Stiglitz: Noua eră a imperiului american nu se va încheia bine nici pentru SUA, nici pentru restul lumii
În urma intervenției ilegale a Statelor Unite în Venezuela, există un sentiment palpabil de incertitudine și neliniște, în special în rândul aliaților tradiționali ai Americii. Însă ar trebui să fie deja evident faptul că lucrurile nu se vor încheia bine, nici pentru SUA, nici pentru restul lumii, scrie Joseph E. Stiglitz, pentru Project Syndicate .
<< Președintele SUA, Donald Trump, a stârnit un val de critici pentru acțiunile sale din Venezuela, pentru încălcările dreptului internațional, disprețul față de norme îndelung consacrate și amenințările la adresa altor țări – nu în ultimul rând a unor aliați precum Danemarca și Canada. În întreaga lume există un sentiment palpabil de incertitudine și neliniște. Însă ar trebui să fie deja evident că lucrurile nu se vor încheia bine, nici pentru Statele Unite, nici pentru restul lumii.
Pentru mulți dintre cei de stânga, nimic din toate acestea nu reprezintă o surpriză. Încă ne amintim avertismentul de rămas-bun al președintelui SUA Dwight Eisenhower cu privire la complexul militar-industrial apărut după Al Doilea Război Mondial. Era inevitabil ca o țară ale cărei cheltuieli militare le egalau pe cele ale restului lumii la un loc să ajungă, mai devreme sau mai târziu, să-și folosească armele pentru a încerca să-i domine pe alții.
Este adevărat că intervențiile militare au devenit din ce în ce mai impopulare după aventurile americane din Vietnam, Irak, Afganistan și din alte părți. Însă Trump nu a arătat niciodată prea multă preocupare față de voința poporului american. De când a intrat în politică (și, fără îndoială, și înainte), s-a considerat deasupra legii, lăudându-se că ar putea împușca pe cineva pe Fifth Avenue din New York fără să piardă vreun vot. Insurecția din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliu – a cărei aniversare tocmai am „sărbătorit-o” – a arătat că avea dreptate. Alegerile din 2024 au consolidat controlul lui Trump asupra Partidului Republican, asigurând că acesta nu va face nimic pentru a-l trage la răspundere.
Capturarea dictatorului Venezuelei, Nicolás Maduro, a fost flagrant ilegală și neconstituțională. Ca intervenție militară, aceasta ar fi necesitat notificarea – dacă nu chiar aprobarea – Congresului. Și chiar dacă s‑ar susține că a fost un caz de „aplicare a legii”, dreptul internațional tot cere ca astfel de acțiuni să fie urmărite prin procedura de extrădare. Nicio țară nu poate încălca suveranitatea altei țări sau răpi cetățeni străini – cu atât mai puțin șefi de stat – din țara lor. Prim‑ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, președintele Rusiei, Vladimir Putin, și alții au fost inculpați pentru crime de război, dar nimeni nu a propus desfășurarea de soldați pentru a‑i captura oriunde s‑ar afla.
Chiar mai îndrăznețe au fost declarațiile ulterioare ale lui Trump. El susține că administrația sa va „conduce” Venezuela și va lua petrolul țării, sugerând că aceasta nu va avea permisiunea de a vinde către cel care oferă cel mai mult. Având în vedere aceste planuri, pare că asupra noastră planează o nouă eră a imperialismului. Cel puternic are dreptate și nimic altceva nu contează. Chestiunile morale — precum dacă este justificat să ucizi zeci de presupuşi contrabandişti de droguri fără niciun pretext de proces echitabil — și statul de drept au fost date la o parte, cu aproape niciun protest din partea republicanilor care odinioară se lăudau cu „valorile” americane.
