VIDEO A murit Anatoly Kashpirovsky, cel mai mare fenomen de psihoterapie televizată din fosta URSS
Omul care a intrat în 200 de milioane de case.
? Let’s remember how Kashpirovsky used to send people flying during his “healing” sessions
— NEXTA (@nexta_tv) October 3, 2026
He did it to demonstrate what he claimed were unusual physical reactions to his influence. https://t.co/tt2CLBDZFV pic.twitter.com/l6k3xhW7Qq
Un portret documentar al celui mai mare fenomen de psihoterapie televizată din URSS
3 octombrie 2026
În această dimineață, în Rusia a murit Anatoly Mihailovici Kashpirovsky.
Avea 87 de ani.
Pentru generația care a trăit sfârșitul Uniunii Sovietice, numele lui nu are nevoie de explicații. Pentru milioane de oameni, Kashpirovsky nu era pur și simplu un psihoterapeut.
Era omul de la televizor.
Omul care putea să privească direct în cameră și să vorbească despre durere, boală, frică și vindecare.
Omul în fața căruia oamenii puneau pahare și borcane cu apă.
Omul ale cărui ședințe erau urmărite de o parte uriașă a populației sovietice.
Și, poate mai important decât orice afirmație făcută ulterior despre el, omul care a apărut exact în momentul în care Uniunea Sovietică începea să se destrame.
RBC confirmă astăzi că Kashpirovsky a murit în spital, iar directorul său a transmis că stopul cardiac a survenit la 06:45, ora Moscovei.
Dar pentru a înțelege de ce moartea lui reprezintă sfârșitul unei epoci, trebuie să ne întoarcem cu aproape patru decenii.
I. Înainte să fie Kashpirovsky
Anatoly Kashpirovsky nu a început ca vedetă de televiziune.
S-a născut la 11 august 1939, în satul Stavnița, în regiunea Hmelnițki din Ucraina sovietică.
În 1962 a absolvit Institutul Medical din Vinița.
Apoi a lucrat aproximativ 25 de ani în psihiatrie și psihoterapie, inclusiv în spitalul psihiatric din Vinița. În 1987 a devenit medicul-psihoterapeut al echipei naționale sovietice de haltere.
Așadar, înainte de televiziune exista un medic cu o carieră reală în sistemul sovietic de sănătate.
Dar avea o obsesie profesională:
hipnoza, sugestia și relația dintre psihic și organism.
Potrivit propriilor relatări, încă din anii '60 făcea demonstrații psihologice și ținea prelegeri în cadrul societății „Znanie”, călătorind prin URSS.
Asta este o parte esențială a poveștii.
Kashpirovsky nu a apărut în 1989 din nimic.
Se pregătise timp de decenii pentru momentul în care televiziunea îi va oferi o audiență de masă.
II. 1988 — prima operație
31 martie 1988.
Kiev.
Într-o sală de operație se află Liubov Grabovskaia.
Urmează să fie operată pentru îndepărtarea unei tumori mamare.
La Moscova, Kashpirovsky se află într-un studio al emisiunii „Vzgliad”.
Între cele două orașe există o legătură televizată.
Este unul dintre primele momente în care Kashpirovsky încearcă să demonstreze public ceea ce avea să devină marca lui:
influențarea stării pacientului de la distanță.
În descrierea arhivei video, Kashpirovsky însuși prezintă evenimentul: Grabovskaia se află la Kiev, iar el la Moscova, înconjurat de jurnaliști și specialiști medicali.
Arhiva ucraineană Suspilne păstrează, de asemenea, o înregistrare a acestui episod și a ședințelor ulterioare.
Ce este cert?
Operația a avut loc.
Legătura televizată a existat.
Kashpirovsky a fost implicat.
Ce este controversat?
Interpretarea conform căreia pacienta ar fi fost anesteziată exclusiv prin sugestie de la distanță.
Aici începe una dintre marile dispute care îl vor urmări toată viața.
III. 1989 — anul în care devine un fenomen
Dacă 1988 îl face cunoscut, 1989 îl transformă în legendă.
Urmează telemostul Kiev–Tbilisi și două intervenții chirurgicale.
Arhiva ucraineană descrie intervențiile și menționează trei paciente asociate demonstrațiilor televizate din 1988 și 1989: Liubov Grabovskaia, Lesia Iurșova și Olga Ignatova.
Aceste imagini sunt importante pentru că arată ceva greu de imaginat astăzi:
o intervenție chirurgicală devenea spectacol televizat.
Chirurgii lucrau.
Camerele filmau.
Iar într-un alt loc, Kashpirovsky vorbea.
Nu era un videoclip paranormal realizat în secret.
Era televiziune sovietică oficială.
IV. 8 octombrie 1989
Și atunci se întâmplă ceva care schimbă definitiv povestea.
Prima „ședință de sănătate” transmisă pentru întreaga Uniune Sovietică.
Locul:
Ostankino, Moscova.
Data:
8 octombrie 1989.
Înregistrarea s-a păstrat.
Vezi integral ședința nr. 1 — 8 octombrie 1989
Decorul este uluitor.
Pe ecran:
un lac,
munți,
ceață,
apoi o cascadă.
Muzică.
Lumină albastră.
Sala este plină.
Pe masă se află scrisori.
Iar apoi apare Kashpirovsky.
Arhiva oficială a emisiunii descrie exact această construcție vizuală: peisajul de lac și munți trece către cascada albastră, iar apoi apare titlul emisiunii.
Este important să observăm ceva:
nu era doar o ședință medicală.
Era un spectacol de televiziune construit cu o grijă extraordinară.
V. Cum începea „magia”
Kashpirovsky nu țipa.
Nu făcea gesturi spectaculoase.
Nu avea nevoie de costume exotice.
Stătea la o masă.
Privea.
Vorbea.
Și construia treptat o relație de autoritate cu spectatorul.
Una dintre formulele fundamentale era:
„Nu vă cer să credeți. Vă cer să participați.”
În jurul lui se construia un ritual.
Muzică.
Peisaje.
Tăcere.
Voce.
Sugestie.
Așteptare.
Iar telespectatorul de acasă devenea, în propria lui imaginație, pacientul aflat în cabinet.
VI. Ce se întâmpla în apartamentele sovietice?
Aici fenomenul devine aproape incredibil.
Oamenii stăteau în fața televizorului.
Unii în fotoliu.
Unii în pat.
Unii cu familia.
Și puneau în fața aparatului:
pahare cu apă.
borcane.
creme.
Uneori alte obiecte.
Ideea era că influența ședinței se putea transmite prin intermediul televizorului și putea „acționa” asupra acestor obiecte.
Surse rusești și arhive ale emisiunilor confirmă această practică.
Pentru un spectator occidental de astăzi, imaginea poate părea absurdă.
Dar trebuie să ne imaginăm 1989, nu 2026.
Nu existau internet, YouTube, rețele sociale.
Televizorul era autoritatea informațională supremă în aproape fiecare casă.
Și pe acel televizor apărea un medic care vorbea direct cu tine.
VII. Șase seri care au rămas în istorie
Seria centrală de la Ostankino a avut șase ediții:
| 1 | 8 octombrie 1989 |
| 2 | 22 octombrie 1989 |
| 3 | 5 noiembrie 1989 |
| 4 | 19 noiembrie 1989 |
| 5 | 3 decembrie 1989 |
| 6 | 16 decembrie 1989 |
Datele primelor patru și ale celei de-a șasea sunt documentate în arhiva proprie a lui Kashpirovsky; presa contemporană și arhivele confirmă difuzarea seriei la fiecare două săptămâni, începând din 8 octombrie.
Ședința a II-a — 22 octombrie
Vezi ședința nr. 2 — 22 octombrie 1989
În arhiva oficială apare o frază care rezumă foarte bine filozofia lui:
„Vom atinge acea parte a creierului care ne stăpânește.”
În aceeași arhivă, Kashpirovsky afirmă ulterior că prin cele șase transmisii ar fi produs vindecări la milioane de oameni și fenomene fiziologice extraordinare. Acestea sunt afirmațiile lui, nu rezultate medicale independente.
