De citit acest material despre vortexul polar
Meteorologia mondială este pe cale să asiste la un fenomen fără precedent în istoria măsurătorilor moderne începute în 1959. Toate cele trei mari sisteme globale de prognoză (ECMWF, AIFS și GEFS) indică în proporție de 100% o inversare a vânturilor din vortexul polar stratosferic în jurul datei de 11 noiembrie, doborând cu 17 zile vechiul record pentru o încălzire stratosferică bruscă majoră (SSW).
Dacă în urmă cu 12 zile modelele meteorologice indicau o probabilitate de 75% pentru acest scenariu (în timp ce autorul analizei estima deja șansele la 99%), în prezent consensul este absolut: sistemele ECMWF, AIFS și GEFS s-au aliniat la 100%. Toate cele 132 de simulări care monitorizează evoluția vortexului polar anticipează o inversare a vânturilor stratosferice în următoarele două săptămâni.
Semnele blocajului sunt deja vizibile. La o altitudine de 30 de kilometri, viteza vânturilor care înconjoară vortexul polar a scăzut dramatic la doar 1,2 m/s, în condițiile în care media normală pentru această perioadă este de circa 26,3 m/s. Practic, circulația aproape s-a oprit.
Conform rulării principale a modelului ECMWF, viteza vântului va trece „sub zero” în jurul datei de 11 noiembrie. Această valoare negativă înseamnă că vânturile își vor schimba direcția de deplasare, bătând de la vest spre est — condiția standard pentru declararea unui eveniment major de Încălzire Stratosferică Bruscă (Sudden Stratospheric Warming — SSW). Chiar dacă estimările actuale arată o revenire la +10 m/s pe 19 noiembrie, acest lucru reflectă doar o refacere parțială a circulației după o inversare scurtă, criteriul definitoriu pentru un SSW major fiind trecerea mediei zilnice sub pragul de zero.
În toată istoria climatologiei mondiale și în arhiva modernă începută în 1959, numărul iernilor în care o astfel de inversare s-a produs atât de devreme este zero. Cel mai timpuriu SSW major fusese înregistrat pe 28 noiembrie. Confirmarea fenomenului pe 11 noiembrie ar devansa recordul istoric cu 17 zile, obligând specialiștii să adauge o pagină nouă în cărțile de meteorologie.
Ce este, de fapt, vortexul polar și cum funcționează
În ciuda alarmismului promovat uneori în mass-media, inclusiv la Pro TV, vortexul polar nu este o furtună, un „bau-bau” și nu „vine peste România”. Existența sa este un fenomen natural anual, nicidecum o știre în sine; știrea reală este prăbușirea sa la început de noiembrie.
Acest vortex stratosferic ia naștere în fiecare toamnă, pe măsură ce stratosfera de deasupra regiunii arctice se răcește odată cu instalarea nopții polare. Diferența de temperatură față de latitudinile mai joase generează o circulație vastă de vânturi vestice în jurul Polului Nord, care se destramă primăvara și se reformează toamna următoare. Un proces identic are loc și în emisfera sudică, dar în anotimpurile opuse.
Legătura cu fenomenul El Niño și anomaliile globale
Această perturbare timpurie a vortexului are loc într-un context climatic global extrem de atipic, marcat în Oceanul Pacific de un fenomen El Niño excepțional. Met Office l-a descris deja drept cel mai puternic din seria observațiilor instrumentale, în timp ce Organizația Meteorologică Mondială prognozează că acesta va continua să se intensifice, putând atinge o forță record spre luna decembrie. Deși El Niño nu generează direct fiecare furtună de pe glob, el alterează circulația atmosferică, transportul de căldură și umezeală, crescând probabilitatea fenomenelor extreme. De altfel, specialiștii de la Met Office au subliniat explicit că există o corelație foarte interesantă între acest El Niño excepțional și destabilizarea prematură a vortexului polar.
Atmosfera traversează deja o perioadă foarte energică, oferind imagini bizare pe tot globul, chiar dacă nu toate anomaliile au aceeași cauză:
- În Japonia, taifunul nr. 25 a stabilit noi recorduri de precipitații pe 24 și 48 de ore la mai multe stații meteo, în Insulele Izu acumulându-se peste 800 mm de apă în timpul episodului.