Mulți comentatori au analizat deja implicațiile pentru pacea și stabilitatea globală. Dacă SUA revendică emisfera vestică drept sferă de influență (doctrina Monroe) și împiedică China să acceseze petrolul venezuelean, de ce nu ar revendica China Asia de Est și nu ar împiedica SUA să acceseze cipurile taiwaneze? A face acest lucru nu ar necesita să „conduci” Taiwanul, ci doar să controlezi politicile sale, în special cele care permit exportul către SUA.
Merită să ne amintim că marea putere imperială a secolului XIX, Regatul Unit, nu s-a descurcat bine în secolul XX. Dacă majoritatea celorlalte țări vor coopera în fața acestui nou imperialism american – așa cum ar trebui – pentru SUA perspectivele pe termen lung ar putea fi și mai sumbre. La urma urmei, Marea Britanie măcar a încercat să exporte principii benefice de guvernare către coloniile sale, introducând un anumit grad de stat de drept și alte instituții „bune”.
În contrast, imperialismul trumpian, lipsit de orice ideologie coerentă, este în mod deschis lipsit de principii – o expresie exclusiv a lăcomiei și a voinței de putere. Va atrage cei mai avari și mincinoși reprobabili pe care societatea americană îi poate genera. Astfel de personaje nu creează bogăție. Își îndreaptă energia către „rent-seeking”: jefuirea altora prin exercitarea puterii de piață, prin înșelăciune sau prin exploatare directă. Țările dominate de astfel de căutători de rentă pot produce câțiva indivizi bogați, dar nu ajung prospere.
Prosperitatea are nevoie de stat de drept. Fără el, incertitudinea este permanentă. Îmi va confisca guvernul averea? Vor cere oficialii mită pentru a trece cu vederea vreo mică abatere? Va fi economia un teren de joc echitabil sau cei aflați la putere îi vor favoriza mereu pe apropiații lor?
Lord Acton observase că „puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut”. Dar Trump a demonstrat că nu este nevoie de putere absolută pentru a te angaja într-o corupție fără precedent. Odată ce sistemul de verificări și echilibre începe să se destrame – așa cum s-a întâmplat în SUA – cei puternici pot acționa cu impunitate. Costurile vor fi suportate de restul societății, pentru că corupția este întotdeauna dăunătoare economiei.
Rămâne de sperat că am atins „vârful Trump” și că această eră distopică de kakistocrație se va încheia odată cu alegerile din 2026 și 2028. Însă Europa, China și restul lumii nu se pot baza doar pe speranță. Ele ar trebui să elaboreze planuri de contingență care să recunoască faptul că lumea nu are nevoie de SUA.
Ce-i oferă America lumii fără de care aceasta nu ar putea să se descurce? Este posibil să ne imaginăm o lume fără giganții din Silicon Valley, pentru că tehnologiile de bază pe care le oferă sunt acum larg disponibile. Alții ar interveni rapid și este foarte posibil să instituie protecții mult mai puternice. De asemenea, este posibil să ne imaginăm o lume fără universitățile americane și fără leadershipul științific al SUA, pentru că Trump a făcut deja tot ce a putut pentru ca aceste instituții să aibă dificultăți în a rămâne printre cele mai bune din lume. Și este posibil să ne imaginăm o lume în care alții nu mai depind de piața americană. Comerțul aduce beneficii, dar mai puțin atunci când o putere imperială caută să-și însușească o parte disproporționată. Umplerea „golului de cerere” creat de deficitul comercial persistent al SUA va fi mult mai ușoară pentru restul lumii decât provocarea cu care se confruntă SUA pe partea ofertei.
Un hegemon care abuzează de puterea sa și își intimidează vecinii trebuie lăsat în colțul său. Rezistența față de acest nou imperialism este esențială pentru pacea și prosperitatea tuturor celorlalți. În timp ce restul lumii ar trebui să spere la ce e mai bun, trebuie să planifice pentru ce e mai rău; și, în planificarea pentru ce e mai rău, poate să nu existe alternativă la ostracizarea economică și socială – nicio altă opțiune în afară de o politică de izolare. >>