VIII. Ședința a III-a — 5 noiembrie
Vezi ședința nr. 3 — 5 noiembrie 1989
Este una dintre cele mai frumoase din punct de vedere vizual.
Cascada.
Lacul.
Munții.
Ceața.
Și apoi Kashpirovsky.
Arhiva originală descrie chiar încetinirea imaginii cascadei și folosirea ei pentru crearea unei atmosfere de liniște și suspendare a timpului.
Privind astăzi materialul, este imposibil să nu observăm cât de sofisticată era regia psihologică.
IX. Ședința a IV-a — 19 noiembrie
Aici apare un detaliu foarte important.
Kashpirovsky anunță că primise aproximativ 20 de saci de scrisori.
Douăzeci de saci.
Nu douăzeci de scrisori.
Nu câteva sute.
O cantitate suficient de mare încât televiziunea organizase o echipă pentru sortarea și citirea lor.
În emisiune sunt citite mărturii din URSS și chiar din alte țări.
Aici vedem mecanismul fenomenului:
ședința → experiența telespectatorului → scrisoarea → citirea scrisorii la televizor → confirmarea publică → și mai mulți oameni care urmăresc următoarea ședință.
Este un extraordinar mecanism de amplificare.
X. Ședința a V-a — 3 decembrie
Vezi ședința nr. 5 — 3 decembrie 1989
Decorul este deja familiar.
Spectatorii știu muzica.
Știu imaginile.
Știu că urmează Kashpirovsky.
Și tocmai această repetare este importantă.
La a cincea ședință nu mai este nevoie să explici publicului ce se întâmplă.
Publicul participă deja.
XI. Ședința a VI-a — 16 decembrie
Vezi ședința nr. 6 — 16 decembrie 1989
Este ultima dintre cele șase.
Sala Ostankino este din nou plină.
Același ritual.
Aceeași muzică.
Aceleași imagini.
Dar acum Kashpirovsky este deja o instituție mediatică.
Și este foarte interesant să privești această ultimă ședință 37 de ani mai târziu.
Pentru că știi ce avea să urmeze:
destrămarea URSS.
XII. Dar ce vindeca, de fapt?
Aici trebuie să fim foarte riguroși.
Există o diferență enormă între:
efectul psihologic real al sugestiei
și
afirmația că sugestia poate vindeca orice boală organică.
Hipnoza și sugestia pot influența percepția durerii, anxietatea, relaxarea și anumite simptome.
Dar Kashpirovsky a mers mult mai departe.
În materialele sale sunt prezentate afirmații despre:
- dispariția tumorilor;
- regenerarea țesuturilor;
- creșterea dinților;
- dispariția părului cărunt;
- vindecarea unor boli cronice;
- modificări fiziologice extraordinare.
Chiar arhiva lui Kashpirovsky reproduce asemenea afirmații.
Problema este că mărturia unui telespectator nu este echivalentă cu o demonstrație clinică controlată.
XIII. Și aici povestea devine fascinantă
Pentru că, în 1991, în URSS exista chiar o parte a lumii medicale care încerca să trateze fenomenul Kashpirovsky serios.
În ianuarie 1991 a avut loc la Kiev o conferință dedicată fenomenului său.
Potrivit documentelor publicate de organizațiile asociate lui Kashpirovsky, la conferință au participat:
- 10 institute de cercetare;
- 3 academicieni;
- 28 de doctori în științe medicale și psihologice;
- 36 de candidați în științe;
- 40 de psihiatri și psihoterapeuți;
- aproximativ 225 de participanți în total.
Conferința a propus chiar recunoașterea unui „Efect Kashpirovsky”, acordarea titlului de doctor în științe medicale fără susținerea unei teze și candidatura sa la Premiul de Stat al URSS.
Asta este un document istoric extrem de interesant.
Nu înseamnă că știința sovietică demonstrase că Kashpirovsky avea puteri de vindecare.
Înseamnă că fenomenul devenise suficient de important încât o parte a lumii medicale sovietice îl trata ca pe un obiect de cercetare.
XIV. De ce a funcționat atât de bine în URSS?
Aici cred că este cheia întregii povești.
