Ruinele așezărilor romane împânzesc România, iar moștenirea arhitecturală lăsată de antici este diversă și valoroasă. Locuri ca Sarmizegetusa, Roșia Montană sau Drobeta arată amprenta puternică lăsată de romani în aceste ținuturi.

În România, s-au păstrat rămășițele unor orașe romane înfloritoare în primele secole după Hristos, ale numeroaselor tabere militare (castre) ridicate de romani, dar și ale băilor termale, templelor, monumentelor omagiale, minelor și drumurilor clădite de aceștia.

Unele situri arheologice, cercetate încă din secolul al XIX-lea și dezvelite la începutul secolului XX, au intrat treptat într-un con de umbră, fiind astăzi mai puțin populare ca atracții turistice. Uneori sunt reanimate de festivaluri cu teme istorice care au loc anual între zidurile lor. Altele au fost restaurate, iar poziția lor în centrul unor orașe sau zone turistice le-a adus numeroși vizitatori.

În ultimii ani, situri ca Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum sau Potaissa au beneficiat de investiții care le-au conservat ca monumente istorice și le-au făcut mai accesibile și atractive pentru public. Zece dintre cele mai faimoase așezări romane din România se găsesc în regiunile Banatului, Transilvaniei, Olteniei și Dobrogei, iar unele dintre ele propun vizitatorilor noi atracții.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa - capitala Daciei Romane

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost înființată la începutul secolului al II-lea de împăratul Traian, după cele două războaie daco-romane, încheiate în 106, cu înfrângerea dacilor și moartea regelui lor, Decebal. Ruinele fostei colonii romane, considerată capitala Daciei aflate în secolele II–III sub stăpânire romană, pot fi vizitate în comuna Sarmizegetusa din județul Hunedoara.

În luna iulie este așteptată inaugurarea lucrărilor de restaurare a Amfiteatrului roman, cea mai spectaculoasă construcție din ansamblul arheologic. Amfiteatrul roman, construit din piatră și marmură, este bine conservat, deși în trecut a fost demontat de localnici pentru ca materialele să poată fi refolosite.

„Construit inițial din lemn, el a fost refăcut în piatră încă în timpul domniei lui Traian, dobândind un caracter monumental. Decorația sa exalta victoria recentă asupra dacilor. În fața intrării se găsea altarul (groma), ridicat cu ocazia fondării coloniei și întemeierii provinciei, întregul spațiu căpătând astfel un statut sacru, încărcat cu o mare valoare simbolică”, informează Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

Amfiteatrul a fost descoperit la sfârșitul secolului al XIX-lea și, de atunci, a trecut prin mai multe etape de restaurare. Cea mai importantă a început în toamna anului 2022, iar lucrările au ajuns acum la final. Tot la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, vizitatorii pot descoperi numeroase alte ruine ale orașului antic, încadrate de gospodăriile, terenurile agricole, grădinile și livezile localnicilor, ca și cum așezarea romană ar fi continuat să existe de-a lungul timpului.

Porolissum - orașul de la capătul Imperiului Roman

Deși este mai puțin vizitat de turiști decât Ulpia Traiana Sarmizegetusa, situl fostului oraș antic Porolissum, situat în localitatea Moigrad, județul Sălaj, oferă o întoarcere autentică în trecut. Monumente precum amfiteatrul și drumul roman sunt bine conservate, iar peisajul din jur, dominat de dealuri și pășuni, are foarte puține construcții moderne.

Așezarea de lângă Zalău a funcționat ca tabără militară încă din 106 d.Hr., în timpul războaielor daco-romane ale lui Traian, și s-a dezvoltat rapid prin comerț cu băștinașii daci. În 124 d.Hr. a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis. Astăzi, aici se păstrează aproape intactă o porțiune din drumul roman ce pornea de la Dunăre, la peste 500 km spre sud, și se termina la Porolissum.

Rutele principale folosite de armatele romane pentru a avansa în Dacia porneau de la Dunăre, din dreptul Baziașului (Caraș-Severin) și Orșovei (Mehedinți), unde existau castrul Lederata și orașul Dierna. Armatele traversau Dunărea pe poduri de vase, ocolind Munții Banatului și unindu-se la Tibiscum (Caransebeș). De acolo, drumul imperial construit de Traian traversa așezările Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum (Alba Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca) și se oprea la Porolissum.

Complexul arheologic Porolissum, aflat la limita de nord a Imperiului Roman, include un castru care adăpostea soldații ce apărau frontiera.

„Împăratul Traian a construit această fortăreață cu scopul de a bloca trecerea dinspre Munții Carpați spre Dacia Porolissensis. Pentru un roman, Porolissum era sinonim cu capătul lumii, iar aici începea unul dintre cele mai lungi drumuri care duceau la Roma”, arată reprezentanții sitului.

Germisara - băile unde romanii aduceau ofrande de aur

Peste 20 de așezări antice au fost identificate lângă localitățile cu ape termale din România, semn că acestea erau folosite încă din cele mai vechi timpuri în scopuri terapeutice. Trei dintre ele au fost stațiuni romane, ale căror ruine se găsesc la Băile Herculane (Caraș-Severin), Călan și Geoagiu (Hunedoara).

Cel mai bine conservate băi termale romane se află la Geoagiu, Hunedoara. Aici se păstrează rămășițe de bazine romane alimentate de izvoare mineralizate, ruine de temple, drumul roman de piatră și vestigii ale unui castru care supraveghea valea Mureșului și intrarea în zona aurului din Apuseni.

În anii '80, lucrările de amenajare din stațiunea Geoagiu Băi au scos la iveală un bazin natural și alte bazine săpate în stâncă, prevăzute cu bănci de travertin. S-au găsit aici statuete și altare votive dedicate nimfelor și zeiței Diana, precum și cel puțin opt plăcuțe votive de aur, aduse ca ofrande .

„Plăcuțele votive de la Germisara au fost confecționate din foițe de aur de 22 de carate, cu grosime de un milimetru sau mai puțin, în tehnica au repoussé, cu ajutorul unei matrici de lemn. Șapte dintre acestea au fost depuse în izvorul de la Germisara ca ofrandă nimfelor apelor, iar o altă plăcuță a fost descoperită ulterior în canalul care lega sursa de apă de bazinul mare”, spun arheologii de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva.

Există bănuiala că alte artefacte au fost sustrase la momentul descoperirii, iar trei plăcuțe similare au ieșit la iveală în ultimii ani, existând suspiciunea că provin din același loc.

Tibiscum, nodul rutier al Imperiului Roman

La Jupa, lângă Caransebeș (Caraș-Severin - video), turiștii pot descoperi rămășițele așezării romane Tibiscum, un important castru și nod comercial din secolul al II-lea d.Hr. În epoca daco-romană, Tibiscum era punctul de întâlnire al primelor drumuri imperiale de piatră, construite la începutul secolului al II-lea.

De aici, drumul imperial continua spre colonia Sarmizegetusa – capitala Daciei romane – trecând prin Porțile de Fier ale Transilvaniei, valea Mureșului, Apulum (Alba Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca) și se oprea, în nordul provinciei, la castrul Porolissum (Moigrad), la peste 500 de kilometri de punctul de plecare.

Apulum, orașul antic de la poalele munților cu aur

Alba Iulia este unul dintre cele mai vechi orașe din România, fiind atestată ca așezare urbană încă din vremea romanilor, sub numele de Apulum. În secolele II și III, Apulum era un important centru economic, militar, administrativ și de comunicații al Daciei romane, dezvoltarea sa fiind susținută și de resursele bogate de aur și argint din Munții Apuseni, exploatate de romani.

La începutul secolului al II-lea, în anii războaielor daco-romane, așezarea – aflată atunci sub stăpânirea dacilor – a jucat un rol important. Săpăturile arheologice de la Piatra Craivii, în apropiere de Apulum, au scos la iveală un oraș dacic întărit și de proporții neobișnuite, numit de unii istorici Apoulon, identificat ca fiind legendarul Ranisstorum, ultimul refugiu al regelui Decebal, înainte de a-și găsi sfârșitul.

„După nume, putea fi în același timp un oraș sfânt. Căderea lui a dat o asemenea lovitură conducătorilor daci, încât au socotit războiul pierdut, iar cei care n-au ales fuga ori supunerea s-au sinucis. Cartierul general al lui Traian a devenit însă acel castru de legiune din care s-a dezvoltat apoi un oraș – Canabae legionis XIII Geminae, Apulum de mai târziu”, arăta arheologul Michael P. Speidel.

