Soția lui Gigi Mulțescu: „După al doilea vaccin, boala lui s-a accelerat“

Vaccinurile anti-COVID au fost „Sfântul vaccin“ pentru unii și un ser considerat periculos de alții. Știința ne spune că vaccinurile au salvat vieți, în primii ani ai pandemiei. Din păcate, tot știința a dovedit că au existat decese cauzate de efecte secundare ale vaccinurilor anti-COVID.

Gheorghe Mulțescu. FOTO: Arhiva Adevărul

Cert e că, în acest moment, cererea pentru aceste vaccinuri a scăzut. Și mulți trăiesc cu impresia că ele au cauzat probleme medicale grave. În această categorie intră și Sonia Mulțescu, soția fostului dinamovist care s-a stins, astăzi, la 72 de ani. În dialog cu jurnalistul Marian Popovici (Fanatik), aceasta a spus că boala lui Gigi Mulțescu – suferea de Alzheimer – s-a agravat după ce a făcut a doua doză de vaccin anti-COVID.

Ce a spus Sonia Mulțescu pentru Fanatik?

*Să ştiţi că, după ce a făcut al doilea vaccin, mi s-a părut că a avut o cădere bruscă. Gigi, într-un an de zile… Eu cunosc persoane şi psihiatra cunoaşte persoane care au Alzheimer, pe care îi tratează de ani de zile. Dar, boala lui Gigi a fost foarte accelerată. Îmi dădeam seama de la o zi la alta, când pierdeam câte ceva din el. Nici lor nu venea să creadă: «Tratăm astfel de persoane de ani de zile. Nici noi nu ştim ce se întâmplă». Dar n-am vrut să mai intru în polemici cu vaccin, cu nu ştiu ce.

*Eu, sincer, l-am sfătuit să nu mai facă al doilea vaccin, dar mi-a spus că mai trebuie să meargă în Turcia (n.r. - la Ağrıspor în sezonul 2021-2022). A plecat atunci cu Yuksel (n.r. - Yesilova, fost preparator fizic la Steaua). S-ar putea să fiu eu prea pornită împotriva vaccinurilor şi să mă gândesc că au influenţat negativ starea de sănătate a lui Gigi, dar mie aşa mi s-a părut… Groaznic de repede. Acum un an de zile, aveam dialog cu el, era haios, simpatic. Apoi, încet-încet, pierdeam câte ceva din el.

*Nu mai eram persoana cu care puteam să conversez. Dar m-am mulţumit că era lângă mine. Cumpăram rebusuri la fel, făceam concursuri care termină primul. Aveam preocupări comune. Citeam cărţi şi le-am comentat. Dar nu i-a mai făcut plăcere să facă nimic. Nici să se uite la televizor, la meciuri. Îi spuneam: «Haide Gigi, joacă Dinamo în seara asta, hai să ne uităm». Da, nu mai avea preocuparea şi plăcerea de a se uita la un meci. Stătea aşa, pierdut… Era lângă mine, dar nu era.