Codul Muncii impune o vârstă minimă la care un tânăr poate semna un contract de muncă. Chiar și așa, are nevoie de acordul părinților și poate presta doar anumite activități.

Mulți adolescenți care provin din familii sărace preferă să renunțe la școală și să se angajeze, de multe ori la negru, pentru a putea supraviețui. Ca să nu primească amenzi usturătoare, ce pot pleca de la 20.000 de lei, dacă sunt prinși de inspectorii de muncă cu angajați la negru, antreprenorii preferă să le facă contracte de muncă .

Legea a stabilit însă o serie de limite în ceea ce privește vârsta la care tinerii pot fi angajați. La articolul 13, alineatul 1 din Codul Muncii se prevede că „persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.”

Potrivit aceleiași, reglementări, persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă. De asemenea, încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.

Nu poate fi trecută cu vederea nici prevederea din Codul Muncii care stipulează că încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani. Aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Maturitatea fizică și psihică

Se prezumă că, la vârsta de 16 ani, un tânăr are maturitatea fizică şi psihică suficient de dezvoltată pentru a intra într-un raport de muncă, maturitate fizică ce-i permite să muncească, să-şi angajeze forţa de muncă în schimbul unui salariu.

De asemenea, se prezumă că are maturitatea psihică care-i îngăduie, ca urmare a unui discernământ suficient de dezvoltat, să se conducă singur în viaţa juridică, să încheie un contract individual de muncă, să-şi asume drepturile şi obligaţiile pe care acest contract le presupune.

Începând cu vârsta de 15 ani şi până la 16 ani, legea recunoaşte persoanei o capacitate biologică de muncă parţială, ceea ce determină recunoaşterea capacităţii restrânse de a se încadra în muncă.

Așa cum aminteam anterior, încadrarea tinerilor sub 16 ani se poate face numai cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

Capacitatea biologică de muncă

Nu pot încheia contract de muncă minorii în vârstă de până la 15 ani şi nici persoanele puse sub interdicţie din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale, întrucât acestea nu dispun de capacitatea de exerciţiu şi le lipseşte deci discernământul.

În plus, copii de până la 15 ani nu au nici capacitate biologică de muncă. Pentru munci grele, vătămătoare sau periculoase nu au o astfel de capacitate nici tinerii până la 18 ani. Astfel de munci sunt stabilite prin hotărârea Guvernului nr. 600/2007.

Prin urmare, tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani pot fi încadraţi doar în munci uşoare , altele decât cele enumerate ca fiind grele, vătămătoare sau periculoase.