În ultima vară a cuplului Ceaușescu, vacanța a însemnat doar continuarea vieții de partid: mutarea la Neptun sau Snagov aducea ședințe, vizite oficiale și rutină birocratică. Sub aparența concediului, Ceaușeștii au rămas mereu la datorie, fără adevărată relaxare.

Cuplul Ceaușescu, în vacanță, pe Dunăre. FOTO: Fototeca online a comunismului românesc

În vara lui 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu și-au respectat tiparul obositor al concediilor care nu erau, de fapt, decât o extensie a vieții de partid. La mijlocul lunii iulie și până în septembrie, reședința oficială a fost mutată de la București în complexul de vile de la Neptun, dar rutina birocratică și politică nu a fost întreruptă. „Ședințomania a fost, de altfel, element clasic în stilul de viață al demnitarilor comuniști“, scrie istoricul Lavinia Betea, în cartea „Ultimul an din viața Elenei Ceaușescu“.

Chiar și la mare, Tovarășul se angaja zilnic în revizuirea corespondenței, în ședințe și în convocări frecvente ale colaboratorilor. „La orele 18 îi convocau pe ceilalți și îi ardeau câte-o ședință. Formală sau informală“. Reședințele de la Neptun și Snagov erau amenajate astfel încât să nu lipsească nimic „din cele trebuincioase vieții și muncii. Aveau birouri, săli de recepție și de ședințe“.

Vacanță pe hârtie, vizite de lucru în practică

Pe hârtie, perioada 15-28 iulie a fost destinată relaxării. În realitate, programul era aglomerat de vizite de lucru, ședințe și apariții oficiale. În acest interval s-a marcat și aniversarea a 24 de ani de la Congresul al IX-lea al PCR, o ocazie transformată în ritual propagandistic. „Țara își omagia marele erou!“, titrau ziarele vremii. Ceaușeștii participau la dineuri, vizite în județe, întâlniri cu cadre locale și festivități la Neptun. Elena Ceaușescu a prezidat ședințe și în zilele de 21 și 26 iulie, tratând teme precum „modernizarea proceselor de producție“ și „sarcinile de plan pe luna august“.

În prima duminică petrecută la Neptun, a fost organizată o apariție la Miliție, iar între 19 și 25 iulie au avut loc vizite de lucru în județele Constanța și Călărași, în municipiul Constanța și la unități industriale precum 23 August. Atmosfera oficială a fost întreținută inclusiv prin recepții și adunări publice. „Adunarea a deschis-o Manea Mănescu“, iar Elena Ceaușescu „a convocat pe Curticeanu, Nicoliciu și Burciu“.

Cuplul Ceaușescu, în vacanță la Neptun, în 1979. FOTO: Fototeca online a comunismului românesc

De la finalul lui iulie și până în primele zile din septembrie, Ceaușeștii s-au mutat la Snagov. „Cu cățel și purcel, cum se spune“. Nici acolo nu s-au întrerupt activitățile oficiale. „Tovarășa i-a convocat pe Curticeanu, Bobu și Constantin Radu“. În august au avut loc ședințe în zilele de 6, 12 și 17, iar în perioada 21-23 august, programul a devenit epuizant. Se lucra „cu pauze de respirație din discursul lui Ceaușescu“, în „adunări festive desfășurate în toate întreprinderile și instituțiile din mediul rural și urban“.

Pentru unii odihnă, pentru alții muncă

Ultimele zile de vară au fost la fel de pline: ședințe cu tematici diverse, de la agricultură și industrie alimentară până la metalurgie sau organizarea Congresului. În paralel, continuau teleconferințele și vizionările de machete pentru noul centru civic. Până în 30 august, Ceaușeștii nu se opriseră nicio zi. „Erau bătrâni, nu li se mai potrivea litoralul“. Deși vara era în mod tradițional asociată cu vacanța, în cazul lor, „concediul“ era doar o aparență. „În tinerețe, pe vremea lui Dej, cea cunoscută în Primăverii doar ca Lenuța Ceaușescu călătorea de plăcere, cu Dana, soția lui Corneliu Mănescu, și cu buna ei prietenă, Martha Drăghici, la Viena și Karlovy Vary“. În 1989, toate aceste episoade de destindere dispăruseră din programul oficial. Concediul era doar o etichetă. Sub aparența vacanței, rutina puterii continua. Acolo unde alții se odihneau, Ceaușeștii dictau și planificau.