Ridicată în epoca medievală și refăcută în secolul al XVIII-lea, pe ruinele așezării antice Cetatea Alba Carolina (video) păstrează astăzi cele mai importante vestigii ale vechii așezări romane Apulum.

Tropaeum Traiani spune istoria războaielor daco-romane

Localitatea Adamclisi din Constanța este cunoscută pentru monumentul triumfal Tropaeum Traiani, ridicat în secolul al II-lea d.Hr., în cinstea victoriei împăratului Traian asupra dacilor. Construit între anii 106 și 109, Tropaeum Traiani comemorează victoria romanilor asupra coaliției formate din geto-daci, buri și sarmați, în anul 102 d.Hr. Monumentul a fost reconstituit în 1977, pe baza unor modele ipotetice ale edificiului antic, aflat în ruine. În jurul său, cele 54 de metope din calcar înfățișează în basorelief scene de război.

„Metopele erau lespezi dreptunghiulare, cu o înălțime de 1,48–1,49 metri. Din cele 54 inițiale, s-au păstrat 48. Deasupra metopelor se află o friză cu 26 de creneluri, din care au rămas 23, toate sculptate în basorelief, care alcătuiesc coronamentul nucleului circular”, arată istoricul sitului.

Ansamblul monumental cuprindea și un altar funerar, pe ai cărui pereți erau înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani căzuți în lupta de la Adamclisi, precum și un mausoleu, format din trei ziduri concentrice, unde ar fi fost înmormântat comandantul care și-a pierdut viața, dar a decis soarta bătăliei din 102.

Muzeul de la Adamclisi păstrează părți originale ale monumentului. La doi kilometri vest de monumentul triumfal, Traian a întemeiat cetatea romană Tropaeum Traiani, menționată pentru prima dată ca municipiu în anul 170. Aceasta făcea parte din sistemul limesului ofensiv creat de Traian la Dunărea de Jos.

Capidava, cetatea romană de pe malul Dunării

Tot în județul Constanța, se află ruinele cetății Capidava. Fostă cetate romano-bizantină strategică pe malul Dunării, Capidava apăra granița imperiului și găzduia o garnizoană de soldați.

„Cetatea ocupa un loc important în sistemul defensiv roman făcând parte din seria de castre și fortificații ridicate în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea, în cadrul măsurilor de organizare a limes-ului dunărean. Locul era deosebit de potrivit, caracterului construcției oferind o vastă arie de supraveghere: un masiv stâncos care se înalță între piciorul pantei ce coboară dinspre NE și Dunăre”, arată arheologii.

Fortificația a fost distrusă de goți în secolul al III-lea și păsărită definitiv în jurul anului 1036, dar ruinele sale pot fi admirate în prezent, după ce au trecut prin procese de erstaurare.

„Cu o istorie milenară, între bellum Dacicum al lui Traian la începutul sec. II și sec. XI, când invazia pecenegă pune capăt locuirii bizantine și apărării Dunării în vadul de la Capidava, monumentul are ziduri de incintă impunătoare, păstrate din vechime, și care (înaintea restaurării) atingeau până la șase metri”, arată arheologii pe site-ul capidava.ro.

Castrul roman Potaissa supraveghea ținutul sării

Aflat în orașul Turda (județul Cluj) și restaurat în ultimii ani, situl arheologic Potaissa (Patavissa) s-a numărat printre așezările antice importante, rolul său economic fiind dat de exploatările de sare din împrejurimi.

Potaissa a fost o aşezare dacică ridicată la rangul de municipium de împăratul roman Septimiu Sever (193 -211) şi ulterior la cel de colonie. S-a dezvoltat începând din 167 - 168, când s-a stabilit aici Legiunea a V-a Macedonica. Castrul roman Potaissa a funcţionat până în anul 274, când legiunile romane au fost retrase din Dacia.

A continuat să fie folosit de localnici, iar ruinele lui au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele fasonate din castrul roman au fost folosite pentru construcţia a numeroase clădiri din centrul Turzii. Castrul roman a fost restaurat în ultimii ani, în urma unui proiect de peste cinci milioane de euro, finanțat din fonduri europene.

