De citit...
Numirea Cristinei Chiriac în funcția de procuror general al României readuce în prim-plan unul dintre cele mai întunecate episoade din justiția recentă. Jurnaliștii de investigație arată cum noua șefă a Parchetului General a păstrat în arhiva DNA Iași, timp de peste doi ani, imaginile explicite ale abuzurilor sexuale comise la seminarul teologic din Huși, ignorând obligația legală de a le trimite unui parchet competent.
O analiză relevantă despre trecutul profesional al noului procuror general al României, Cristina Chiriac, a fost publicată de jurnalistul de investigație Vlad Stoicescu , de la publicația „Să fie Lumină”, partener al jurnalistului Ovidiu Vanghele . Textul expune modul în care intervenția judiciară în dosarul abuzurilor de la Huși s-a transformat într-un caz de justiție compromisă, care a abandonat inițial victimele.
În anul 2017, în timp ce instrumenta un dosar de șantaj care îl viza pe episcopul Cornel Onilă (Preasfințitul Corneliu), procuroarea Cristina Chiriac de la DNA Iași a intrat în posesia probelor foto-video care demonstrau infracțiunile sexuale. Deși DNA nu avea competența de a ancheta aceste fapte, magistratul avea obligația legală de a disjunge cauza și de a trimite imaginile unui parchet competent. Cu toate că a văzut materialele care ulterior aveau să ducă la condamnarea agresorilor, Chiriac a luat decizia inexplicabilă de a le ignora conținutul și de a le ține la sertar.
Potrivit datelor prezentate de jurnaliști, această ascundere a dovezilor nu a reprezentat o simplă eroare judiciară gravă, ci o veritabilă mușamalizare. În iunie 2022, publicația „Să fie lumină” a difuzat un interviu cu un fost polițist judiciar de la DNA Iași, care lucrase chiar în subordinea Cristinei Chiriac. Acesta a relatat explicit modul în care procuroarea a ținut ascunse imaginile incriminatoare pentru episcopul Onilă și pentru Sebastian Jitaru, un călugăr de rang înalt.
Reținerea pentru viol a lui Onilă și Jitaru, transmisă la televizor în 2020 spre uimirea victimelor, nu a fost rezultatul acțiunii din 2017 a procuroarei. Punerea sub acuzare a devenit posibilă abia după ce jurnaliștii de la „Să fie lumină” au dezvăluit, în 2019, că probele zăceau necercetate de peste 24 de luni în arhiva DNA Iași. Dacă s-ar fi făcut cercetări la timp, abuzatorii ar fi ajuns în fața instanței mult mai devreme.
Înainte de a fi abandonate de justiție, victimele de la seminarul din Huși fuseseră trădate de propria comunitate și de Biserică. Într-un sistem al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în care cariera oricărui preot sau călugăr depinde exclusiv de episcop, nimeni nu a depus plângere la poliție împotriva superiorului ierarhic, toți alegând tăcerea pentru a-și proteja funcțiile și imaginea instituției. Mai mult, când un elev i-a mărturisit directorului seminarului că a fost violat de un călugăr din episcopie, preotul-director i-a recomandat doar să se roage, iar unui alt elev abuzat i-a cerut să nu vorbească cu presa.
La rândul ei, comunitatea locală din Huși – un oraș pierdut printre colinele sărace ale județului Vaslui, unde Preasfințitul Corneliu era întâmpinat cu covorul roșu întins peste noroaie – a reacționat prin negare și rușine. Părinții elevilor au refuzat să creadă că răul se poate ascunde sub sutană, punând acuzațiile pe seama lipsei de interes pentru școală a copiilor care ar fi inventat totul pentru a scăpa de seminar.
Singura persoană care a încercat să expună adevărul a fost Didina Brănici, fostă pedagogă la seminarul ortodox și primul avertizor de integritate în acest caz. Când doi reporteri „Să fie lumină” au vizitat-o în garsoniera ei din Huși, în decembrie 2018, se împlineau zece ani de când femeia trimisese plângeri și scrisori către Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, precum și către Patriarhia Română. Pentru că a semnalat abuzurile comise asupra băieților sub conducerea lui Cornel Onilă, comunitatea a marginalizat-o, a hulit-o și a etichetat-o drept „Didina Nebuna”, considerând-o o rătăcită care vorbește de rău Biserica.
Această complicitate generalizată a distrus încrederea victimelor în ideea că o justiție oarbă și imparțială, eliberată de canoane bisericești sau prejudecăți, le va face dreptate. În 2019, la nouă ani după ce fusese violat de călugărul Jitaru, un fost seminarist îi întreba sceptic pe jurnaliști dacă ei chiar cred că expunerea faptelor va aduce dreptatea. Văzând cum toată lumea a întors privirea pentru a-l proteja pe episcop de rigorile legii, tânărul nu mai credea în sistemul judiciar și era convins că agresorii nu vor fi judecați niciodată.
Astăzi, foștii elevi abuzați, ignorați atâta timp de o țară care i-a abandonat repetat, devin invizibili și pentru președintele României. Potrivit jurnalistului Vlad Stoicescu, șeful statului susține că în dosar nu existau agresiuni sexuale, deși realitatea a demonstrat că a fost chiar mai mult decât atât. Astfel, un demers jurnalistic care a generat condamnarea istorică pentru viol a unui episcop ortodox ajunge să se lovească de un zid de negare chiar de la pupitrul prezidențial, în momentul în care Cristina Chiriac preia funcția de procuror general al României.
Explorează subiectele:
