Într-un context în care negocierile privind un eventual acord de pace în Ucraina devin tot mai complexe, marea întrebare subzistă: ce garanții de securitate poate primi Kievul pentru a nu fi victima unei noi agresiuni rusești? Generalul (r) Virgil Bălăceanu avertizează, într-o analiză pentru „Adevărul”, că niciun protocol internațional nu va avea valoare dacă nu este susținut de o forță militară colosală și de o industrie de apărare proprie.

Volodimir Zelenski și Donald Trump. FOTO: Președinția Ucrainei

Ucraina se află la o răscruce istorică. Chiar dacă se va ajunge la un acord de încetare a focului, garanțiile de securitate „de tip Articolul 5” (clauza de apărare colectivă a NATO) rămân un concept abstract în absența calității de membru al Alianței. Generalul Virgil Bălăceanu este de părere că Ucraina trebuie să mizeze pe o rețetă proprie de supraviețuire: o combinație între un mecanism tripartit de sprijin și o militarizare fără precedent a societății.

Istoria recentă a arătat că memorandumurile și tratatele pot deveni irelevante în fața agresiunii armate. Din acest motiv, expertul militar consideră că Ucraina nu se poate baza exclusiv pe „protocol”.

„Cred că trebuie pregătite elementele de substanță ale capacității de reacție a Ucrainei, dincolo de toate elementele de protocol, acorduri și așa mai departe. Pentru că noua practică internațională, din păcate, ne arată că nu de fiecare dată aceste protocoale, acorduri, angajamente internaționale se respectă. Și dacă ne referim la garanțiile de securitate ale Ucrainei, în mod cert centrul de greutate trebuie să fie o armată foarte puternică”, explică generalul Bălăceanu.

Cifra critică a descurajării: 1,5 milioane de militari

Un eventual acord de pace ar putea prevedea o armată ucraineană de 800.000 de militari activi. Însă, în opinia generalului Virgil Bălăceanu, adevărata forță stă în capacitatea de mobilizare. El face o paralelă cu modelul armatei române de dinainte de 1989, care miza pe un raport de 1 la 3 între activi și rezerviști.

„Avem exemplul Ucrainei: la începutul invaziei, armata însemna 220.000 – 240.000 de oameni. Acum se vorbește de forțe de apărare care ajung la aproape un milion. Ori o armată ucraineană de 800.000 de oameni înseamnă o armată care, în situații de criză, prin mobilizare parțială, ajunge la minimum un milion și jumătate. Este un punct critic. Partea rusă nu va admite o armată ucraineană puternică, care poate să ajungă la efectivele pe care rușii vor să le aibă în perspectivă: un milion și jumătate de militari.”, a explicat Virgil Bălăceanu.

Mecanismul tripartit

În condițiile în care perspectiva aderării la NATO a Ucrainei se îndepărtează tot mai tare, generalul Bălăceanu vede necesară crearea unui mecanism de asigurare a securității între SUA, Ucraina și Europa. Totuși, acest scenariu ridică o problemă majoră pentru Bruxelles.

„Cum reacționează Uniunea Europeană față de un asemenea atac? Lucrurile sunt foarte complexe. Este acea mențiune de reacție într-un cadru tripartit, pe care o înțelegem în maniera Articolului 5. Dar trupele internaționale pe linia de demarcație, de care pomenea Zelenski, ar fi doar trupe de monitorizare a unui armistițiu, nu au forță combatantă. Ceea ce trebuie creat este o capacitate reală de apărare și descurajare.”, avertizează Virgil Bălăceanu.

Scenariul coreean

Generalul Bălăceanu nu crede într-o pace durabilă în viitorul apropiat, ci mai degrabă într-un „conflict înghețat, deschis și extins”, similar modelului din Peninsula Coreeană. În acest context, Ucraina are deja pregătită o „linie de adâncime” formată din orașele-fortăreață din Donbas.

„Linia Maginot trebuie să și-o pregătească Ucraina prin sistemul de fortificații din zona Donbasului. Mă refer la centura fortăreței: Konstantînivka, Drujba, Kramatorsk și Sloviansk. Vom asista probabil la o zonă demilitarizată, ca în Coreea, unde dincolo de cei câțiva kilometri de neutralitate, ambele părți au cele mai multe elemente legate de militarizarea zonei.”, arată specialistul.

Planul Marshall vs. Planul Maginot

Marea provocare pentru Kiev va fi gestionarea fondurilor. Spre deosebire de Europa de după 1945, care a putut să sacrifice apărarea în favoarea reconstrucției sub umbrela SUA, Ucraina va trebui să facă ambele lucruri simultan.

„Ucraina nu va avea șansa Europei care, după Al Doilea Război Mondial, a alocat foarte puțin pentru apărare. Un asemenea scenariu nu este valabil. Dacă vom avea un plan Marshall legat de reconstrucție și dezvoltare economică, va trebui să avem în paralel și un 'plan Maginot' legat de consolidarea apărării. Stagiul militar va rămâne obligatoriu, iar industria de apărare trebuie să se dezvolte concomitent cu reconstrucția”, conchide generalul Virgil Bălăceanu.