Munca este importantă și trebuie încurajată de către Guvernul Bolojan, afirmă economistul Victor Giosan. „Vreau să spun foarte clar că profitul antreprenorului este produsul inteligenței, talentului, muncii antreprenorului, dar este și produsul muncii salariatului, pentru că nimeni nu angajează salariați din milă. Îi angajează pentru abilități. Munca și capitalul funcționează împreună pentru produsul final”.

• „Când se spune că munca din România este printre cele mai taxate din UE se fac două manipulări”, spune Victor Giosan. Prima este că se raportează la salariul minim, în condițiile în care în alte țări pe salariul minim se aplică o cotă zero sau foarte mică, în timp ce la noi există cotă unică, indiferent de salariu. A doua manipulare este că nu se iau în calcul și contribuțiile plătite de angajatori în alte țări, care la noi nu există.
• Prin creșterea impozitului pe dividende de la 10 % la 16 % (aplicabil din 2025) s-ar putea să observăm o creștere a numărului contractelor de muncă, estimează economistul.

România va trece prin trei mari șocuri în perioada următoare care va pune mare presiune pe bugetul țării, explică economistul Victor Giosan, care a lucrat în programe de consultanță ale UE, USAID sau Băncii Mondiale pentru mai multe țări din estul Europei:

1. Pensionarea „decrețeilor”.
2. Creșterea cheltuielilor militare la 5% din PIB
3. Reducerea fondurilor europene începând cu 2028.

Într-un interviu pentru hotnews.ro , Giosan explică provocările fiscale și desființează mai multe teorii care circulă în acest moment referitoare la taxele din România. Victor Giosan este economist, consultant internațional. A lucrat în programe de consultanță ale Uniunii Europene, USAID și Banca Mondială, printre altele.

În prezent este consilier de nivel înalt al Uniunii Europene pe lângă Guvernul Republicii Moldova, în domeniul reformei administrației publice.

„Evident însă, toată lumea este nemulțumită”

– Domnule Giosan, ați văzut pachetul de măsuri fiscale adoptat de Guvern. În principiu, e vorba de creșteri de taxe, de eliminare a unor scutiri de la plata contribuțiilor de sănătate și asigurări sociale. Ce vi se pare că lipsește din acest prim pachet?
– Victor Giosan: Cred că pachetul a încercat să împartă cât mai corect povara între muncă, capital, firme mari, firme mici, consum, cetățeni, între bugetari și non-bugetari. Evident însă, toată lumea este nemulțumită.

Dar nu am văzut reforma impozitului pe proprietate, care este o problemă nevralgică pentru societate pentru că, datorită matricilor tehnice pe baza cărora se calculează, este de fapt un impozit regresiv (n.r- taxele scad pe măsură ce valoarea proprietăților crește. Situația este cauzată de calcularea impozitului în funcție de zonă). Să vedem cum va fi eliminată regresivitatea asta.

– Vi se pare că acest pachet o să rezolve problema deficitului bugetar?
– Un impact va avea. Accizele și TVA-ul vor aduce o anumită echilibrare. Sunt totuși măsuri de urgență care au fost luate în ideea de a avea un acord cu Comisia Europeană și de a convinge marile agenții de rating că România trebuie să-și păstreze rating-ul actual, ca să ne împrumutăm la dobânzi rezonabile.

Imediat după anunțarea acestor măsuri, a doua zi, Ministerul de Finanțe s-a împrumutat la dobânzi mai mici, iar oferta de împrumut a fost mai mare decât solicitarea Ministerului de Finanțe. Acest lucru arată că e un pachet credibil.

Nu va rezolva tot deficitul, până la 3%, dar ne va duce pe o direcție de reducere treptată în următorii ani.

