În Voronej, oamenii se tem că unii conaționali vor informa autoritățile dacă își exprimă opiniile anti-război.

Avioanele rusești care zboară deasupra Ucrainei din când în când pot fi auzite, dar nu pot fi văzute.

Este o metaforă pentru orașul Voronej, la aproximativ 250 de kilometri nord de granița cu Ucraina, unde războiul este permanent.

"Oamenii încearcă să nu se gândească la asta și majoritatea nu o fac", a declarat Lyudmila, o profesoară de școală în vârstă de 60 de ani, scrie politico.eu.

Este unul dintre puținele orașe rusești apropiate de linia frontului care a continuat să organizeze parada de Ziua Victoriei.

Orașul vecin Belgorod, care suferă aproape zilnic atacuri cu drone, a fost printre primele dintre zecile de orașe care și-au anulat parada, invocând probleme de securitate.

Dar Voronej își poate permite încă luxul normalității. Alexander Gusev, guvernatorul regiunii, i-a raportat lui Vladimir Putin într-o teleconferință la începutul lunii mai că situația era "stabilă și gestionabilă".

Vizavi de gară, noii sosiți sunt întâmpinați de o unitate de recrutare militară sub forma unui camion, una dintre cele mai multe din oraș.

Dar această realitate trăiește alături de o alta: la cinci minute de mers pe jos, cafenelele și magazinele de pe strada centrală Prospekt Revolutsii erau pline de activitate, în timp ce oameni de toate vârstele se bucurau de un weekend prelungit.

Aceștia păreau să nu acorde prea multă atenție steagurilor roșii și literelor albe care străjuiesc bulevardul, unde sunt înseamnate cuvintele: "9 mai", "Victorie" și "Z" - un simbol pro-război. Era un buchet de istorie revizionistă care prezenta războiul actual împotriva Ucrainei ca fiind o continuare a celui purtat împotriva naziștilor în cel de-al Doilea Război Mondial.

Naziștii au sperat să captureze rapid orașul de pe malul râului Voronej î n drumul lor spre Stalingrad, dar au întâmpinat o rezistență acerbă. Deși sovieticii au reușit să încetinească înaintarea, aceasta a avut un cost uman brutal și a lăsat orașul ca o grămadă de moloz în flăcări, nu foarte diferit de Bahmut în zilele noastre.

Dar, în loc să accepte faptul că Rusia a schimbat rolurile și că acum se află de partea agresorului, mulți localnici se realiniază cu vechile traume.

"Fiecare familie de aici a trecut prin tocătorul de carne al celui de-al Doilea Război Mondial. Face parte din memoria noastră genetică", a declarat Evghenia, o ingineră de 45 de ani. "Iar acum copiii noștri luptă acolo. Profesori, tractoriști... trebuie să facem tot ce putem pentru a-i ajuta".

Se întorsese de la ridicarea a două tone de cartofi donați de un fermier local grupului de voluntari "Prânzuri pentru victorie", din care făcea parte.

Grupul, format din aproximativ 40 de persoane, majoritatea femei, de diferite profesii și vârste, pregătește pachete de supă pentru soldații ruși de pe front.

Evghenia a spus că munca i-a conferit ei și celorlalți un sentiment de comuniune și un scop. "Se simte ca și cum Dumnezeu ne-a adus împreună", a spus ea.

Tonul ei era plin de durere și suferință, spre deosebire de majoritatea așa-numiților "patrioți Z" - numele dat celor care susțin activ războiul, ale căror voci domină mass-media de stat cu apelurile lor la mai mult sânge.

Ea a povestit cum, nu cu mult timp în urmă, un tânăr soldat venise să ridice pachete de supă pentru batalionul său. "Am stat acolo și am plâns. Devenise complet grizonat. Cum am putut să nu-i dau borș acestui copil, care ar fi putut fi fiul meu, borș?".

Înaintea Zilei Victoriei, a spus ea, nu era prea mult de sărbătorit.

"Despre ce victorie putem vorbi când mor oameni și copii? Înțelegeți-mă, noi nu îi urâm pe ucraineni, cu toții avem rude acolo. Ei sunt frații noștri. Nu împotriva lor ducem un război. Ne rugăm în fiecare zi ca acesta să se termine și să fim doar prieteni." Părea sinceră.

Opriți războiul, opriți ura

Au apărut și alte grupuri de voluntari. La un local dintr-un centru comercial central, un grup de femei și câțiva copii au împletit plase de camuflaj și au asamblat targă improvizată pentru răniți.

