Taberele din Orientul Mijlociu: cine sunt aliații Iranului și cine e de partea lui Trump
Un fost comandant britanic din cadrul NATO avertizează că lumea se află „în pragul celui de-Al Treilea Război Mondial”, în timp ce Orientul Mijlociu este din nou cuprins de tensiuni majore. Conflictul actual nu este unul nou. Rădăcinile sale coboară până la începuturile islamului, în urmă cu aproape 1.400 de ani, însă astăzi este alimentat de petrol și gaze, rivalități etnice, naționalism, relația cu Occidentul și, mai ales, de atitudinea față de Israel.
Diviziunile religioase dintre suniți și șiiți stau la baza multor conflicte din Orientul Mijlociu. Șiiții consideră că liderii lor religioși, ayatollahii, sunt infailibili și desemnați de Allah, uneori chiar descendenți ai Profetului Mahomed. Suniții, în schimb, nu au o ierarhie clericală strictă și judecă fiecare predicator după meritele sale, relatează Daily Mail.
Mai mult de patru cincimi dintre musulmani sunt suniți, majoritari în țările arabe și în Pakistan. În Iran, Irak și Azerbaidjan predomină șiiții, iar populații importante de șiiți trăiesc și în Yemen, Liban, Arabia Saudită și Bahrain. Această împărțire creează premisele pentru conflicte interne, adesea extrem de violente.
Revoluția iraniană din 1979, care l-a înlăturat pe șah, a reprezentat mai mult decât o schimbare politică, a fost o preluare religioasă. În întreaga regiune, mulți șițiți l-au recunoscut pe Ayatollahul Khomeini drept liderul lor religios suprem. În Irak, guvernul sunit al lui Saddam Hussein se temea de o revoltă șițită, ceea ce a dus la un război devastator în anii ’80, cu peste un milion de morți.
Pe cine sprijină Iranul și cine i se opune
În prezent, Orientul Mijlociu este împărțit între state pro-iraniene, anti-iraniene și neutre.
Tabăra Pro-Iran
Turcia
Deși a fost inamic istoric al Iranului șiit, Turcia, statul membru NATO cu a doua cea mai mare armată după SUA, depinde de petrolul și gazul iranian. Președintele Recep Tayyip Erdogan se declară anti-Israel și a condamnat uciderea ayatollahului.
Istanbul FOTO Shutterstock
Liban
Conform Constituției Libanului, creștinii nominalizează președintele, musulmanii suniți desemnează prim-ministrul, iar șiții aleg președintele Parlamentului. Dintre aceștia, gruparea militantă șiită Hezbollah este cel mai mare bloc de vot și, totodată, armata-proxi a Iranului împotriva Israelului. Marți, armata israeliană a reintrodus trupe în sudul Libanului după ce Hezbollah a lansat rachete peste frontieră pentru prima dată de la încetarea focului din Gaza din octombrie și după ce prim-ministrul a interzis activitățile militare și de securitate ale grupului.
Beirut, Liban FOTO Shutterstock
Irak
Cu o majoritate șiită de 60 la sută, a votat constant politicieni apropiați de Teheran și depinde de energia electrică furnizată de Iran. SUA au încercat să împiedice Irakul să plătească miliarde către Teheran.
Bagdag, Irak FOTO Shutterstock
Yemen
Gruparea-proxi a Iranului, șiitii Houthis, domină nordul acestei țări divizate și controlează capitala Sanaa. Poziția Yemenului, lângă ruta globală de transport maritim din Oceanul Indian, prin Marea Roșie până la Canalul Suez, îl face strategic sensibil. În războiul din Gaza care a urmat după 7 octombrie, Houthis au folosit drone pentru a ataca transporturile maritime, încercând să forțeze Israelul să facă concesii. Israelul nu a cedat, dar SUA și aliații săi din NATO au renunțat la eforturile de a opri atacurile Houthis și au încheiat un acord.
Sanaa, Yemen FOTO Shutterstock
Tabăra anti-Iran
Armenia
Micul stat creștin din nord-vestul Iranului este situat între Turcia și Azerbaidjan, două societăți tradițional musulmane cu limbă similară. Pentru că sute de mii de armeni trăiesc în Iran, Armenia îl considera un posibil protector până în 2022, când Iranul nu a intervenit în disputa de frontieră în care Azerbaidjanul a învins armenii. În fața alegerilor din iunie, guvernul s-a orientat spre Trump pentru sprijin.
Siria
După căderea lui Bashar al-Assad în 2024, noul regim sunnit este ostil Iranului și colaborează cu SUA (ceea ce a determinat ridicarea sancțiunilor de către Trump) și Israel, pentru a relansa turismul.
Iordania
Singura monarhie arabă cu venituri minime din petrol sau gaze a menținut pacea cu Israelul din 1994 – ceea ce a atras ajutorul SUA, dar a stârnit furia Iranului. Populația este aproape integral sunită. Turismul joacă un rol important în economie, dar, fiind sub traiectoria rachetelor și dronelor iraniene îndreptate spre Israel, numărul turiștilor a scăzut semnificativ.
