Canonizarea părintelui Arsenie Boca a adus Mănăstirii Prislop încă un sfânt ocrotitor, însă nu a condus la o creștere a numărului de pelerini care vin să se roage la mormântul său. La cea mai recentă sărbătoare a mănăstirii, slujba religioasă a adunat doar câteva zeci de oameni.

Pe 8 mai, cu ocazia hramului de primăvară al Mănăstirii Prislop, zeci de credincioși au participat la slujba oficiată de ierarhi și s-au îndreptat apoi spre locul de veci al fostului stareț din anii ’50, Arsenie Boca.

„Dumnezeu a rânduit Mănăstirii Prislop, împreună cu cei doi sfinți pomeniți în 8 mai – Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare – încă doi sfinți ocrotitori: Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop și Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, care au viețuit și s-au nevoit în această mănăstire și care s-au alăturat cetei sfinților români”, a transmis Episcopia Devei și Hunedoarei.

Mănăstirea, cu origini medievale și o istorie zbuciumată, rămâne unul dintre cele mai vizitate locuri din județul Hunedoara. Totuși, numărul pelerinilor veniți să se roage la mormântul părintelui Arsenie Boca și al celor care urcă de aici la grota Sfântului Ioan de la Prislop s-a diminuat în ultimii ani.

„Fenomenul Arsenie Boca”, care în trecut atrăgea mii de oameni în fiecare weekend, și-a pierdut din intensitate, în ciuda canonizării oficiale din 2024, realizate de Biserica Ortodoxă Română.

Apogeul „fenomenului Arsenie Boca”

În urmă cu un deceniu, la începutul demersurilor pentru canonizarea fostului călugăr, atmosfera pelerinajelor de la Mănăstirea Prislop era cu totul diferită.

„Fenomenul Arsenie Boca”, început în anii ’90, odată cu răspândirea cărților fanteziste despre minunile atribuite acestuia, ajunsese la apogeu. În fiecare sfârșit de săptămână, mii de oameni se așezau la cozile din fața mormântului său, pentru a se închina și a se ruga preț de câteva secunde în fața acestuia.

În curtea mănăstirii, tot mai mulți jandarmi erau mobilizați pentru a menține ordinea în rândul credincioșilor, iar zona din vecinătatea așezământului devenise un târg imens, dominat de vânzători de suveniruri religioase, alimente și băuturi.

Unii dintre pelerini vorbeau deschis despre minunile pe care susțineau că le-au trăit în cele câteva clipe petrecute în preajma locului de veci al „Sfântului Ardealului”, cum începuse să fie numit Arsenie Boca. Alții au devenit protagoniștii unor episoade controversate: într-o dimineață din 2015, un pelerin a încercat să-l dezgroape pe duhovnic, dorind să demonstreze lumii că trupul acestuia nu s-a descompus.

„Am urmat porunca sfântului, care mi-a spus să-l dezgrop, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, a strigat bărbatul la ieșirea din sediul Poliției Hațeg, unde a fost audiat, după ce fusese oprit în timp ce săpa la mormânt.

Atât oamenii obișnuiți, cât și numeroase persoane publice își făceau apariția la Mănăstirea Prislop. Unii, ca Victoraș Micula, aterizau direct cu elicopterul, alții, precum politicianul George Becali, veneau cu promisiuni de sprijin financiar pentru ridicarea unei biserici în curtea mănăstirii.

În anii următori, situația Mănăstirii Prislop s-a îmbunătățit, în parte datorită numărului mare de pelerini. Drumul județean care duce la mănăstire a fost modernizat, iar locul a devenit mai accesibil. Localnicii au profitat de popularitatea crescută a locului, găzduind pelerini sau vânzându-le alimente în fața caselor.

„La înmormântarea părintelui Arsenie Boca, din 1989, au venit câțiva localnici. Era lume puțină, nimeni nu și-ar fi închipuit că, peste ani, va fi atât de iubit de români”, își amintea o localnică din Silvașu de Sus, satul din vecinătatea mănăstirii.

În prezent, spun localnicii, mănăstirea și-a mai recăpătat liniștea pierdută în forfota pelerinajelor din anii trecuți.

Arsenie Boca, printre victimele regimului comunist

Născut la 29 septembrie 1910, în satul Vața de Sus, județul Hunedoara, Arsenie Boca a slujit la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, în Țara Făgărașului, între anii 1939 și 1948, iar apoi la Mănăstirea Prislop, în Țara Hațegului, până în 1959.

Încă din tinerețe, călugărul Arsenie Boca era extrem de popular, apreciat atât pentru predicile sale, cât și pentru talentul artistic. După cel de-Al Doilea Război Mondial, a devenit stareț al Mănăstirii Prislop. Autoritățile regimului comunist instaurat în România l-au pus însă sub supraveghere, încercând să oprească afluxul de credincioși care continuau să-l caute. În anii ’50, a fost arestat și închis de mai multe ori, fiind acuzat că ar fi sprijinit membri ai Mișcării Legionare.

„Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea țării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalității și călugărul Arsenie – așa îl chema în călugărie – a ajuns om mare, renumit în toată țara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri și suferințe erau multe. Țăranii și intelectualii veneau cu sutele, cu miile, de pretutindeni, să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu ‘sfântul’ de la Sâmbăta. Trecea în fața mulțimilor drept, cunoscător al tainelor omului și făcător de minuni”, îl descria un fost apropiat, într-un document al fostei Securități.

La sfârșitul anilor ’50, Arsenie Boca a fost obligat să renunțe la viața monahală, dar și-a continuat activitatea artistică, pictând mai multe biserici. A murit la 28 noiembrie 1989, la Sinaia, la vârsta de 79 de ani, și, potrivit dorinței sale, a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, în 4 decembrie 1989.

Încă din anii ’90, Arsenie Boca a fost numit de mulți români „Sfântul Ardealului”, chiar dacă canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română a fost aprobată abia în iulie 2024.