Trei joburi ca să își poată plăti ratele. Experiența unei tinere

Cât de multe locuri de muncă sunt prea multe? Pe una dintre cele mai cunoscute platforme sociale, o tânără a povestit cum muncește de luni până duminică, în trei locuri, ca să își poată plăti ratele. ,,Mai am 14 ani luni până când scap de ultima", a scris ea. În comentarii, mulți internauți i-au atras atenția că varianta celor trei locuri de muncă nu este sustenabilă. Am cerut perspectiva unui psiholog despre consecințele care pot apărea în astfel de cazuri.

FOTO Shutterstock

Experiența împărtășită de tânără pe platforma Reddit sună astfel:

,,Recent m-am mutat singură în București ca să scap de o familie extrem de toxică. Am avut parte de ajutor în primele luni și am avut noroc să găsesc o colegă de apartament. Din păcate, aceasta a ales să se mute cu iubitul ei, iar imediat după am avut probleme de sănătate care m-au băgat în datorii (din fericire am reușit să mă vindec) și o idee stupidă de a mea da îmi face un credit pentru o garsonieră de care acum vreau să scap, așa că strâng bani pentru a plăti banca integral. Doar că, din lipsă de experiență, am făcut împrumuturi la IFN-uri, iar acum undeva la 50% din veniturile mele se duc pe plata ratelor. Mai am în acest moment 14 luni de plătit până am scăpat de ultima și multe altele până scap de creditul imobiliar.

Jobul principal este un 9-5 la o companie multinațională. Al doilea este de call center remote în limba germană, în restul orelor până pe la 2 dimineața (dar nu e ceva constant, am maxim câteva apeluri, iar după 12 noaptea nu prea am). În weekend lucrez part-time la un magazin din mall, timp de o tură de dimineață, dar fac și overtime".

Tânăra a dezvăluit și la ce sumă ajunge lunar din cele trei locuri de muncă: 8.000 de lei.

Poate funcționa o astfel de variantă? Reacțiile celor care au comentat

Cei mai mulți dintre cei care au comentat au sfătuit-o să renunțe la varianta de acum și să caute o alta, mai sănătoasă și mai rentabilă economic:

„Îți zic sincer, dacă știi germană, poți să cauți un job care să îți ofere un salariu care se apropie de suma pe care o primești acum din cele trei joburi”;

„Încearcă o refinanțare, vorbește cu un broker de credit (sigur nu ai când să ajungi într-o sucursală). Dacă ai venituri declarate, aceasta este soluția ideală”;

„E de apreciat că faci asemenea performanță ca să scapi de rate, dar vezi să nu faci altele ca să îți «repari» sănătatea. Degeaba scapi de datorii cât mai repede dacă ai o viață foarte stresantă. E mai importantă sănătatea mintală și fizică decât lupta contra cronometru cu dobânzile care se acumulează cu fiecare zi care trece”.

Cineva și-a povestit chiar propria experiență după ce a avut mai multe locuri de muncă în același timp:

„La început, totul poate merge bine, pare sustenabil. În timp, însă, apare burnout-ul. Mai ales dacă nu te culci înainte de miezul nopții. La mine a apărut după 5 ani de lucrat câte 3 joburi în paralel. Le tot schimbam, iar anul trecut am reușit să nimeresc 2 dintre cei 3 manageri, persoane foarte toxice. Au intervenit tot felul de probleme de sănătate pe fond de stres + lipsa somnului. Cel mai important lucru din experiența mea este rutina de somn. Încearcă să prinzi 1–2 ore înainte de 12. Am ascultat un sleep scientist într-un podcast, care spunea că o oră de somn înainte de miezul nopții valorează, în „contabilitatea” organismului, cât două ore după.”

O altă persoană într-o situație asemănătoare a încurajat-o însă:

„Îți țin pumnii și îți doresc să o ții așa cât mai poți, dar nu îți sacrifica sănătatea. Same for me: am două joburi, ajung undeva pe la 10.000 lei/lună. La fel ca tine, trag tare 2–3 ani până achit creditul la apartament. Am fost mereu de părere că prefer să muncesc mult o perioadă ca să scap de un stres mai târziu.”