Kashpirovsky nu a apărut într-o societate stabilă.
A apărut în:
1988–1989.
Gorbaciov.
Perestroika.
Glasnost.
Prăbușirea autorității comuniste.
Criza economică.
Criza ideologică.
Dar există un paradox:
autoritatea partidului scădea, în timp ce autoritatea televizorului rămânea enormă.
Kashpirovsky a ocupat exact acest spațiu.
Nu venea să spună:
„Eu sunt un magician.”
Venea în calitate de:
medic.
Iar medicul vorbea la televiziunea centrală.
Pentru spectator, combinația era extrem de puternică.
XV. Și atunci apare întrebarea: era un impostor?
Nu cred că istoria lui poate fi redusă atât de simplu.
Avem cel puțin trei Kashpirovsky:
1. Medicul
Un absolvent de medicină care a lucrat aproximativ 25 de ani în psihiatrie și psihoterapie.
2. Psihoterapeutul
Un om care credea profund în sugestie, hipnoză și posibilitatea influențării organismului prin psihic.
3. Fenomenul mediatic
Un personaj care a ajuns să susțină afirmații extraordinare despre ceea ce putea realiza.
Aceste trei identități s-au amestecat.
Și tocmai această combinație a făcut posibil fenomenul.
XVI. 1990–1991: Kashpirovsky după explozia televizată
După cele șase emisiuni, nu dispare.
Din contră.
Devine o celebritate internațională.
Ține întâlniri publice.
Este invitat în străinătate.
Este analizat de medici.
Este criticat de alți medici.
Este adulat de pacienți.
Și începe să devină o personalitate publică în sens mult mai larg.
În 1993 intră chiar în Duma de Stat a Federației Ruse.
Asta este o transformare extraordinară:
psihiatru → psihoterapeut → vedetă TV → fenomen social → politician.
XVII. Dar imaginea lui cea mai puternică rămâne cea din 1989
Nu Duma.
Nu America.
Nu internetul.
Nu ultimii ani.
Ci:
Ostankino.
Masa mică.
Costumul sobru.
Privirea fixă.
Muzica.
Cascada.
Sala plină.
Și milioane de oameni în fața televizorului.
XVIII. Kashpirovsky și moartea lui astăzi
Și tocmai aici apare ironia extraordinară a datei de 3 octombrie 2026.
El a murit aproape exact în lumea pe care o crease în urmă cu 37 de ani.
În 1989, mesajul era transmis:
unul → milioane
Astăzi, mesajul circulă:
unul → internet → milioane
Diferența este că în 1989 exista un singur televizor central.
În 2026 există internetul.
Iar Kashpirovsky își păstrase până la sfârșit un public online.
Rapoartele publicate astăzi confirmă moartea sa la 87 de ani.
XIX. Ultima imagine
Poate că cea mai bună manieră de a încheia povestea lui nu este să spunem:
„A fost un vindecător.”
Nici:
„A fost un șarlatan.”
Ambele sunt prea simple.
Kashpirovsky a fost, înainte de toate, un fenomen istoric și mediatic extraordinar.
A fost un medic sovietic care a ajuns să experimenteze cu psihoterapia la scară de masă.
A fost un om care a înțeles foarte devreme forța televiziunii.
A fost protagonistul unuia dintre cele mai mari experimente de comunicare psihologică din istoria televiziunii.
A fost idolul a milioane de oameni.
A fost contestat de alți medici și oameni de știință.
A fost politician.
A fost celebru în afara URSS.
Și, în cele din urmă, a rămas în memoria colectivă drept omul care a făcut milioane de sovietici să creadă că televizorul lor poate deveni un cabinet medical.
Iar astăzi, 3 octombrie 2026, povestea lui s-a încheiat.
Dar înregistrările nu.
Ele au rămas.
Și poate că acesta este cel mai interesant lucru: putem încă să deschidem prima ședință din 8 octombrie 1989 și să privim exact ceea ce au privit milioane de oameni atunci.
Cele mai importante trei materiale video pentru început
Ședința nr. 1 — Ostankino, 8 octombrie 1989
