La un moment dat, cu toții am intrat într-o cameră cu un scop precis și am uitat complet ce urma să facem, precizeazî profesorul Scott Small, directorul Centrului de Cercetare a Bolii Alzheimer de la Universitatea Columbia, enumerând modul în care oamenii își pot da seama dacă sunt bolnavi.

Aparatul nostru de memorie cuprinde mai multe etape : memoria pe termen scurt și pe termen lung, precum și capacitatea noastră de a salva și de a rechema amintiri.

Profesorul Small folosește analogia unui computer pentru a explica cum ne amintim și cum uităm: „Dacă tastezi ceva într-un document și nu îl salvezi, dispare pentru totdeauna – aceasta este memoria ta pe termen scurt”, spune el. „Dacă dai clic pe Salvare, informațiile se transferă din memoria pe termen scurt în memoria pe termen lung”, a explicat profesorul.

Potrivit acestuia, cealaltă funcție este să poți reveni la computerul tău, sau la creier, și să-ți amintești despre ce s-a vorbit cu o zi înainte. „Pentru asta, ai nevoie de funcția «deschis» pentru a putea trece prin toate amintirile tale și a o alege pe cea potrivită”, a declarat profesorul pentru The telegraph .

Considerată a fi o eroare în această programare, uitarea s-a dovedit prin studii a fi o parte sănătoasă și necesară a funcționării normale a creierului nostru, fiind vitală pentru creativitatea și sănătatea noastră mintală, așa cum explică profesorul Small în cartea sa „Uitarea, noua știință a memoriei”. Nu numai că uitarea eliberează lățimea de bandă cognitivă și asigură că creierul nostru nu este copleșit de informații irelevante, dar „uitarea emoțională” este necesară și pentru a depăși experiențele traumatice.

Uitarea patologică

Există însă o problemă. Pe lângă uitarea normală, există și ceea ce profesorul Small numește „uitare patologică” – tipul de care avem dreptate să ne facem griji. De obicei, cauzată de tulburări neurodegenerative, aceasta indică o înrăutățire a memoriei care ne afectează capacitatea de a ne trăi viața pe deplin. „Dacă observați o înrăutățire a memoriei în timp față de propria valoare inițială, probabil este vorba de uitare patologică, cum ar fi Alzheimerul.”

Aici, profesorul Small își împărtășește expertiza cu privire la exemplele comune de uitare pentru a distinge care se încadrează în categoria normală și care ar putea fi un semn precoce al bolii Alzheimer . „Totuși, diagnosticul final este atunci când consultați un medic ”, notează el.

Am urcat sus și am uitat de ce

„Acesta este unul dintre llucrurile de care se plâng cei mai mulți oameni”, spune profesorul Small. „Acest simptom în sine îmi spune că probabil este vorba de hipocampus, deoarece aceasta este structura creierului esențială pentru memorie.”

Hipocampul este butonul de „salvare” de pe computer, transferând informații de la temporar la termen lung.

„Dacă ți s-a întâmplat mereu asta, e vorba de uitare normală.” La fel ca înălțimea și greutatea, uitarea normală este o trăsătură care variază de la o persoană la alta și nu este nimic de care să-ți faci griji dacă rămâne constantă.

Totuși, dacă te surprinzi din ce în ce mai nesigur în legătură cu ceea ce faci în mijlocul unei sarcini, acesta ar putea fi un indicator precoce al uitării patologice, care poate fi un rezultat al îmbătrânirii cognitive (uitarea care apare ca parte a procesului normal de îmbătrânire ) sau al bolii Alzheimer, spune profesorul Small.

„Acest simptom în sine nu este suficient pentru mine pentru a spune dacă este vorba de primele etape ale bolii Alzheimer sau dacă este vorba doar de îmbătrânirea cognitivă”, notează el.

„O regulă generală în medicină este că, dacă experimentezi ceva care îți perturbă cu adevărat viața, ar putea merita să consulți un medic. Dar, în sine, uitarea motivului pentru care ai urcat la etaj nu se declară o tulburare pentru care merită să consulți un medic.”

Încurc numele

Dacă ați uitat sau ați încurcat numele cuiva pe care l-ați întâlnit de câteva ori acum mulți ani, nu este nimic de care să vă faceți griji, spune profesorul Small. Dacă ați uitat numele unei persoane dragi într-o situație izolată, nu este un motiv de îngrijorare. „Poate fi vorba de un somn prost sau de stres”, notează el.

„Dar dacă cineva uită frecvent numele celor dragi, ale persoanelor din cercul său apropiat, este timpul să consulte un medic”, spune el. Indică o problemă de memorie și ar putea fi un semn al bolii Alzheimer, spune el.

În mod similar, dacă uitați numele prim-ministrului sau al președintelui, acest lucru este mai îngrijorător decât dacă uitați numele parlamentarului local, spune profesorul Small.

Nu-mi amintesc cum să fac rețeta mea preferată

„Dacă cineva uită o rețetă pe care a tot făcut-o, încep să-mi fac griji că va exista o boală”, spune profesorul Small. „Sună a Alzheimer.”

Declinul memoriei care apare odată cu vârsta nu afectează „hard disk-ul” memoriei noastre, unde stocăm informații cheie pe care le folosim în mod regulat, cum ar fi o rețetă preferată.

Totuși, Alzheimer se răspândește. „Se răspândește în zonele de stocare a memoriei, în recuperarea și reamintirea memoriei, în timp ce îmbătrânirea nu”, spune profesorul Small.

„Exemplul rețetei sună a Alzheimer, deoarece nu este funcția de «salvare» a creierului nostru”, care este folosită pentru amintiri noi, observă el. În schimb, semnalează o problemă cu hard disk-ul cu memorie.

M-am rătăcit pe un traseu pe care l-am făcut de un milion de ori

Deși a uita de ce ai intrat într-o cameră sau numele cuiva pe care îl cunoști doar vag este probabil inofensiv, profesorul Small spune că rătăcirea este un semn al unui lucru mai grav. „Dacă cineva îmi spune că a uitat unde și-a parcat mașina sau dacă s-a rătăcit în timp ce conducea spre serviciu, acesta este un semnal de alarmă”, spune el. „Încep să mă gândesc că poate este vorba de Alzheimer.”

O modalitate de a privi hipocampul este ca pe un circuit alcătuit din diferite regiuni, toate interconectate, explică profesorul Small. Zona responsabilă de memoria spațială este regiunea în care se dezvoltă boala Alzheimer. „Așa că, atunci când aud oameni plângându-se că se rătăcesc, încep să mă gândesc mai mult la boala Alzheimer”, spune el.

Ce putem face pentru a ne proteja memoria

Există mulți factori de risc care cresc riscul de a dezvolta Alzheimer și alte forme de demență, inclusiv obezitatea, sănătatea precară a inimii, hipertensiunea arterială, colesterolul și diabetul, spune profesorul Small. „Asta nu înseamnă că acești factori singuri vor cauza Alzheimer, dar, dacă urmează să îl faceți, aceștia îl pot accelera”, explică el.

În plus, există anumite gene asociate cu Alzheimer, cea mai cunoscută fiind apolipoproteina E (APOE), iar antecedentele familiale cresc, de asemenea, riscul. Deși acestea nu pot fi modificate, s-a demonstrat că un stil de viață sănătos este benefic pentru sănătatea creierului și reduce riscul de demență .

„Exercițiile fizice par a fi un factor foarte important în menținerea sănătății memoriei noastre până la o vârstă înaintată”, notează profesorul Small. Între timp, propriile sale cercetări au descoperit că o dietă bogată în flavanoli, compuși găsiți în mere, fructe de pădure și ceai, printre alte fructe și legume, protejează și sănătatea creierului.

Oamenii de știință se întrec, de asemenea, în găsirea de medicamente care să prevină bolile care afectează memoria. „Avansul nostru în domeniu este în încercarea de a dezvolta statine pentru creier”, spune profesorul Small.

Pentru a realiza acest lucru, cercetătorii trebuie să înțeleagă mecanismele care cauzează boala Alzheimer, fiind investigate rețeaua imunitară a creierului și sistemul de mișcare a proteinelor în celulele noastre (cunoscută sub numele de calea de trafic).