.

Nu. Dar vreau să știți un lucru. Mă îndoiesc că în țara aceasta a fost cineva internat cu forța fără să semneze un consimțământ. Consimțământul la internare e instituit pentru orice patologie și în orice spital.

Sigur, se poate spune că oamenii erau speriați și semnau, totuși nimeni nu a fost internat cu forța. Cunosc personal oameni care au refuzat internarea și nimeni nu i-a luat nici cu poliția, nici cu arcanul. Sunt puțini, e adevărat, dar există.

Da. Mai departe, dacă nu vor dori să se interneze, nu se vor interna. Noi le vom spune să se izoleze la domiciliu, ce reguli trebuie să respecte acolo, dar mai mult ce putem face?

Proiect de lege a carantinarii, a izolării la domiciliu nu se poate face bătând din palme. Noi am încercat și am mai scris un poiect de lege în pandemia de gripă 2009-2010, dar nu s-a finalizat.

Dar nu cred că așa trebuie pusă problema. Cred că o foarte bună comunicare a medicului curant cu fiecare persoană în parte face mai mult decât o lege sau o sancțiune.

Medicul trebuie să îi explice pacientului riscul și că niciodată nu se poate ști, pot să fii azi bine și peste 3 zile rău, că îi pui în pericol pe cei de acasă. De la caz la caz. Aici e cheia problemei și ar fi bine să fim raționali.

Distribuie Distribuie Comentarii