Tradiția care dă savoare mâncării, aproape abandonată: „Totul e pe cheltuială. Și fără sprijin”

De la sute de hectare cultivate, la dezinteres total. Se întâmplă cu o cultură sprijinită câțiva ani printr-un program de minimis întrerupt anul trecut. Puținii temerari nu știu dacă, în 2026, vor avea sau nu parte de susținere.

Un proiect lansat cu câteva zile în urmă în transparență decizională pe site-ul Ministerului Agriculturii ar urma să le aducă fermierilor care se mai încumetă să cultive usturoi un sprijin de 3.000 euro/ha, dacă aceștia reușesc să pună pe piață, cu documente legale, din producția obținută cel puțin 3 tone/ha.

Sprijinul a fost promis și anul trecut, 2025 fiind, din 2019 și până acum, singurul an în care subvenția nu s-a acordat, actul normativ, publicat și cu un an în urmă, dar neaprobat, fiind acum reluat.

Programul a fost promovat, cu șapte ani în urmă, cu intenția de a crește producția de usturoi, un produs care în balanța comercială înregistrează un deficit semnificativ. Și, cel puțin în documentele oficiale, suprafața cultivată a început să crească, ajungându-se, de exemplu, în 2024, ca un singur județ, Olt, să înregistreze peste 800 de solicitări de înscriere în program, cu o suprafață totală de aproape 1.000 ha.

În faza pilot a programului, în anul pre-pandemic, Botoșani , Suceava și Teleorman dețineau cele mai întinse suprafețe pentru care s-au făcut solicitări. Doi ani mai târziu, pe primul loc a trecut Buzău, care și-a menținut supremația și în anii următori, secondat de Olt.

La fel de brusc cum a crescut, interesul fermierilor pentru cultura de usturoi s-a și prăbușit în ultimul an, dată fiind amânarea programului în 2025 pentru 2026.

Fermierii spun că fără sprijinul promis, care le-ar susține cel puțin costul cu sămânța, cheltuielile sunt prea mari și profitul extrem de incert, România importând în continuare cantități mari de usturoi.

Importăm din Olanda, Germania, Spania, Egipt, dar și din China

Potrivit proiectul de hotărâre de guvern lansat în dezbatere, „interesul pentru cultura usturoiului în România este în creștere în ultimii ani, datorită orientării consumatorilor către produsele proaspete și de calitate”. Cultura de usturoi are un potențial nevalorificat pe deplin, producătorii neavând posibilitatea să funcționeze „în condiții de piață echitabile în context concurențial”, se arată în nota de fundamentare a actului normativ.

În perioada 2022 - 2024, atât suprafața cultivată cu usturoi, cât și producția au scăzut, datele INS, invocate în proiectul de act normativ, arătând că în 2022 s-au cultivat 8.986 hectare cu usturoi, pentru ca doi ani mai târziu suprafața să scadă la 8.429.

În anul 2024, județele cu cele mai mari suprafețe cultivate erau: Botoșani, Suceava, Dolj, Arad, Teleorman, Olt, Iași, Dâmbovița, Buzău, Alba.

„La nivelul României, în anii 2023-2024 consumul mediu anual de usturoi uscat se situează în jurul valorii de 2 kg/locuitor, ceea ce reprezintă circa 1,2% din consumul de legume. (...) Deficitul de producție la cultura de usturoi cultivat în câmp se datorează costurilor mari de producție, deficitului de sămânță din soiuri autohtone, lipsa gamei de mașini și utilaje necesare aplicării tehnologiei, precum și slaba asociere a producătorilor agricoli”, mai menționează autorii proiectului.

Pentru că producătorii nu dispun nici de spații adecvate de sortare, ambalare și păstrare, nici desfacerea nu a fost așa cum se așteptau fermierii, astfel că importurile au continuat să crească.

De unde importă România usturoi? Din Olanda, Germania, Spania, Egipt, dar și din China. România a reușit să și exporte, în țări precum: Ungaria, Belgia, Bulgaria, Italia și Ucraina. Fermierii vor să cultive, marile rețele comerciale sunt interesate să achiziționeze, mai motivează inițiatorii proiectului.

Ce lipsește? Susținerea pentru a putea produce la prețur i competitive. Iar această susține, în 2026, s-ar putea să vină prea târziu.

„Eu am 50 de ani. Și fac asta de la 20 de ani”

Cristian Fota este unul din fermierii care cultivă usturoi cu sau fără sprijinul acordat. Într-un interviu pentru „Adevărul”, fermierul, din localitatea Cioroiași, județul Dolj, a precizat că a redus suprafața și chiar îl bate gândul să renunțe, deși are zeci de ani de când menține constant cultura printre cele înființate anual. „Fac de 30 de ani asta. Am 50 de ani și fac asta de la 20 de ani, de când am venit din armată. Trei hectare am. Dar fără sprijinul ăsta, e greu. E foarte greu fără, practic trebuie să susții usturoiul din altă cultură sau să aduci bani de acasă, cum spunem noi. Necesită foarte multă îngrijire, cu toate că 70% lucrăm mecanic. Dar e nevoie și de forță de muncă, de tratamente, de apă... Totul este cheltuială la usturoi”, a explicat Fota.

Nu a cultivat dintotdeauna pe hectare întregi, pentru că are și o importantă suprafață de spații protejate în care cultivă legume. A extins însă suprafața în anii în care a fost acordat sprijinul. „Am fost ani în care nu am făcut nimic cu el, din cauza secetei”, adaugă fermierul.