Azerbaidjan
Familia conducătoare Aliyev a folosit bogăția din petrol și gaze pentru a cumpăra arme israeliene și a permis serviciilor de informații israeliene să opereze pe teritoriul său. Iranul consideră această țară ostilă și se teme că ar putea încuraja rebelii azeri din Iran, pentru a uni cele două regiuni vorbitoare de limbă azeră.
Kuweit
Emirul Kuweitului a finanțat războiul lui Saddam Hussein împotriva Iranului (1980–1988), lucru pe care Iranul nu l-a iertat niciodată. Pentru că a fost salvat de SUA în 1991, monarhia kuweitiană permite Statelor Unite să folosească țara ca bază pentru atacuri împotriva Iranului.
Afganistan
La doar 48 de ore înainte de atacul israeliano-american asupra Iranului, Afganistanul a intrat în război cu Pakistanul . Talibanul, puternic sunnit, vede în Iran o amenințare, mai ales pe fondul relațiilor bune ale Teheranului cu Islamabadul, care consideră că talibanii sponsorizează insurgenți fundamentalisti ce destabilizează Pakistanul.
Bahrain
Regatul insular Bahrain are o populație șiită importantă, condusă de o monarhie sunnită. Marți, trupele saudite au trecut podul pentru a suprima protestele pro-Iran, în timp ce drone iraniene au atacat posturi radar și de supraveghere americane și baza navală comună cu 300 de militari britanici.
Qatar
Emiratul Qatar este extrem de bogat datorită câmpurilor de gaze naturale comune cu Iranul, ceea ce a dus la relații bune între cele două țări – până recent. Qatar a fost și ostil Israelului, mai ales în războiul recent din Gaza, când liderii Hamas au locuit în lux în capitala Doha. Anul trecut, Israel a lansat un raid aerian eșuat împotriva sediului Hamas. Totodată, Qatar găzduiește Comandamentul Central al SUA, care coordonează războiul cu Iranul, având o mare bază aeriană și prezență navală. Iranul a bombardat puternic Qatarul – nu doar ținte americane. De asemenea, a blocat exporturile de gaz natural lichefiat către Marea Britanie și UE, afectând și aprovizionarea cu gaz pentru Taiwan și Coreea de Sud.
Emiratele Arabe Unite
Dubai și Abu Dhabi au devenit centre pentru turism, transport aerian și afaceri financiare pentru străini înstăriți. UAE a importat muncitori din India, Pakistan și Filipine. Dacă aceștia pleacă, stilul de viață cu taxe reduse ar putea fi afectat. Iranul ar putea ataca infrastructura esențială, precum stațiile de desalinizare, iar toate rezervele de apă potabilă sunt importate, costând mai mult decât petrolul.
Arabia Saudită
Spre deosebire de micile monarhii din Golf, cei 30 de milioane de saudiți așteaptă de la rege și de la prințul moștenitor Mohammed bin Salman servicii sociale și asistență medicală. Prințul l-a îndemnat pe Trump să atace Iranul, avertizând că Teheranul va deveni mai puternic dacă SUA nu intervin militar. Strategia este riscantă: chiar înainte de război, Riad avea probleme de lichiditate. Creșterea prețului petrolului nu ajută dacă petrolierele nu pot transporta țițeiul, iar conductele și rafinăriile sunt atacate. Recent, două drone au vizat rafinăria Ras Tanura, una dintre cele mai mari facilități de procesare a petrolului brut din lume.
Statele neutre
Egiptul, cel mai populat stat din Orientul Mijlociu, care depinde de veniturile din Suez și de sprijinul financiar al Arabiei Saudite și al Emiratelor Arabe Unite. Cairo încearcă să mențină echilibrul în regiune. Oman a acționat ca mediator între Iran și SUA/Israel și se teme de impactul economic al conflictului, fiind cel mai apropiat vecin al Iranului de strâmtoarea Hormuz. Pakistan, deși aliat cu Arabia Saudită, încearcă să mențină relații bune cu Teheranul și a transmis condoleanțe pentru moartea ayatollahului Khamenei.
Impactul războiului asupra economiei și securității regionale
Conflictul amenință rutele comerciale și aprovizionarea cu energie. Închiderea strâmtorii Ormuz sau atacurile asupra rafinăriilor vor duce la creșterea prețurilor la combustibili, în special în Europa și Marea Britanie. Turismul în destinațiile din Golf, care încerca să se dezvolte, este grav afectat, iar conflictele regionale sporesc riscul ca state neutre să se alinieze cu Occidentul.
Mark Almond, directorul Crisis Research Institute din Oxford, subliniază: „Trebuie să înțelegem ce motivează acest război și rivalitățile din întreaga regiune pentru a evita greșeli care ar putea agrava situația”.
Sursa: adevarul.ro
