Mi-aduc aminte de vremurile când, printre mulţi alţi oameni de cultură, şi, mai ales, de bun-simţ, membri CNA erau un academician ca Răzvan Teodorescu, sau un artist nepereche ca Tudor Gheorghe. Frecventam pe atunci această instituţie, şi mă bucuram de fiecare dată că am de-a face, într-o instituţie de stat, cu oameni care te ascultă şi întorc problema pe toate părţile din perspectiva unor indivizi care gândesc cu propriul creier. Am povestit multora cu care m-am intersectat în viaţă cât am rămas de impresionat când, într-o zi, l-am găsit pe şmecherul de Tudor Gheorghe cu lacrimi în ochi, ţintuit în fotoliul din birou, cu chitara în braţe, ascultând un concert de-al său. 

Şi cu aceeaşi plăcere îmi aduc aminte că Parlamentul României, prin respectul pe care îl aveau, încă, liderii partidelor pentru această instituţie, număra printre membrii lui academicieni, oameni de litere, jurişti de prestigiu etc. .

Unde am ajuns astăzi? La CNA avem nişte slugoi politici, care nu au curaj să ia nici o decizie fără consultarea protectorului de la partid. Şi, mai mult decât atât, o preşedintă prinsă cu căcatu-n gură. Dispusă să ia şpagă de la un proprietar de tv protejat cu seninătatea cu care, să mă iertaţi, se pişă.

Iar Parlamentul României s-a transformat în miriştea cu ciulini unde au ajuns să pască boi ca deputatul-auto, un analfabet dovedit, şi un semidoct grosolan care se crede văr cu Mihai Viteazul, jigodia de Zgonea.