Ce spune psihoterapeutul

Deși poate părea o idee bună la început, să tragi tare o perioadă în ideea că te vei odihni mai târziu nu este de cele mai multe ori varianta optimă. Jeni Chiriac, psihoterapeut, a explicat pentru Adevărul:

,,Ideea poate funcționa doar în anumite condiții, nu ca principiu general de viață. Din perspectivă psihologică și fiziologică, organismul uman este capabil să suporte perioade limitate de suprasolicitare, însă nu fără costuri. Corpul și psihicul nu funcționează ca niște mecanisme care pot fi forțate la infinit urmând ca reparația să fie făcută ulterior, fără pierderi. Atunci când efortul este concentrat într-un interval clar definit, când există o finalitate realistă și când persoana reușește să mențină un minim de somn, alimentație și pauze mentale, strategia poate avea un sens adaptativ, mai ales în contexte de criză financiară sau existențială. Problema apare atunci când „mai târziu” rămâne vag, când oboseala este este ignorată sistematic sau când sacrificiul devine o normă identitară. În aceste situații, riscul nu este doar oboseala, ci apariția epuizării psihice tardive, care se manifestă adesea după ce presiunea externă a scăzut".

Jeni Chiriac, psihoterapeut

Cât de mult înseamnă mult?

Am întrebat-o pe psihoterapeută dacă există limite și cât de mult pot duce corpul și psihicul până să ajungă la epuizare.

,,În ceea ce privește limitele corpului și ale psihicului, acestea nu sunt fixe, dar nici nelimitate. Corpul poate rezista luni de zile la stres intens dacă există perioade minime de refacere, însă stresul prelungit fără recuperare duce la epuizare fiziologică. Psihicul, la rândul său, poate menține un nivel crescut de mobilizare doar o perioadă, după care apar mecanisme de protecție precum detașarea emoțională, cinismul sau pierderea motivației. Epuizarea nu apare brusc, ci se instalează treptat: mai întâi prin oboseală constantă, apoi prin dificultăți de somn și iritabilitate, ulterior prin scăderea capacității de a simți satisfacție sau sens. În acest stadiu, chiar și odihna nu mai este suficientă fără o perioadă reală de recuperare psihologică", a răspuns Jeni Chiriac.

Tânăra de pe Reddit menționa cel puțin 14 luni în care trebuie să mai funcționeze în acel ritm. Părerea psihoterapeutului:

,,Un program de lucru de dimineață până noaptea, inclusiv în weekend, timp de peste un an, pune organismul într-o stare de stres cronic. Chiar dacă pe termen scurt poate exista un sentiment de eficiență și control, pe termen mediu și lung apar frecvent costuri psihologice precum anxietatea constantă, iritabilitatea, scăderea capacității de concentrare și sentimentul de funcționare pe „pilot automat”. Din punct de vedere fizic, pot apărea tulburări de somn, epuizare profundă, scăderea imunității și dereglări hormonale".

Când merită și când nu

În privința raportului riscuri/benefii, Jeni Chiriac a subliniat:

,,Merită acest ritm doar dacă este perceput ca o soluție temporară de supraviețuire, cu un termen clar, și dacă persoana rămâne atentă la semnalele corpului și ale psihicului. Atunci când apar semne persistente de dezechilibru emoțional sau somatic, costul începe să depășească beneficiul financiar".

Primele semne de burnout

Potrivit psihoterapeutei, burnout-ul poate apărea în orice situație în care există stres cronic, presiune constantă și lipsă de recuperare.

,,Primele semne ale unui parcurs către burnout sunt, de regulă, subtile: oboseală care nu mai dispare după odihnă, dificultăți de concentrare, iritabilitate, senzația că „trebuie să mai trag puțin” chiar și atunci când resursele sunt deja scăzute. Ulterior, apare detașarea emoțională, scăderea motivației și sentimentul de gol interior. Un aspect important este că multe persoane aflate pe acest traseu încă funcționează bine profesional, ceea ce creează iluzia că „rezistă”, deși costul intern crește", a explicat Jeni Chiriac.

Specialista a mai atras atenția asupra unui lucru mai puțin cunoscut:

,,Riscul de burnout este accentuat de faptul că stresul nu este doar profesional, ci și financiar și existențial. Acest tip de presiune multiplă scade capacitatea de recuperare psihică, iar corpul rămâne într-o stare de alertă continuă. Dacă nu există intervale regulate de refacere, sprijin social sau mecanisme conștiente de autoreglare, probabilitatea epuizării devine ridicată".