La Cioroiași, spune fermierul, a fost tradiție în cultivarea usturoiului, erau mult mai mulți consăteni care făceau asta. Între timp, majoritatea au abandonat, iar pe tineri nu-i tentează domeniul.

„Intră undeva între 800 și 1.000 de kg la hectar”

Cheltuielile pentru înființarea culturii de usturoi nu sunt mici.

„Sămânța - intră undeva între 800 și 1000 de kg la hectar. Ca să nu vă mai spun terenul, până când îl pregătești, îngrășămintele... Sămânța ar fi undeva la 15.000 lei, adică exact sprijinul, care nu e mare lucru, dar dacă-l taie și pe ăsta, practic te lasă fără oxigen. Chiar dacă nu punem noi sămânță certificată, că e mult-mult-mult mai scumpă, dar și o sămânță de-asta sub 10-15 lei nu găsești. Mai sunt îngrășămintele, lucrările agricole, cu semănat, cu scos, cu oamenii... Un hectar de usturoi, eu zic că fără 300-400 de milioane le vechi nu mai poți să-l faci astăzi”, explică fermierul.

Fermierul susține că ministerul nu a dat întâmplător sprijinul, pentru că este o cultură care necesită cheltuială mare. Se înființează cultura în octombrie (usturoiul de toamnă) și se recoltează în iunie. „Usturoiul nu e ca varza sau castravetele, să se producă într-o lună de zile. În toți anii ăștia, de multe ori am luat-o de la zero. Dar am avut un proiect european și am fost obligat să mențin SO-urile. În plus, eu nu sunt omul care să renunțe imediat, chiar dacă anul trecut s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Dar dacă (n. red. - guvernanții) fac din asta un obicei, renunțăm”, a mai spus fermierul.

„Piață ar fi pentru usturoiul românesc”

Cristian Fota activează într-o cooperativă și astfel a reușit să-și valorifice producția fără mari probleme. „Eu nu mă pot plânge că n-am desfacere. Bine, fac și de mulți ani, am anumiți clienți ai mei. Usturoiul nu e perisabil, nu e problemă la el. Doar se mai usucă și se mai pierde din greutate. Eu de piață nu mă pot plânge, dar s-ar putea la nivel național să fie o problemă. Se aduce usturoi și din China, și din Spania, dar să știți că românii încep să aprecieze. Adică cine a luat usturoi românesc s-a întors la noi. A văzut și ce înseamnă să mănânci și să fie iute, să-ți fie rău și cum îți mai e după cel din import și acum îl caută pe-al nostru”, a mai spus fermierul.

O problemă este seceta, pentru că nu are posibilități de irigare, așa că producția depinde de cât e de prielnic anul. Anul trecut a păstrat toată producția pentru a putea să înființeze noua cultură, iar cu un an înainte prețul a fost, din câte își amintește, 6 lei/kg, imediat după recoltare, preț de en-gros.

„Intermediarii voiau să-l ia cu 5-6 lei”

Unul dintre producătorii care nu mai cultivă, cel puțin în acest an, usturoi este Ionuț Crăciun, din Ghimpețeni, Olt. Cultiva, în medie, 2-3 hectare, însă după experiența de anul trecut, când sprijinul de minimis a lipsit, iar pentru desfacere a fost multă alergătură ș un preț sub așteptări, a decis să renunțe.

„Sunt foarte multe costuri, cu toate că poate avea și preț bun. El e împărțit pe categorii. Sămânța, să cumperi ceva de calitate, e 30-35 de lei kilogramul, sunt foarte multe costuri.

Cel de toamnă e mai arătos, e mai mare, mai comod pentru gospodine să-l pregătească, dar cel mai bun și cel mai gustos e cel de primăvară”, explică fermierul.

Anul trecut „nu prea a fost bătaie pe el”, detaliază producătorul. Pentru că nu a avut contracte ferme, a încercat să-l vândă cu amănuntul, în piețe. Fiind și producător de pepeni verzi, renumit în județul Olt, s-a folosit de oportunitate și l-a vândut odată cu pepenii. A găsit o piață bună în județul vecin, la Pitești, unde nu i-au făcut concurență și alți producători, însă pentru întreaga cantitate a fost nevoit să vândă și către intermediari.

„Am mai dat la intermediari, care voiau să-l ia cu 5-6 lei, să-l vândă ei. Nici nu poți să-l vinzi repede. Trebuie să stai de el, altfel nu e profitabil”, a mai spus fermierul.

Dacă proiectul de hotărâre de guvern va fi în cele din urmă adoptat, producătorii care trebuie să aibă deja cultura înființată ar avea la dispoziție 10 zile de la publicarea actului normativ să depună solicitările. Instituțiile de control – APIA și Direcția Agricolă – ar trebui, la rândul lor, să ajungă la fel de repede în teritoriu și să facă verificările necesare, pentru că în iunie începe recoltarea.

Conform proiectului de hotărâre, suprafața minimă pe care se cultivă usturoi trebuie să fie de 3.000 m.p.. Fermierii pot solicita sprijinul în limita a 50.000 euro bani obținuți în ultimii trei ani cu titlu de ajutoare de minimis.

Beneficiarii acestui sprijin financiar pot fi:

- producătorii agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător emis în baza Legii nr.145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței produselor din sectorul agricol, cu modificările și completările ulterioare, valabil până la 31 decembrie 2026;

- producătorii agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale, constituite potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016;

- producătorii agricoli persoane juridice, indiferent de forma de organizare.