CRONOLOGIE: Ascensiunea premierului Recep Tayyip Erdogan la conducerea Turciei

Premierul Recep Tayyip Erdogan este favoritul primelor alegeri prezidenţiale organizate duminică prin vot direct în Turcia, în pofida protestelor antiguvernamentale şi scandalului de corupţie din ultimele luni, relatează The Wall Street Journal, care prezintă o cronologie a evoluţiei liderului turc.

CRONOLOGIE: Ascensiunea premierului Recep Tayyip Erdogan la conducerea Turciei (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

1954: Recep Tayyip Erdogan s-a născut la Kasîmpaşa, cartier din Istanbul.

1976: Devine liderul filialei locale de tineret a Partidului Salvării Naţionale, cea mai importantă formaţiune islamistă în acel moment.

1994-1998: Este ales primar al oraşului Istanbul, cu un program dominat de măsuri anticorupţie; câştigă susţinere pentru eforturile vizând problemele generate de întreruperea alimentării cu apă, poluare şi aglomeraţia în traficul din oraş.

1998: A fost condamnat la zece luni de închisoare după ce un tribunal laic susţinut de regimul militar a decis că o poezie recitată de Erdogan în decembrie 1997 incita la islamism. Justiţia i-a interzis, de asemenea, să desfăşoare activităţi politice.

Septembrie 1998: Recep Tayyip Erdogan, în acel moment primar al oraşului Istanbul, se adresează susţinătorilor, după demonstraţii de stradă împotriva justiţiei din Turcia, în urma confirmării pedepsei cu închisoarea de către Curtea de Apel.

1999: Este închis pentru patru luni în urma condamnării pentru incitare la islamism.

2001: Înfiinţează Partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP), care adoptă o poziţie mai moderată decât cea a politicienilor tradiţional islamişti, în încercarea de a atrage voturile alegătorilor liberali şi de centru-dreapta dezamăgiţi.

2002: Partidul AKP îşi asigură o majoritate covârşitoare în Parlament, cu 35% dintre voturi câştigate la nivel naţional în urma alegerilor.

2003: Erdogan devine prim-ministru, după ce justiţia anulează interdicţia vizând activitatea politică.

Octombrie 2004: Premierul Erdogan participă, la Roma, la semnarea Tratatului care a pus bazele Constituţiei UE.

2005: Eforturile sale vizând apropierea de Uniunea Europeană dau roade, iar liderii UE sunt de acord cu deschiderea negocierilor în vederea aderării Turciei la UE.

2007: Convoacă alegeri anticipate, după ce opoziţia, justiţia şi armata îşi unesc forţele pentru a opri alegerea aliatului său Abdullah Gul în funcţia de preşedinte. Câştigă 47% din voturi, iar Parlamentul îl alege pe Gul preşedinte.

2009: Barack Obama soseşte în Turcia, prima vizită într-o ţară musulmană a unui preşedinte american.

2010: Economia Turciei înregistrează o creştere de 9,2%.

2011: Erdogan obţine cel de-al treilea mandat cu 50% din voturi.

Septembrie 2011: În încercarea de a pune capăt protestelor în curs din Siria, solicită înlăturarea preşedintelui Bashar al-Assad, deşi ani de zile a încercat să se apropie de liderul de la Damasc.

Iunie 2012: Siria doboară un avion militar turc, iar incidentul amplifică tensiunile între cele două ţări.

Mai 2013: Proteste antiguvernamentale au loc în Parcul Ghezi din Istanbul, iar ulterior se extind în alte oraşe.

Iunie 2013: Forţele de poliţie intervin pentru a pune capăt protestelor din Piaţa Taksim.

Decembrie 2013: Zeci dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai premierului Erdogan sunt reţinuţi într-o anchetă de corupţie. Politicienii reţinuţi resping acuzaţiile.

Decembrie 2013: Erdogan realizează o remaniere a Cabinetului, pe fondul anchetei de corupţie.

Februarie 2014: Este adoptată o lege prin care Guvernul obţine prerogative în vederea blocării unor site-uri şi monitorizării activităţii pe Internet.

Februarie 2014: Este adoptat un proiect de lege prin care este extins controlul Ministerului de Justiţie asupra Consiliului Suprem al Judecătorilor şi Procurorilor, organism independent responsabil cu numirea judecătorilor.

Martie 2014: Autorităţile turce decid blocarea Twitter şi YouTube.

Martie 2014: Partidul Justiţie şi Dezvoltare al premierului Erdogan îşi menţine controlul în oraşele din Turcia, câştigând alegerile locale cu 46% din voturi la nivel naţional.

Aprilie 2014: Guvernul turc anulează interdicţia vizând Twitter, după ce Curtea Supremă decide că măsura este neconstituţională.

Aprilie 2014: Este adoptată o lege prin care sunt consolidate prerogativele serviciilor de informaţii, măsură considerată un alt pas în cadrul eforturilor Guvernului de a-şi extinde controlul asupra instituţiilor-cheie, înaintea alegerilor.

Mai 2014: O explozie într-o mină din vestul Turciei provoacă moartea peste 300 de persoane, în cea mai gravă catastrofă industrială, şi izbucnesc noi manifestaţii de stradă împotriva Guvernului.

Mai 2014: Curtea Supremă din Turcia decide că interzicerea YouTube este neconstituţională.

Iunie 2014: Turcia anulează decizia vizând interzicerea YouTube.

Iulie 2014: Erdogan anunţă că va candida la primele alegeri prezidenţiale organizate în Turcia prin vot direct.

August 2014: Algeri prezidenţiale.

Sursa: mediafax.ro


Trimite pe WhatsApp

Citește și:

populare
astăzi

1 Ce nerușinare! Dăncilă, către participanţii la o întrunire electorală: „Spuneţi-le la toţi că trebuie să ne lu…

2 Așa arată soția premierului desemnat

3 Ipoteză incredibilă! Viorica Dăncilă ar fi cea pe care paznicii de la Casa Albă au confundat-o cu Floricica Da…

4 PSD e Mafia! Guvernul vrea s-o trimită consul la Salonic pe deputata PSD Andreea Cosma, condamnată în primă in…

5 Înregistrări Newsweek România: Candidata lui Voiculescu amenință plângând că va ieși din campanie / Colaboratori…

recomandări

Te ia DNA: Minel Prina

S-a lansat Milionarul pentru Android! Descarcă din Play Store

Faceți cunoștință cu Grumpy cat japoneză, care e chiar mai grumpy decât originala