„Multinaționalele în general nu au restanțe. Ele sunt principalii contributori la bugetul de stat”

– S-a vorbit despre această „soluție magică”, impozitarea multinaționalelor, vehiculată foarte mult de AUR, dar acum îl vedem și pe liderul PSD Sorin Grindeanu care cere „impozitarea sumelor transferate în afara țării de către multinaționale”. Este ceva care se poate face, se aplică în altă parte? E adevărat că multinaționalele de la noi sunt prost impozitate?
– Multinaționalele de la noi sunt impozitate la fel ca și companiile naționale și circulă multe informații false despre „profituri zero” care, chipurile, ar fi declarate de multinaționale. Dacă se face o analiză, cu mare atenție, vedem că multinaționalele sunt principalii contributori la bugetul de stat nu numai pe impozitul pe profit, dar și pe celelalte impozite și, în general, nu au restanțe. De exemplu, Dacia Renault.

Acum legat de prețurile de transfer, asta înseamnă că profiturile sunt mutate din România în alte țări. Aici este o altă păcăleală: credeți că impozitul pe profit este mai mic în Franța decât în România? Nu este (nr.- impozitul pe profit în Franța este 26,5%, în România este 16%).

Deci dacă vrei să-l muți, atunci trebuie să-l duci într-un paradis fiscal. OECD-ul, unde vrem să intrăm și noi, lucrează la un pachet de reglementări care să rezolve această problemă a impozitării multinaționalelor, ca să se evite competiția fiscală între țări. Un impozit de cel puțin 15%, reglementarea prețurilor de transfer și alte chestiuni.

În UE, sunt numai două-trei țări care au regimuri speciale și care sunt tolerate, cu taxare foarte mică, cum ar fi Luxemburg și Irlanda.

Deci multinaționalele plătesc ce au de plătit în România, în general nu au restanțe. Ei sunt principalii contributori la bugetul de stat.

Și apoi mai există discuția: cum definești o multinațională? Pentru că sunt companii românești cu proprietari străini. Iar altă discuție este care va fi comportamentul lor ulterior, din punct de vedere al investițiilor. Trebuie să gestionezi foarte atent.

Orban a încercat așa ceva. Dar Ungaria are o disciplină bugetară mai bună ca noi, în schimb are un TVA uriaș, 27% nivelul standard, iar în ultimii ani economia s-a degradat foarte mult.

Ce nu i-a reușit lui Viktor Orban

Premierul ungar Viktor Orban. Sursa foto: Attila KISBENEDEK / AFP / Profimedia

– Din ce cauză?
– Pentru că a încercat să intervină în modul de stabilire a prețurilor. A stabilit niște prețuri maximale la produsele de bază, a fost un amestec flagrant în mecanismele fundamentale ale unei economii de piață. Apoi a avut această politică anti-multinaționale, a contat cred și retorica politică de ansamblu, cu anti-soroșismul.

Izolaționismul naționalist face mult mai puțin tentantă o țară pentru investitorii străini decât o țară deschisă.

Așa se explică și de ce România a recuperat mult distanța față de Ungaria în ultimii ani, iar acum, la puterea de cumpărare, suntem puțin peste ei.

Apropo de impozitarea multinaționalelor, la noi există o suprataxare de 4% pentru bănci. Numai Banca Transilvania e românească, restul sunt străine. Acest impozit se va duce parțial în reducerea profiturilor, parțial în creșterea dobânzilor.

„Profitul este produsul inteligenței, talentului antreprenorului, dar și produsul muncii salariatului”

– Există acest curent de opinie care spune că povara se mută, din nou, în proporție mare, pe mediul privat care, de fapt, ține în spate economia, și-i ține și pe bugetari, pentru că din taxele lor aceștia primesc salarii. Și există întrebarea dacă aceste noi taxe nu vor descuraja angajarea de forță de muncă, de exemplu.
– Când vorbim de mediul privat trebuie să separăm antreprenorii de angajați. Există această viziune foarte îngustă care spune că antreprenorul plătește muncitorul.

