Donald Trump a transmis un avertisment deloc subtil Kremlinului: dacă Rusia nu acceptă un acord de pace în termen de 50 de zile, se va confrunta cu „tarife secundare devastatoare”. În paralel, liderul de la Casa Albă a promis un nou pachet de armament pentru Ucraina și a declarat că „semnalele de pace” venite dinspre Moscova sunt „doar vorbe, fără fapte”.

Cu toate acestea, în spatele declarațiilor sale teatrale, reacția Rusiei a fost una neașteptat de calmă. Potrivit politologului britanic Samuel Ramani, într-o analiză publicată de The Telegraph, piețele financiare rusești au reacționat pozitiv. Indicele bursei de la Moscova a crescut cu 2,7%, iar rubla s-a apreciat în raport cu yuanul chinezesc. Pentru oficialii de la Kremlin, mesajul lui Trump nu a fost o amenințare serioasă, ci o veste bună: în locul unui nou val de sancțiuni financiare directe, SUA par să prefere o formă diluată de presiune economică, cu ținte incerte.

Rusia trece de la discurs la ofensivă militară

În timp ce Trump își dozează avertismentele, Moscova continuă să intensifice acțiunile pe frontul ucrainean. Pe 16 iulie, peste 400 de rachete și drone au fost lansate asupra infrastructurii energetice din Ucraina, iar trupele ruse s-au concentrat în masă în direcțiile Kupiansk, Pokrovsk și Kostiantinivka. Aproximativ 160.000 de soldați ar fi fost mobilizați pentru o nouă ofensivă de vară.

În paralel, discursul oficialilor ruși rămâne agresiv. Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei, a avertizat din nou asupra posibilității unor atacuri directe asupra țărilor occidentale, în cazul unei „escaladări a războiului”. Pe televiziunea publică „Rossia-1”, analiștii militari fac apel deschis la distrugerea completă a infrastructurii ucrainene, în speranța că aceasta va forța Kievul să cedeze.

Trump și presiunea insuficientă: trei direcții ignorate

În fața acestei realități, analiza publicată în The Telegraph susține că strategia lui Trump nu are capacitatea de a-l forța pe Putin să accepte o pace reală. Trei direcții de acțiune sunt esențiale — și toate sunt, în prezent, fie ignorate, fie tratate superficial.

1. Reformarea regimului de sancțiuni

Lacunele din regimul de sancțiuni permit în continuare Kremlinului să-și alimenteze complexul militar-industrial. Compania Rosatom, implicată atât în ocuparea Zaporojie cât și în cooperarea nucleară cu Iranul, rămâne, în mod inexplicabil, în afara listelor de sancțiuni americane. De asemenea, lipsesc măsuri directe împotriva rafinăriilor care prelucrează petrol rusesc. Potrivit analistului Vaibhav Ragunandan de la Centrul pentru Cercetare în Energie și Aer Curat, sancțiunile eficiente ar priva Moscova de peste 750 de milioane de dolari anual. Nici „flota fantomă”, formată din sute de petroliere care ocolesc embargourile, nu este sancționată sistematic.

2. Limitarea sprijinului militar — o greșeală strategică

Deși Trump a anunțat un pachet de 10 miliarde de dolari pentru Ucraina, cifrele reale sunt mai puțin impresionante. Doar o singură baterie Patriot costă un miliard de dolari, iar fiecare rachetă interceptor — peste 3,7 milioane. În condițiile în care Ucraina consumă anual aproximativ două milioane de proiectile de artilerie, ajutorul promis rămâne insuficient. De asemenea, Trump s-a ferit până acum să aprobe trimiterea de rachete Tomahawk — o capabilitate care ar putea, teoretic, să țintească inclusiv Moscova.

3. Sprijinirea inovației din industria de apărare ucraineană

Ucraina a făcut pași importanți în dezvoltarea propriilor capacități: drone de interceptare, modernizarea rachetelor Neptun și tehnologii avansate pentru recunoaștere și atac la distanță. În acest context, președintele Volodimir Zelenski a propus un acord tehnologic strategic cu Statele Unite: acces la tehnologiile ucrainene în schimbul livrărilor de armament american. Este un parteneriat pe care Trump l-a tratat, până acum, cu răceală — dar care ar putea transforma Ucraina într-un aliat-cheie pe termen lung pentru întregul flanc estic al NATO.

