Foarte interesant ce spune omul ăsta...
Incapacitatea cronică a liderilor politici de la București, în frunte cu exponenții PSD Marcel Ciolacu și Sorin Grindeanu, a aruncat politica externă a României într-o fundătură periculoasă. O analiză publicată de Mihai Răzvan Moraru demască modul jenant în care statul român a substituit relațiile instituționale firești cu Statele Unite printr-o ploconire rușinoasă în fața grupării radicale MAGA, ignorând complet dialogul bipartizan de la Washington și lăsând țara vulnerabilă.
În spațiul public românesc se încearcă în prezent o manipulare grosolană, prin care lipsa de strategie și slăbiciunea liderilor de la București sunt mascate sub forma unei confuzii intenționate între colaborarea instituțională dintre state și alianțele politice cu grupări ideologice. Aceasta este concluzia unei analize complexe publicate de Mihai Răzvan Moraru, care încearcă să explice într-o notă diplomatică și echilibrată eșecul diplomatic al României în raport cu Statele Unite.
Deși parteneriatul cu Washingtonul este vital pentru securitatea națională, dezvoltarea economică și accesul la tehnologie, obligând la un dialog instituțional la nivel de administrație și lideri, România a eșuat lamentabil în a menține întâlniri constante cu instituțiile cheie americane, precum Pentagonul, Departamentul de Stat, ambasadorii sau serviciile de informații. În schimb, clasa politică autohtonă a preferat să se gudure pe lângă personaje irelevante din mișcarea MAGA – o grupare politică neoficială, dar extremistă, născută din trumpism, care a abuzat legile americane, a încălcat dreptul internațional și a încercat să distrugă democrația în SUA și în Europa prin impunerea unor politici distructive în interiorul Uniunii Europene.
Incompetența liderilor PSD: de la milogeala lui Ciolacu la miliardul lui Grindeanu
Eșecul stabilirii unor punți solide atât cu Partidul Republican, cât și cu cel Democrat, este ilustrat perfect de comportamentul liderilor de la București, în special al celor din PSD, care au demonstrat o lipsă totală de viziune strategică. Marcel Ciolacu a oferit un spectacol degradant pe vremea când ocupa funcția de prim-ministru, deplasându-se la Budapesta special pentru a-l ruga pe Viktor Orban să îl sune pe Donald Trump ca să-l poată felicita.
Mai mult, România a ajuns singurul stat european care s-a așezat plocon la picioarele mișcării MAGA. Țara noastră a fost singura reprezentată la cel mai înalt nivel în cadrul așa-numitului Consiliu al Păcii – o structură menită să submineze o Organizație a Națiunilor Unite care, deși depășită, are nevoie de reformă, nu de distrugere. În acest context absurd, liderul PSD Sorin Grindeanu mergea până acolo încât cerea inclusiv achitarea acelui miliard de dolari aferent inițiativei.
Această atitudine servilă nu s-a limitat însă doar la vârful PSD. Analiza arată că inclusiv Nicușor Dan a apelat, pe banii statului, la serviciile lui Matt Schlapp, liderul unui comitet de acțiune politică (PAC), un personaj cu multiple dosare penale pentru abuzuri sexuale și care, în luna aprilie, se afla în România pentru a-i face campanie electorală lui George Simion. În loc să colaboreze cu întregul spectru politic american sau măcar cu Partidul Republican în ansamblul său, oficialii români au ales strict facțiunea MAGA, ploconindu-se în fața unor jucători minori, maculați de fapte de corupție, precum Zampolli sau Guilfoyle – personaje la care până și Donald Trump a renunțat, dar pe care Bucureștiul încă le curtează.
Bani publici pentru propaganda radicală și tăcerea complice a Bucureștiului
Strategia falimentară a statului român se vede și în modul în care au fost direcționați banii prin contractele de lobby. În loc să plătească pentru promovarea intereselor naționale în publicații americane serioase, urmărite de ambele tabere politice și de liderii europeni, România a cotizat la comitete electorale (PAC-uri) și la MAGA Inc. Astfel, Nicușor Dan a ajuns să semneze articole în Newsmax, Daily Signal și Washington Times – platforme ultraconservatoare, afiliate MAGA. În schimb, nu există nici măcar un singur text publicat în presa democrată, independentă sau în marile publicații republicane de calibru, precum Wall Street Journal, New York Post sau National Review.