Vreau să spun foarte clar că profitul antreprenorului este produsul inteligenței, talentului, muncii antreprenorului, dar este și produsul muncii salariatului, pentru că nimeni nu angajează salariați din milă, ca să le dea un ajutor social. Îi angajează pentru abilitățile și pentru ceea ce fac în acea companie. Munca și capitalul funcționează împreună pentru produsul final.

Al doilea lucru este că avem o serie de bunuri publice, adică furnizate de sectorul public, fără de care privatul nu poate să funcționeze. De la infrastructură, educație la sistemul de sănătate. Ar trebui să avem și un sector de cercetare dezvoltare mai bine pus la punct care să alimenteze sectorul privat cu tehnologii la zi și așa mai departe. Fără aceste bunuri publice un stat dezvoltat nu poate exista și trebuie finanțate de cineva.

Într-adevăr, sectorul privat este fundamentul prosperității, indiscutabil, dar această prosperitate are nevoie de un sector public, de siguranță pe străzi, de siguranță națională și alte servicii care sunt finanțate din impozitele pe care le suportă antreprenorii.

Noi avem nișe fiscale la microîntreprinderi unde e de discutat dacă e antreprenoriat sau un salariu mascat. Acum se încearcă reducerea acestor nișe fiscale.

Există un studiu făcut de federația patronală Concordia care arată că la o microîntreprindere cu 120.000 lei cifră de afaceri anuală, și care plătește impozitul pe cifra de afaceri, sarcina fiscală este de 22,3%. De multe ori aceste contracte sunt forme de optimizare fiscală: în loc să plătești 41,5 %, cât se plătește pentru un salariat pe carte de muncă, plătești numai 22,3%.

– Deci unele companii preferă să lucreze cu acești mici antreprenori, în anumite domenii, pentru că e mai avantajos…
– Când ai un singur client, nu știu dacă ești antreprenor sau salariat. Dar, sigur, sunt forme legale, de optimizare fiscală.

Aici este intervenția aceasta prin impozitul pe dividente.

– Deci spuneți că majorarea impozitului pe dividende va crește sarcina fiscală pe microîntreprinderi și ar putea fi mai rentabil să fii angajat?

– Acum impozitul e 10%, se duce la 16%, deci, da, s-ar putea să nu mai fie rentabil să ai microîntreprindere. S-ar putea să observăm o creștere a numărului contractelor de muncă.

Creșterea atât de brutală a impozitelor pe dividende se datorează și faptului că nu avem impozit progresiv globalizat. Propunerea PSD-ului cu impozit progresiv pe salariu era o prostie.

Tot studiul acela, realizat de Concordia, arată că România e pe locul trei, la cele mai egalitare țări în ceea ce privește diferențele dintre salarii. Dar dacă adăugăm veniturile independente, de care vorbeam înainte, atunci sărim pe locul 23, tocmai datorită nișelor fiscale.

Asta înseamnă că nu are nicio noimă să introducem impozitul progresiv pe salarii, dar am putea să introducem pe venitul globalizat, ca o formă de redistribuire, dar și de eliminare a acestor nișe fiscale.

Aceasta va fi o ultimă etapă care va presupune o discuție lungă socială, politică.

„Când se spune că România are printre cele mai mari taxe pe muncă din UE se fac două manipulări”

– Există iarăși un mit, să-mi spuneți dumneavoastră dacă e așa, că taxa pe muncă din România este printre cele mai mari din Europa.
– Suntem sub mijlocul clasamentului. Dar la noi se fac două manipulări: prima este că se compară impozitarea pe salariul minim cu impozitarea pe salariul minim din alte țări. Ori noi avem cota unică, pe care o plătește și cel cu salariul minim, și cel cu salariu mediu și cel cu salariu maxim.

În țările celelalte există cote progresive și la salariul minim se aplică, fie cotă zero, fie o cotă foarte mică. Ba chiar în unele țări se dă credit fiscal, adică oamenii primesc bani ca să fie încurajați să intre pe piața muncii, în timp ce în România nivelul de fiscalitate este absolut constant indiferent de nivelul de salarizare.

În ultimii ani, patru-cinci țări au renunțat la cotă unică în favoarea impozitării progresive. Au mai rămas acum numai patru țări cu cotă unică, printre care România, Bulgaria.

A doua confuzie este că în urma faimoasei „reforme” a lui Dragnea, s-au trecut toate contribuțiile la angajat. Celelalte țări au cam 55-60 % pe angajat și restul 40-45 % la angajator.

Deci trebuie să fii atent când compari toate cheltuielile. Deci să nu iei numai salariul brut din România, individual, și să-l compari cu salariul brut din Marea Britanie, dar să nu iei în calcul și contribuțiile pe care le plătește angajatorul.

Când faci comparațiile trebuie să fii atent la ce aduni că altfel comparațiile sunt eronate.

Ce taxă din România este cu adevărat printre cele mai mari din UE

Dacă este să facem o comparație onestă, România are într-adevăr CAS mare, de 25% (contribuții la asigurări sociale), pentru că avem puțini salariați și mulți pensionari. Este mai mare decât în alte țări, chiar dacă cumulezi cât plătește angajatul cu cât plătește angajatorul.

Compensăm însă cu 10% de la Sănătate, pentru că în alte țări contribuția la sănătate e mai mare, și cu 10% impozit pe venit, care, din nou, în alte țări este mare.

Dar suntem pe locul 12, de la coadă, din 27 de țări, dacă adunăm toate aceste cheltuieli.

Se plătește 1,73 euro pentru un 1 euro net. La acest capitol suntem lângă unguri, polonezi etc.

Altfel spus, taxarea muncii este puțin sub media europeană, în condițiile în care taxarea capitalului este sub media europeană, iar taxarea consumului este una dintre cele mai mici.

Până la modificarea TVA, aceasta era una din cele mai mici din Uniunea Europeană.

– De ce există domenii unde taxarea este mai mică, cum ar fi HORECA, care a avut mereu TVA mai mică. Care este sensul economic?
– Nu e doar la români, se folosesc taxe mici pentru a stimula turismul. Impactul însă e discutabil. Apoi mai e un detaliu: consumul în HORECA este extrem de flexibil. Cu alte cuvinte, în caz de criză, când scade venitul, renunțăm prima dată la ieșitul la restaurant, la concedii. Nu e un consum inflexibil precum pâinea, laptele, tutunul.

„După principiile economiei de piață, stimulentul pentru domeniul IT nu se justifica”

Angajați în domeniul IT. Foto: Dreamstime

– Și alte domeni au avut un regim fiscal mai bun, de exemplu IT-ul (n.r.- scutirea de impozit în domeniul IT a fost eliminată de la 1 ianuarie 2025).
– Chestiunea cu IT-ul arată ce înseamnă când ai un stimulent pe o perioadă determinată și nu-l mai poți retrage. Pentru că devine natural. Dacă e să discutăm principial și după principiile economiei de piață, e un stimulent care nu se justifică.

Acesta a creat o presiune și pentru alte domenii, agricultură, construcții și așa mai departe. Toată lumea a zis: „dacă dați la IT-iști, atunci vreau și eu fără impozit, că și eu sunt important”.

Pe termen scurt poate avea un efect benefic, însă trebuie să ai puterea să-l oprești când și-a îndeplinit obiectivele. Ori la noi se permanentizase.

În economiile dezvoltate intervențiile statului sunt punctuale, de genul ajutorului de stat. De exemplu, vreau să dezvolt industria de baterii auto, dau ajutoare de stat acolo sau subvenții limitate, dar nu dau o scutire de impozit pentru industria respectivă. Acesta este modelul Uniunii Europene.

Distribuie Distribuie Comentarii