Vasile Bănescu revine cu un nou atac la ÎPS Teodeosie, în contextul controversei iscate în legătură cu propunerea ca bisericile Catolică și Ortodoxă să celebreze Paștele în aceeași perioadă. Teodosie s-a opus vehement acestei idei.

Bănescu l-a criticat voalat pe Teodosie și în urmă cu două zile, când a spus că acesta trebuie ”să ascundă cât mai puține schelete în dulap, să recunoască onest elefantul strecurat în cameră și caii troieni din discursul public ideologizat; să nu contrazică niciodată realitatea, să nu se certe cu evidența, evitând astfel ipostaza jenantă a antipaticului și recidivistului personaj Gică Contra”.

De această dată, într-un mesaj postat pe pagina sa de socializare, purtătorul de cuvânt al BOR, a spus că autenticii intelectuali creștini, laicii implicați onest în viața comunității religioase au datoria creștinească de a reacționa în polemica iscată între susținătorii și detractorii inițiativei.

”Discuția atât de firească ivită contextual în jurul unei teme care, tratată informat, reprezintă constant o problemă, aceea a sărbătoririi „Învierii Domnului” după un calendar corect, îndreptat, nu defazat (cu 13 zile), este o discuție dovedită recent ca mult prea subtilă, insuportabilă chiar pentru urechea fină, lăutărească a unei majorități care, fără vină, a înțeles din prima că de fapt ar fi vorba de - trădarea cruntă a credinței ortodoxe, - trecerea cu arme și multe bagaje teologice la catolici, - unirea dogmatică și ecumenistă cu Apusul, „acel Apus”, - ruperea sacrilegă de trecut și năruirea în viitorul antihristic, - spulberarea Ortodoxiei carpato-danubiano-pontice. Zvârcolirile cele mai înfricoșătoare au fost înregistrate, previzibil, în anticul oraș Tomis”, arată purtătorul de cuvânt al BOR pe pagina sa de Facebook.

”Aceste enormități imposibil de înghițit de o minte oricât de sumar educată religios s-au dovedit a fi perfect digerabile pe scară largă. Nu o scară a virtuților, desigur. Pe această scară insalubră din dosul adevărului istoric, care duce direct la etajul ultim al „creștinismului” de tip magic, ritualist și grobian instrumentalizat, se cațără îndârjit și țipând isteric aceiași câțiva locatari ai haznalelor mediatice, vajnici apărători ai țărișoarei, ai „Bisericii” confiscate de naționalism deșănțat, ai păcii încheiate oricând în favoarea agresorului, ai minciunii travestite în adevăr. Această ostilă reacție populară & populistă față de o discuție dictată de onestitatea intelectuală și bunul-simț, reacție care îi include și pe clericii care în loc să rostească de pe solee, responsabil și onest, adevărul referitor la calendar și la compromisul generos pe care Biserica noastră alături de alte Biserici adecvate la realitate îl face de Paști - pentru păstrarea unei punctuale unități „pascale” cu cei ce idolatrizează un calendar împăiat -, aleg încă să tacă, să ascundă sub obroc lumina unui adevăr banal, nu să-i lumineze pe cei ce nu au nicio vină că nu au studii de teologie și că nu au cercetat pe cont propriu istoria reală a creștinismului.

Alimentarea și susținerea unei anomalii calendaristice, invocând ofensator mereu abuzata Tradiție și Lumina de la Sfântul Mormânt pe care o tratezi blasfemic ca pe o minune dependentă de calendarul defazat, nu de credința curată a omului informat, destramă în timp încrederea în chiar instituția Bisericii. Aceasta trebuie slujită și apărată realist de contaminarea cu superstiții, idolatrie de orice fel și paseisme toxice pentru credință. Această datorie aparține în cel mai înalt și onorant grad clericilor care reprezintă Biserica înaintea credincioșilor. Aceștia din urmă au dreptul să primească nu doar adevărul de credință împărtășit confesional, ci și pe cel istoric mărturisit lucid în interiorul creștinismului universal. Calendarul NU este o problemă teologică, NU are nicio legătură cu adevărul de credință mărturisit fidel de Ortodoxie de la sinodul din Niceea până la cel din Creta (sabotat prin absență ostentativă tocmai de cei pentru care sacrificăm pascal rigoarea calendaristică), NU implică credința, ci rațiunea dăruită de Dumnezeu spre a fi folosită, nu irosită, NU trebuie să dezbine, ci să ne unească în cel mai curat spirit creștin pe drumul urmat în ritmul comun al marilor sărbători hristologice”, a mai arătat Vasile Bănescu.

Acesta mai spune în postarea sa ”Autenticii intelectuali creștini, oameni validați de o reală operă apologetică, laicii implicați onest în viața comunității religioase care compun corpul majoritar al Bisericii, au datoria creștinească de a reacționa și a se pronunța public atunci când observă apariția și dezvoltarea unor anomalii în corpul eclezial sau derapaje care periclitează imaginea Bisericii lui Hristos, nu a unor oameni failibili și păcătoși așa cum suntem toți”.

„Catolicii n-au lumina cea adevărată“

Disputa dintre Bănescu și ÎPS Teodosie are loc în contextul dezbaterii privind data sărbătoririi Paștelui, după ce Teodor Baconschi și Adrian Papahagi au propus ca ortodocșii să petreacă Paștele odată cu catolicii și protestanții. ÎPS Teodosie s-a opus vehement.

"S-a trezit și ÎPS Teodosie să spună chestii în genul lui - catolicii n-au lumina cea adevărată și lumina aia nu se aprinde decât în conformitate cu calendarul ortodox. Genul ăsta de trogloditisme prinde la o anumită categorie de populație”, spune Paleologu.

„Lumina care coboară la noi e realitate nu e simbol“

ÎPS Teodosie respinge categoric ideea calculării datei Învierii Domnului (Paștele) după calendarul gregorian, așa cum cer unii intelectuali și oameni ai Bisericii.

Într-o conferință de presă ținută luni, 10 aprilie, la Palatul Arhiepiscopal din Constanța, ÎPS Teodosie a vorbit despre propunerea ca data Paștelui să fie recalculată conform calendarului gregorian.

„Adevărat este că noi sărbătorim Paștele după calendarul neîndreptat, că așa a hotărât Sinodul de la 1923, de la Constantinopol, când s-a îndreptat calendarul în parte de Răsărit. În parte de Apus s-a îndreptat calendarul în secolul al XVII-lea. Dar, acolo este Paștele adevărat unde vine Sfânta Lumină. Au catolicii Sfântă Lumină? N-au. Au alții Sfântă Lumină? N-au. Toți se adună la lumina ortodocșilor și strigă Adevărata Lumină a ortodoc;ilor. Dar nu îndrăznesc să vină că e greu la ortodocși. Sunt posturi mari, aspre, metanii, rânduieli de slujbă mai lungi. Totul este simbolic, au lumină materială. Lumina care coboară la noi e realitate nu e simbol. Nu vreau să-i judec că nu e treaba mea, nu îi compătimesc”.