Această orbire strategică a continuat chiar și cu câteva zile înainte de alegerile americane. Într-un moment în care toată presa din SUA și UE anticipa valul democrat, iar Donald Trump devenise deja un balast politic inclusiv pentru republicani (fiind blocat pe plan intern și împins doar spre politică externă, pe fondul unor iminente demisii și demiteri în administrația sa), reprezentanții statului român defilau tot la televiziunile și publicațiile radicale. Un exemplu concret este cel al domnului Lazurca, prezent la Daily Signal, un canal cunoscut pentru promovarea celor mai toxice minciuni și manipulări MAGA.
În paralel, în timp ce Departamentul de Stat (printr-un program anunțat oficial chiar de Trump) și diverse rețele oculte (active anterior și în scrutinele din America de Sud) pompează bani în Europa pentru a finanța influenceri, partide extremiste de dreapta și propaganda MAGA, autoritățile din România păstrează o tăcere suspectă. Spre deosebire de Franța, Marea Britanie, Germania, Polonia, Olanda, Spania și chiar Italia, care au luat măsuri ferme și au condamnat public aceste interferențe, la București este liniște totală. Astfel, promotorii acestei agende își desfășoară nestingheriți activitatea la televizor, pe rețelele sociale și în cadrul unor simpozioane fastuoase, motivați de bani, afaceri profitabile sau trafic de influență.
De ce Polonia primește baze militare, iar România rămâne cu mâna întinsă
Tăcerea lașă a liderilor români s-a manifestat și în momentele critice în care Trump și gruparea sa amenințau Uniunea Europeană cu tarife, atacau Germania și Franța, asaltau democrația europeană sau pretindeau Groenlanda, fluturând chiar spectrul unei invazii militare. Bucureștiul a tăcut chiar și atunci când lideri precum Andrej Babis din Cehia îi transmiteau direct lui Trump că ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei reprezintă o eroare uriașă.
Contrastul dintre abordarea umilă a României și demnitatea altor state din regiune explică de ce țara noastră pierde teren. Deși în 1990 a plecat din același punct cu Polonia, România este astăzi împinsă să se compare doar cu cele mai slabe state din zonă – Serbia, Albania și Bulgaria –, în condițiile în care până și Ungaria își reformează profund aparatul de stat. Polonia, în schimb, a devenit o forță europeană și se profilează ca una globală tocmai pentru că nu a repetat greșelile Bucureștiului.
Premierul polonez Donald Tusk, ministrul de Externe Radoslaw Sikorski și ministrul Apărării de la Varșovia au avut numeroase luări de poziție publice ori de câte ori Donald Trump, Elon Musk și aparatul MAGA au umilit Europa, au încălcat libertatea UE sau s-au implicat în campaniile electorale de pe continent. Rezultatul acestei atitudini ferme este paradoxal doar pentru politicienii de la București: Trump a anunțat deschiderea unei baze militare în Polonia, nu în România, iar tot Polonia a fost desemnată să devină centrul european de mentenanță pentru sistemele de rachete Patriot.
Solutia: dialog bipartizan în Congres și trezirea la realitate în UE
Concluzia analizei este că această politică de ploconire, făcută doar pentru a cerși atenție de la diverse personaje, fără o strategie coerentă, va genera probleme grave de securitate pentru România. Soluția nu constă în „pupatul papucilor lui Trump” sau în finanțarea rețelelor MAGA, ci în construcția unui canal solid de comunicare cu liderii reali din Congresul SUA.
România are nevoie urgentă de un plan pentru a dialoga atât cu greii democrați (Chuck Schumer, Hakeem Jeffries, Chris Murphy), cât și cu liderii republicani autentici (Steve Scalise, John Thune, Jim Risch), dar și cu noua generație de politicieni (precum Talarico) sau cu figuri influente ca Bernie Sanders, Tim Scott, Barrasso, Elizabeth Warren, Marco Rubio ori Kamala Harris. În condițiile în care în Statele Unite se prefigurează un adevărat război politic după data de 3 ianuarie 2027, singura șansă a României de a opri pierderea de teren este să se ancoreze în parteneriate solide cu alte democrații importante și să își recapete vocea în interiorul Uniunii Europene.
Explorează subiectele:
