Membrii echipei ucrainene de căutare Platzdarm recuperează trupurile soldaților căzuți pe front, indiferent dacă au luptat de partea Ucrainei sau a Rusiei, și încearcă să le redea identitatea și demnitatea pierdute în război.

Alexei are misiunea dificilă de a identifica trupurile recuperate de pe front. FOTO: Profimedia

Unul dintre voluntari, Alexei, scotocește cu grijă în rămășițele unei uniforme militare găsite în regiunea Donbas. Dintr-un buzunar scoate un bilet uzat pe care scrie „Andrei, Moscova” și un număr de telefon. Este un indiciu important care poate ajuta la identificarea unui soldat rus și la anunțarea familiei sale, relatează The Guardian.

„Dacă aș muri, aș vrea ca cineva să mă caute și să mă aducă acasă”, spune el.

Împreună cu alți voluntari, Alexei are misiunea dificilă de a identifica trupurile recuperate de pe câmpul de luptă. Informațiile găsite – documente, obiecte personale, tatuaje sau fragmente de echipament – sunt notate, fotografiate și corelate, iar fiecare corp primește un număr.

Până acum, grupul a recuperat peste 1.500 de soldați căzuți.

De cele mai multe ori, rămășițele aparțin militarilor ruși, însă identificarea nu este mereu simplă. Unii poartă piese de echipament ale armatei ucrainene, iar alții se deghizează pentru a pătrunde în liniile inamice. Când există dubii, corpurile sunt catalogate drept „neidentificate” și sunt supuse ulterior testelor ADN.

Voluntarii acționează în zone extrem de periculoase, unde luptele au lăsat în urmă câmpuri întregi acoperite de trupuri. Alexei își amintește de ororile din satul Klișciivka, unde colinele erau pline de cadavre din mai mulți ani de război. Echipa intră adesea sub amenințarea dronelor și „profită” de ceață pentru a-și desfășura misiunile.

Pentru Alexei, munca sa are o semnificație profundă:

„Este foarte dureros. Să vezi un destin distrus. Un destin uman. Simți ceva pentru cei morți pe care nu credeai că poți simți vreodată. Este greu de explicat și depinde și de cine este persoana decedată – mai ales dacă tu ești cel care o găsești după ce ai avut contact direct cu părinții ei și ai cunoscut parcursul acelei persoane de la început până la ultima suflare. Durerea te cuprinde, pentru că devii parte din acea familie.”

De peste 20 de ani, el se ocupă de recuperarea victimelor conflictelor, iar înainte de 2014 căuta soldați din cele două războaie mondiale și victime ale represiunii politice.

„Este o onoare pentru noi să putem înapoia familiei pe fiul, soțul, fratele sau tatăl cuiva. Înseamnă că efortul a meritat. (...) Naționalitatea nu contează. Nici tabăra în care au luptat. Toate sufletele sunt la fel”, spune voluntarul.

Visul lui este ca războiul să se încheie pentru toți. „Sunt prea prost. Și nu înțeleg pe deplin, sau nu vreau să înțeleg. Dar până când oamenii nu vor realiza că suntem cu toții locuitori ai aceleiași planete, nimic nu se va schimba. Visul meu este ca totul să se termine. Pentru toată lumea. Consecințele sunt teribile. Rănile fizice și psihologice vor dura pentru totdeauna. Și mulți – mult prea mulți – nu se vor mai întoarce niciodată.”