Mass-media de opoziție a confirmat peste 300 de decese ale soldaților din regiunea Voronej. Cifra reală este aproape sigur mult mai mare, dar această tragedie este înecată de o altă narațiune difuzată de aparatul de stat.

Orașul este împânzit de afișe care promit soldaților contractați plăți mari și "îngrijire" pentru familiile lor. Iar presa locală publică în mod constant interviuri cu bărbați care vorbesc despre datoria față de patrie. În fotografiile care îi însoțesc, fețele lor sunt blurate, probabil din motive de siguranță.

Vârful de lance al ofensivei este guvernatorul Gusev care, într-o postare recentă pe canalul său de Telegram, a salutat deschiderea unui nou comisariat militar în centrul orașului.

Dar, în ciuda unei represiuni severe împotriva disidenței și a unui exod al localnicilor în străinătate, există încă persoane care îndrăznesc să pună la îndoială războiul în public - cu mari riscuri personale.

Numai în ultimele luni, tribunalele din Voronej au emis o serie de condamnări împotriva locuitorilor locali pentru discreditarea armatei ruse.

În cazul Viktoriei Kochkasova, o arhitectă în vârstă de 26 de ani, aceasta a fost condamnată pentru că a afișat o pancartă pe care scria: "Opriți războiul, opriți ura". Ea a ieșit pentru prima dată în public cu un afiș împotriva războiului în luna februarie a acestui an.

"Oamenii au venit la mine, m-au îmbrățișat, unii au plâns. O persoană mi-a cerut iertare pentru că nu a ieșit să protesteze cu mine", a spus ea.

Dar alții, în special rezidenții mai în vârstă, îi aruncau priviri dezaprobatoare sau se prefăceau că nu o observă.

De data aceasta, instanța i-a dat lui Kochkasova o amendă de 30.000 de ruble (394 de dolari). Dar o a doua abatere atrage o potențială pedeapsă de trei ani de închisoare. Într-un semn de rău augur, ea a declarat că la sentința ei au asistat angajați ai infamului centru antiextremism din Rusia, cunoscut pentru intentarea de procese penale împotriva personalităților din opoziție. Este un indiciu că ar putea să ne aștepte probleme serioase.

Dar, în ciuda faptului că a recunoscut că simte teamă, ea a spus că va continua să-și exprime opinia într-un fel sau altul.

"Cred că nu mai am nimic de pierdut. Acesta este modul meu de a-mi curăța conștiința, de a ispăși ceea ce se întâmplă", a spus ea, cu o voce gravă. "În plus, îi pot ajuta pe oamenii cu îndoieli să facă alegerea corectă, făcându-i să știe că nu sunt singuri cu gândurile lor".

După paisprezece luni de război, însă, majoritatea celor care au scrupule în legătură cu invazia, au învățat să le țină îngropate.

Povești din Voronej

Liudmila, profesoara, a spus că ea și mulți dintre colegii ei au fost îngroziți de un război pe care îl credeau cândva imposibil.

Dar dacă în primele zile de după invazie au discutat deschis, acum s-au ferit de politică. "Nu știi niciodată dacă un elev, un părinte sau un coleg profesor ar putea să te toarne."

La locul ei de muncă, copiii erau învățați să mărșăluiască și li se spunea să scrie scrisori soldaților de pe front. Există, de asemenea, lecții săptămânale de patriotism, care fac acum parte din programa națională. În mod oficial, acestea sunt voluntare, dar se ține o evidență a celor care participă, ceea ce sporește sentimentul de presimțire în rândul personalului și, probabil, al elevilor, care acționează ca o barieră, chiar și în rândul celor cu aceeași mentalitate.

Recent, a spus ea, a auzit un elev spunând: "Glorie Ucrainei!" Întrebată cum a reacționat, ea a răspuns: "I-am spus că nu a fost un lucru frumos de spus".

Chiar și în familie evită să vorbească despre politică pentru a nu se supăra pe soțul ei, care avea o opinie diametral opusă. Ar fi luptat dacă ar fi fost suficient de tânăr, îi spunea el. "Acest conflict se pregătește de zeci de ani, pur și simplu nu mai puteam suporta", a adăugat el, repetând un tropar oficial potrivit căruia Rusia duce de fapt un război defensiv împotriva NATO în Ucraina.