După ce, în trecut, Trump a aplicat o strategie de presiune eficientă asupra Iranului, eșecul de a o replica în cazul Rusiei pare greu de justificat. Mai ales că, din punct de vedere tehnologic și economic, SUA dețin încă toate instrumentele necesare.

Un fost analist CIA: ultimatumul de 50 de zile al lui Trump oferă Rusiei un pretext pentru ofensivă extinsă în Ucraina

Fostul consilier al Departamentului de Stat și analist CIA, Paul Goble, susține că ultimatumul de 50 de zile lansat de președintele Donald Trump către Rusia – privind negocierea unui acord de pace în Ucraina – ar putea avea efectul invers celui scontat. Departe de a descuraja agresiunea, avertismentul riscă să fie interpretat de Kremlin ca o fereastră temporară de acțiune neîngrădită.

Într-un interviu acordat publicației Kyiv Post, Goble avertizează că Moscova ar putea percepe acest „ultimatum” nu ca o amenințare reală, ci ca un semnal că Washingtonul va „întoarce privirea” timp de șapte săptămâni. „Rușii nu iau în serios astfel de avertismente. Ei știu că este doar retorică. Și sunt suficient de inteligenți cât să înțeleagă că americanii tocmai le-au spus că nu vor interveni pentru o perioadă limitată”, afirmă Goble.

Pentru Kremlin, momentul ales de Trump este deosebit de convenabil. În lunile iulie și august, condițiile meteo și terenul permit desfășurarea unor operațiuni militare de amploare. „Este perioada optimă pentru avansuri pe front, pentru desfășurarea de trupe și tehnică grea. Iar Rusia știe asta. Ei vor profita la maximum,” avertizează fostul oficial american.

Potrivit analizelor lui Goble, narativul rusesc reflectă un optimism periculos: acest răgaz de 50 de zile este văzut ca o victorie politică, un timp câștigat pentru a lovi Ucraina cât mai dur posibil, înainte ca o eventuală negociere să devină inevitabilă. „Vor face tot ce pot în aceste zile rămase – și nu vor cruța civilii,” adaugă el.

„Dacă Odesa cade, capacitatea Ucrainei de a funcționa ca stat suveran intră într-o zonă de risc real”

Îngrijorarea majoră a lui Goble vizează sudul Ucrainei, în special Odesa – portul-cheie la Marea Neagră. „Dacă Rusia reușește să transforme Ucraina într-un stat fără ieșire la mare, Kievul va pierde o parte esențială din capacitatea sa economică și strategică,” spune Goble. El avertizează că există semnale clare că Moscova ar putea lansa un asalt asupra orașului în perioada imediat următoare.

„Dacă Odesa cade, capacitatea Ucrainei de a funcționa ca stat suveran intră într-o zonă de risc real. Devine nu doar o problemă militară, ci una existențială,” subliniază analistul.

Rămâne neclar de ce administrația Trump a ales tocmai această limită temporală. Goble ridică două ipoteze: fie este o cifră aleasă arbitrar, fără fundament strategic, fie este o concesie tacită, acceptând ideea că Putin nu va începe nicio negociere serioasă înainte de toamnă, când Rusia speră să obțină noi câștiguri teritoriale.

Mai grav, spune Goble, există indicii că o parte din administrația americană ar considera inevitabilă o victorie rusească, ceea ce ar explica lipsa de acțiune concretă. „Este un mod cinic de a face politică externă – și extrem de periculos,” avertizează el.

Eșec în a înțelege Rusia

Dincolo de calculele tactice, Goble pune degetul pe rana veche a politicii externe americane: o înțelegere superficială a realității ruse. „Americanii au mereu dificultăți în a înțelege Rusia. Încercăm să o forțăm să se potrivească în schemele noastre mentale, dar realitatea rusă este alta – și profund diferită.”

El respinge ideea că avertismentele anunțate cu termen pot funcționa în fața unui regim autoritar: „Dacă îi spui unui dictator că în 50 de zile vei reacționa, îi oferi 49 de zile să facă tot ce e mai rău. Suntem într-o fază periculoasă. Cine crede că Putin va negocia din bunăvoință sau din respect pentru partenerii occidentali se amăgește singur. Acest ultimatum nu a pus presiune pe Rusia. I-a dat timp,” subliniază Goble.

În contextul în care dronele și rachetele rusești continuă să lovească orașe ucrainene, iar trupele Kremlinului caută puncte slabe în apărarea ucraineană, următoarele șase săptămâni ar putea schimba nu doar traiectoria războiului, ci și arhitectura de securitate a întregii Europe.