Mort subit la numai 44 de ani, Aurelian Andreescu ( 12 mai 1942 - 22 iulie 1986) este considerat una dintre cele mai mari voci masculine pe care a avut-o muzica uşoară românească. În urma sa au rămas peste 200 de melodii celebre în Epoca de Aur. Cu toate acestea, viața lui a fost marcată de o serie de drame cumplite care l-au măcinat.

Zeci de melodii interpretate inegalabil de Aurelian Andreescu au fost fredonate și îndrăgite de români. Majoritatea pieselor sale au devenit hit-uri în acea epocă.

„Copacul”, „Fluierând pe stradă”, „Oameni”, „Tu eşti primăvara mea”, „Un fluture şi-o pasăre”, „Vreau numai soare” sunt doar câteva dintre melodiile cu care Aurelauin Andreescu a cucerit publicul.

A fost un om ca mulți alții, cu pasiuni diverse, cu frustrări profunde și cu drame care i-au marcat întreaga existență. N-a lăsat, însă, ca aceste lucruri să iasă în față și să-i eclipseze cariera. S-a străduit să păstreze anumite aparențe. Poate că pe alocuri, maestrul a greșit, împins de dorința de a fi pe placul celor din jur, notează Fanatik.ro.

Un alt lucru remarcabil este acela că Andreescu nu a avut vreo pregătire formală în muzică. Cu toate acestea, el a devenit celebru și peste hotare, primind mai multe premii în străinătate.

El n-a primit recunoaștere din partea regimului. Mai rău, i s-au pus obstacole chiar în cei mai importanți ai carierei.

Debutul lui Aurelian Andreescu

Andreescu a debutat în muzică relativ târziu, mai ales în comparație cu alte nume mari din România, care urcau pe scenă încă de la vârste fragede.

Avea 21 de ani când a debutat la Festivalul Național de Muzică de la Mamaia, în 1963, cu melodia ”În tot ce e mai frumos pe lume”, de Elly Roman. Succesul la public a venit imediat.

După acest moment, Andreescu s-a dedicat întru totul viitoarei strălucite cariere muzicale, cu toate că profesia sa ar fi fost alta. Acesta a urmat cursurile Facultății de Arhitectură, de altfel și singurele cursuri pe care le-a urmat. Aurelian n-a avut niciodată o pregătire formală în muzică, ceea ce îl face și mai remarcabil ca artist. A doua sa soție, Mariella, spunea că „sigur a învățat, singur și-a format un stil”. Stil care l-a ajutat ulterior să cânte peste 200 de piese, dintre care multe rămânând în memoria colectivă.

Cea mai mare parte a carierei sale muzicale s-a desfășurat în cluburi de lux ale vremurilor, fie din București, fie de pe litoral. Aurelian Andreescu reușea să umple întotdeauna sala în care cânta. Totuși, meritele sale n-au fost recunoscute în adevăratul sens al cuvântului. Recunoașterea formală a valorii sale a lipsit de-a lungul vieții. Grav este că nici măcar autoritățile vremii nu au prezentat un interes pentru performanțele sale. Ba chiar s-a și lovit de piedici de-a lungul anilor, mai menționează sursa citată.

Turnee în străinătate

Aurelian Andreescu a participat la mai multe festivaluri internaționale de muzică, alături de Aura Urziceanu și Mihaela Mihai.

Deși a adus acasă Cupa Europei, când s-a întors în țară n-a avut parte de nicio primire din partea oficialilor sau măcar a jurnaliștilor vremii.

Cu toate că avea un succes fulminant, el nu a avut parte și de câștiguri materiale pe măsură.

Fosta sa soție, Mariella, declara că deși Aurelian avea deja 20 de ani vechime în muzică, mașinistul care trăgea cortina la spectacolele sale avea un salariu mai mare. Lipsa respectului i-a cauzat frustrări de-a lungul vieții. A fost interzis de la televizor în perioada sa de glorie, din cauza perciunilor și a părului lung, ce contraveneau normelor impuse de regimul comunist.

Marea dramă a vieții lui Aurelian Andreescu

Marea dramă a vieții lui Aurelian Andreescu a fost imposibilitatea de a face un copil. Asta, cel mai probabil, i-a ruinat și prima căsătorie, cu Ana Ciumetti, cu care s-a căsătorit în 1968. Ulterior divorțului, Mariella Anne Dumitru i-a devenit soție, în 1978, și i-a rămas alături până la sfârșitul vieții.

Andreescu și-a dorit tare mult să aibă un copil. Singura posibilitate prin care s-a putut înfăptui, într-o oarecare măsură, visul său, a fost adopția. El și Mariella l-au adoptat în 1980 pe Mirel, în vârstă de doi ani, de la o casă de copii.

Drama pe care o ascundea adânc în sufletul său l-a făcut să fie un om introvertit. Contrar aparențelor pe care le-a afișat de-a lungul întregii cariere. Pentru public, a fost întotdeauna o prezență caldă, deschisă și pe alocuri excentrică, mai ales în materie de alegeri stilistice. A rămas însă deosebit de discret, motiv pentru care nu se cunosc decât foarte puține detalii despre viața sa personală, iar acestea fiind relatate în principiu de el sau de soția sa.

Sfârșitul timpuriu al lui Aurelian Andreescu

Andreescu a fost marcat de o hepatită netratată din copilărie, iar ani mai târziu, în 1985, pe fondul consumului de alcool și al frământărilor interioare, a avut o comă hepatică. Medicul care îl salvase atunci a insistat ca Aurelian să nu mai meargă pe litoral și să evite expunerea la soare, însă la 22 iulie 1986, artistul era la un restaurant din Eforie Nord.

„Niște nenorociți, așa-ziși admiratori, l-au convins să bea câteva pahare de vin, care i-au fost fatale. L-a rugat pe Petre Geambașu să-l lase să cânte două melodii, iar spre finalul ultimei piese i s-a făcut rău. Imediat cum a terminat de cântat, a intrat în comă. A murit în aceeași seară la Spitalul Județean Constanța”, declara bunul său prieten Cornel Constantiniu.

Cornel a fost atât de marcat de moartea prietenului său, încât la înmormântare a trebuit să fie scos din biserică, deoarece i s-a făcut rău. Aurelian Andreescu este înmormântat la Cimitirul Ghencea.

În urma artistului au rămas zecile de melodii înregistrate, dar și un festival de muzică ușoară înființat în memoria sa. Începând cu 1993, Teatrul Constantin Tănase găzduiește Festivalul Aurelian Andreescu, unde a fost descoperit și Mihai Trăistariu.