Curtea de Justiție a Uniunii Europene a transmis că repausul zilnic se adaugă la repausul săptămânal, chiar și atunci când îl precedă în mod direct, după ce o firmă maghiară refuză să ofere unui angajator orele libere cuvenite după programul de muncă.

Un mecanic de locomotivă maghiar își cere dreptul la repaus zilnic / Foto: Arhivă

Potrivit unui comunicat de presă, un mecanic de locomotivă angajat de MÁV-START, societatea de căi ferate națională maghiară, a contestat la Curtea din Miskolc decizia angajatorului său de a nu îi acorda o perioadă de repaus zilnic de cel puțin 11 ore consecutive (de care trebuie să beneficieze lucrătorii în decursul unei perioade de 24 de ore în temeiul Directivei privind organizarea timpului de lucru), atunci când această perioadă precedă sau urmează unei perioade de repaus săptămânal sau unui perioade de concediu.

Compania la care lucrează bărbatul a transmis că, în condițiile în care contractul colectiv de muncă aplicabil în speță acordă o perioadă minimă de repaus săptămânal cu mult mai mare (de cel puțin 42 de ore) față de cea impusă de directivă (de 24 de ore), angajatul său nu este nicidecum defavorizat prin decizia pe care a luat-o.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a transmis că „perioadele de repaus zilnic și săptămânal constituie două drepturi distincte care urmăresc obiective diferite”.

Potrivit sursei, repausul zilnic permite angajatului să se retragă de la locul de muncă pentru a se odihni sau pentru alte activități pe parcursul unui număr determinat de ore, care trebuie să fie nu numai consecutive, ci și să urmeze direct unei perioade de lucru.

În schimb, „repausul săptămânal permite lucrătorului să se odihnească în cursul fiecărei perioade de șapte zile. În consecință, trebuie să se garanteze lucrătorilor exercitarea efectivă a fiecăruia dintre aceste drepturi”, mai spune sursa.

Astfel, rezultă că „perioada de repaus zilnic nu face parte din perioada de repaus săptămânal, ci se adaugă la aceasta, chiar dacă îl precedă în mod direct”.