- În Australia, aflată la final de primăvară (echivalentul lunii mai în Europa), un val de aer rece a adus ninsori la o altitudine de doar 400 de metri. Bureau of Meteorology a calificat nivelul zăpezii drept neobișnuit de scăzut pentru luna noiembrie, mai ales că, doar cu câteva zile înainte, în anumite regiuni temperaturile depășiseră 30°C.
Când se vor simți efectele în Europa și în România
Fenomenele meteo severe așteptate vineri și în cursul acestei săptămâni în Europa nu reprezintă efectul acestui SSW. Faptul că Spania și Portugalia vor primi săptămâna aceasta 400 mm de precipitații (echivalentul volumului anual din Sulina) sau că în munții Alpi se va depune vineri un metru de zăpadă apoasă sunt evenimente deja organizate în troposferă, prin configurații de presiune preexistente.
O schimbare produsă în stratosferă, la circa 30 km altitudine, nu acționează instantaneu pentru a aduce ninsoare la București a doua zi. Dacă SSW-ul se confirmă și perturbarea se propagă în jos, cuplarea cu troposfera necesită între două și șase săptămâni (de regulă, aproximativ două săptămâni). Acest interval oferă însă autorităților suficient timp, astfel încât să nu poată invoca faptul că au fost luate prin surprindere.
„Loteria geografică” a iernii: de la +15°C la ger și nămeți
Abia după această perioadă de propagare începe adevărata loterie geografică, deoarece SSW-ul doar „aruncă zarurile atmosferice”, fără a garanta din start unde va lovi frigul. Curentul-jet poate căpăta o formă mai ondulată, favorizând apariția unor blocaje anticiclonice în zona Groenlandei, a Atlanticului de Nord sau a Scandinaviei. Ca urmare, masele de aer încep să circule mult mai pronunțat pe axa nord–sud: aerul foarte cald poate urca adânc spre Arctic într-o regiune, în timp ce, la câteva mii de kilometri distanță, masele de aer polar coboară puternic spre sud.
Scenariile posibile sunt multiple și contrastante: Scandinavia ar putea avea o vreme neobișnuit de blândă, în timp ce un frig sever ar coborî spre Balcani, Turcia sau Caucaz. La fel de bine, aerul glaciar s-ar putea revărsa peste America de Nord sau Asia, lăsând Europa pe partea caldă, ori ar putea tăia continentul european în două.
Mai mult, prezența frigului nu garantează automat și zăpadă. Pentru ninsori consistente, aerul rece trebuie să se intersecteze cu umezeala și cu o depresiune poziționată favorabil. Astfel, sub influența unui anticiclon pot exista temperaturi de −15°C fără niciun fulg de nea, după cum la temperaturi de 0°C o depresiune mediteraneană poate îngropa complet o regiune în zăpadă.
Din acest motiv, orice încercare de a prognoza acum dacă pe 3 decembrie va ninge la București, Suceava sau Bratislava ar ține de domeniul spectacolului, nu al meteorologiei. În săptămânile următoare, pe măsură ce fenomenul se va confirma, va fi monitorizată propagarea sa spre troposferă și reașezarea centrilor de presiune deasupra Arcticii, Groenlandei, Atlanticului, Scandinaviei și Mediteranei.
Prognozele vor căpăta precizie abia într-o fereastră de cinci până la șapte zile înainte de eveniment, moment în care se va putea stabili exact unde va fi extrem de cald, unde va pătrunde aerul polar, unde va fi ger uscat și până la ce altitudine vor coborî ninsorile. Toate variantele rămân deschise: este posibil să se înregistreze +15°C și soare la Stockholm, simultan cu -15°C și 50 cm de zăpadă la București; după cum este posibil să fie +15°C la București și -15°C cu un metru de zăpadă la Udine, sau chiar -15°C atât la București, cât și la Tbilisi, dar cu zăpadă prezentă doar în capitala Georgiei, scrie Gabriel Păun pe Facebook.
Explorează subiectele:
