Uite un text care ar trebui să dea de gândit talibanilor USR PLUS/Sau și despre acest om o să spună că este vândut/cumpărat?
Uite un text care ar trebui să dea de gândit talibanilor USR PLUS/Sau și despre acest om o să spună că este vândut/cumpărat?
Mai întâi, Allen Coliban, primarul Brașovului, a scris un storytelling stufos, ca să justifice minciuna din CV, aceea că este absolvent al Universității Politehnica din București, deși fusese exmatriculat. Acum Vlad Voiculescu scrie un storytelling stufos ca să justifice faptul că a făcut 3 ani de facultate în 10 (fapt ce în sine nu este grav, pentru că este alegerea fiecăruia în cât timp își finalizează studiile).
Mă întreb, însă, de ce cei doi au folosit storytellinguri pentru a răspunde la câteva întrebări simple, legate de studii. Storytellingul este un gen publicistic amplu, care face apel la emoții și este folosit, de obicei, de influențatori pentru a masca plasarea de produse. Este atât de stufos, plin de informații și emoțional, încât unele informații se pierd, poate chiar cele mai importante, pentru că sunt concurate de altele, mai puțin importante, dar atractive, pentru că sunt emoționale.
De exemplu, în frumoasa poveste, se pierde informația că Vlad Voiculescu a fost admis la o universitate de prestigiu în urma unui dosar trimis de la un internet cafe și a unui schimb de replici, după cum spune chiar el. Informația care scapă: în cadrul facultăților funcționează diverse forme de învățământ, de tip Colegiu etc. Iar cursurile sunt de diverse feluri, la distanță, fără frecvență etc. Această informație nu apare pe diplomă, deci, de exemplu, dacă faci cursuri la Învățământ la Distanță, în România, pe diplomă nu va fi specificat faptul că nu ai urmat cursuri de zi. Frumosul storytelling al lui Vlad Voiculescu, care ne poartă pe dealurile copilăriei, omite să precizeze ce tipuri de cursuri a absolvit la facultatea respectivă. Cu siguranță nu a urmat cursuri de zi, cu frecvență. De asemenea, pentru că storytellingurile fac întotdeauna apel la teme ale basmului, Vlad Voiculescu ne introduce în basmul că intri la o universitate de prestigiu din Viena, doar cu un dosar trimis de la un internet cafe și cu un schimb de replici la fața locului. Dacă există oameni care cred asta, acesta este un indicator al nivelului de pregătire al votanților USR.
Alt element care dispare din storytelling: la orice universitate, dacă nu îți dai toate examenele, ești exmatriculat după un timp. El spune că avea două restanțe la momentul părăsirii facultății, apoi nu mai pomenește deloc acest subiect. În 10 ani de zile ar fi fost exmatriculat, așa cum a pățit Allen Coliban la Universitatea Politehnica din București – a fost exmatriculat pentru că nu a dat examenele la două laboratoare. Într-adevăr poți să finalizezi studiile fără examen de licență, dar dacă nu îți dai toate examenele la timp, ești exmatriculat. La Universitatea din București trebuie să cumperi un semestru de grație și să-ți dai examenele. Dacă nu-ți dai examenele, ești exmatriculat în mai puțin de 3, nu 10 ani, de la orice formă de învățământ universitar la zi din UE. Deci nu a urmat cursuri cu frecvență la zi.
Este o minciună că diploma pe care a primit-o, cu denumirea Magister este echivalentă unui Master. Faptul că livrează această informație cu seninătate, arată încă o dată, cât de slab este nivelul de pregătire al cititorilor săi. În toată Uniunea Europeană funcționează sistemul Bologna 3+2+3, adica 3 ani de licență, care se finalizează cu susținerea lucrării de diplomă, apoi ADMITERE pentru continuarea studiilor de masterat, de doi ani, ceea ce îți oferă la final o diplomă de BAC + 5, 5 ani de studii. Apoi poți continua cu 3 ani de doctorat, la o Școală Doctorală. Niciunde în Uniunea Europeană, la nicio facultate de stat acreditată nu primești o diplomă cu echivalent de Master, după ce susții lucrarea de licență. Aici, deja componenta de basm a storytellingului devine insuportabil de ireală: cum să susții o lucrare de licență și să primești diplomă și pentru licență și pentru Master, adică să primești o diplomă care să echivaleze încă doi suplimentari, care sunt un ciclu de studii separat – care începe cu admitere și se încheie cu prezentarea unei alte lucrări științifice, care se numește disertație de Master?
Cum să spui asemenea minciuni? Și faptul că spune asemenea minciuni, arată un tupeu incredibil caracteristic mai degrabă unor bombardieri care încearcă să înșele în față, decât unor intelectuali cu bun simț, așa cum credeam că sunt cei de la USR! Dar observ, mai ales în ultima perioadă, că cei de la USR sunt, de fapt, niște șmecherași, niște descurcăreți în viață, ca să folosesc acest termen. Acest mod de acțiune, de a merge la o facultate într-o altă țară, ca să ai viză și să poți munci la negru, este caracteristic africanilor din Franța. Ei se înscriu la studii și fac facultatea la nesfârșit în Franța, ca să obțină viză și să muncească la negru. Eu credeam că cei de la USR nu au comportament de șmecherași africani și că studiile se fac pentru dobândirea cunoștințelor, nu pentru acces într-o țară pentru munca la negru. Și aici fac o paranteză: când am avut bursă doctorală europeană de trei luni la Montpellier, la sfârșitul perioadei de cazare la cămin, primele cuvinte pe care mi le-a spus administratorul au fost: din păcate nu putem să vă prelungim perioada de ședere la cămin. M-am uitat uimit la el: dar eu nu doresc să prelungesc perioada de ședere la cămin, eu mă întorc în România. S-a uitat și el uimit la mine: sunteți prima persoană care spune asta. Pentru că toți oamenii din țări slab dezvoltate merg de fapt la studii ca pretext, ca să pună un picior în țara respectivă și să rămână acolo, chiar dacă trebuie să taie boscheți pentru pâinea zilnică. Eu nu am făcut asta. Eu am mers la studii ca să studiez. Și acum mă invită ei să predau pentru studenții lor. Acum predau doar la nivel de elită , la Master 2, unde ajung numai studenții care au trecut cu succes prin trei cicluri de admitere (licență, anul I de Master, anul II de Master). Cei care au venit să facă studii doar ca să-și găsească un loc de muncă, nu reușesc să treacă atâtea examene.
În schimb, regăsesc mentalitatea africană în România. Din partea unor oameni care spuneau că sunt curați, corecți și vor schimba ceva în bine în țara noastră. Unul a făcut fals în acte publice, că asta înseamnă să-ți falsifici cv-ul pentru un post de primar, altul ne ambalează în emoții ca să ascundă adevăruri triste despre studiile sale.
Și știți ce e trist? Că aceasta mentalitate promovată de acești oameni care vor să ne conducă se răspândește: pe Facebook a apărut hashtagul #nicieu, al celor care anunță, cu mândrie, că nici ei nu și-au finalizat studiile universitare. Cu mândrie. De ce? Că asta văd la cei care ne conduc.
Deci incompetența și șmecheria încep să devină norme societale în România.
Ca în Africa.
P.S. Printre cei care anunță cu mândrie prin hashtagul #nicieu, că nu și-a terminat facultatea, este și Vlad Tăușance, cel care s-a ocupat de pagina de Facebook a lui Iohannis la alegerile trecute. Nu e de mirare. Nu trebuie să ai studii superioare ca să faci comunicare pentru Iohannis.
Cine este Horea Bădău:
Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC;
Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București;
Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Coordonator al Grupului pentru Acțiune Etică Online (GAEO) din cadrul Centrului de Acțiune, Resurse, Formare pentru Integritate Academică al Universității din București
Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015);
Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015;
Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication.
