Ucraina a publicat Lista localităților în care locuiesc în mod tradițional persoane aparținând minorităților naționale
Noul decret guvernamental privind minoritățile naționale din Ucraina păstrează controversata separare artificială a comunității românești din Ucraina, scrie bucpress.eu .
Prin decizia nr. 1682 din 17 decembrie 2025, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a publicat Lista localităților în care locuiesc în mod tradițional persoane aparținând minorităților naționale. Documentul, care ar trebui să asigure protecția drepturilor lingvistice și culturale ale comunităților istorice, perpetuează însă divizarea artificială a populației vorbitoare de limba română în două categorii distincte – „română” și „moldovenească”.
Conform datelor oficiale publicate, din cele 388 de localități recunoscute ca având populație semnificativă de etnie română, doar 83 sunt înregistrate ca având populație „românească”, în timp ce 305 localități sunt clasificate ca având populație „moldovenească”. Această separare reflectă rezultatele recensământului din 2001, bazat pe vechea politică sovietică de fragmentare a identității naționale românești.
Majoritatea covârșitoare a localităților etichetate drept „românești” se află în regiunile Transcarpatică și Cernăuți (în special Nordul Bucovinei și ținutul Herța), în timp ce cele clasificate drept „moldovenești” sunt concentrate în ținutul Hotinului, regiunea Odesa și restul Ucrainei. Din punct de vedere lingvistic și cultural, vorbim însă despre aceeași comunitate, care folosește limba română ca element identitar comun.
Situația devine și mai absurdă în cazul a 9 localități rurale din regiunea Cernăuți, unde pragul de 15% este depășit simultan atât de locuitorii declarați „români”, cât și de cei declarați „moldoveni” la recensământul din 2001, se întreabă Anatol Popescu, președintele Asociației „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa.
Această realitate bizară ridică întrebări legitime: va institui statul ucrainean în aceste sate o „dublă protecție” a drepturilor lingvistice pentru cele „două” comunități? Sau va discrimina una dintre ele?
Imaginați-vă scenariul în care indicatoarele rutiere și denumirile instituțiilor publice ar trebui să fie traduse atât în limba „română”, cât și în așa-numita limbă „moldovenească” – care, din punct de vedere lingvistic, sunt identice. Acest absurd administrativ demonstrează lipsa de logică a întregii construcții.
Cu toate acestea, documentul aduce și o veste pozitivă: având în vedere că nu sunt prevăzute localități cu populație rusă, rețeaua de 379 de localități cu populație românească/„moldovenească” semnificativă devine cea mai mare și mai importantă din Ucraina care ar intra sub protecția legii. După cele românești urmează localitățile cu populație polonă (304), bulgară (128), maghiară (109) și altele.
Cele 388 de localități sunt dispersate în 15 din cele 25 de regiuni ale Ucrainei: Cernăuți, Cernigov, Dnipropetrovsk, Donețk, Harkov, Herson, Hmelnițki, Kirovograd, Lugansk, Nikolaiv, Odesa, Poltava, Transcarpatia, Sumî, Vinița, precum și în Republica Autonomă Crimeea
În regiunile limitrofe frontierei cu România și Republica Moldova se concentrează 299 localități din cele 379, după cum urmează:
- Regiunea Transcarpatia (Maramureșul istoric) – 13 localități
- Regiunea Cernăuți (Nordul Bucovinei, ținutul Herța și Nordul Basarabiei) – 89 localități
- Regiunea Odesa – 197 localități (65 în Sudul Basarabiei și 132 în Podolia/Transnistria ucraineană)