Podul lui Traian și Tabula

Ruinele a două așezări antice importante, Drobeta și Orșova, se află în județul Mehedinți, pe malul Dunării. Cea mai faimoasă dintre ele este Podul peste Dunăre de la Drobeta, construit din ordinul împăratului Traian. Podul, realizat din piatră și bârne de stejar, avea o lungime de aproape 1,2 kilometri și a fost proiectat de arhitectul Apolodor din Damasc, fiind ridicat între anii 103 și 105.

Unii istorici susțin că, pentru realizarea celor 20 de piloni ai construcției, a fost necesară abaterea parțială a Dunării de la cursul ei normal, folosindu-se un braț mort pe malul drept. Deși podul a fost distrus în secolul al treilea, câțiva dintre pilonii de piatră, precum și alte elemente din structura sa, inclusiv unele grinzi de stejar, s-au păstrat.

Se crede că, în timpul împăratului Hadrian, succesorul lui Traian, podul a fost parțial distrus pentru a nu putea fi folosit de dacii răzvrătiți. Ruinele podului de la Drobeta-Turnu Severin sunt monument istoric și pot fi vizitate pe malul Dunării, în apropierea cetății medievale a Severinului.

La aproximativ 30 de kilometri în amonte, în zona localității Orșova, se găsește unul dintre monumentele care amintesc de drumul antic construit de romani pe malul Dunării. Pe marginile „Căii lui Traian”, din loc în loc, zece monumente de piatră sculptate în stâncă, unele numite Tabula Traiana, evocau eforturile depuse la construcția drumului și îi aduceau omagii împăratului Traian.

Unul dintre aceste monumente comemorative, ridicat pe drumul roman prin Cazanele Dunării, este cunoscut sub numele de Tabula Traiana și rezistă de peste 19 secole. În anii ’60, a trebuit mutat cu 30 de metri mai sus, pentru a nu fi acoperit de apele Dunării, odată cu amenajarea hidroenergetică Porțile de Fier. Tabula Traiana, cu dimensiuni de patru metri pe 1,75 metri, este cioplită în piatră deasupra drumului și îi reprezintă pe doi delfini plutind și un vultur pe cer.

Textul în limba latină a fost tradus astfel: „Împăratul Cezar, fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca tribun, Tatăl Patriei, consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn, a făcut acest drum”.

Ținutul aurului din Apuseni

Aflată în Munții Apuseni, Roşia Montană (Alburnus Maior) din județul Alba a fost cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, fiind amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu. Potrivit istoricilor, aşezarea din Munţii Apuseni este una dintre cele mai vechi localităţi cu tradiţie în exploatarea metalelor preţioase din Europa.

În urmă cu aproape două milenii, aici au fost săpate cele mai vechi și spectaculoase monumente din Roșia Montană: galeriile romane, care pot fi vizitate și astăzi. Localitatea a fost atestată din anul 131 d.Hr., sub numele de Alburnus Maior, fiind una dintre cele mai vechi așezări miniere din Europa.

Pe lângă galeriile romane, aici au fost descoperite necropole antice, monumente funerare, edificii sacre și ruinele unor clădiri publice din Antichitate.

Romanii au deschis primele mine de aur în Dacia, după ce, în vremea dacilor, aurul era extras în special din nisipul văilor și aluviunile apelor.

„Iar numai când aceste aluviuni au fost epuizate, romanii au întreprins căutarea nobilului metal și în masivul Munților Metaliferi, cum dovedesc galeriile de la Roșia Montană, Corna, Bucium, Căraciu etc. Dispunând de sclavi și de prizonieri de război, aveau putința unei manopere foarte ieftine, cu ajutorul lor să înceapă lucrări primitive de spargere a blocurilor de stâncă prin foc și prin baterea lor cu ciocane de fier”, scria istoricul Ion Rusu Abrudeanu în volumul „Aurul românesc, istoria lui din vechime și până azi” (1933).

În prezent, doar o parte din galeriile romane au fost păstrate și amenajate pentru public, multe fiind distruse de exploatările miniere din Evul Mediu și din anii ’70, odată cu deschiderea carierei din zona Cetate. O parte dintre descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din Roşia Montană.