Astronomii au descoperit o stea tânără și foarte fierbinte, veriga lipsă în evoluția stelelor
O stea tânără și masivă descoperită recent ar putea să reprezinte veriga lipsă dintre două stadii de formare din procesul de evoluție al stelelor, conform unui material publicat de SPACE.com. În timp ce majoritatea stelelor au o dinamică atmosferică prin care adună gazele superfierbinți în două coloane care sunt proiectate în spațiu de la poli, unele stele au o atmosferă în care se manifestă vânturi sferice de particule. Acest studiu a fost realizat de-a lungul a peste 18 ani și a surprins, pentru prima oară, o stea pe cale de evoluție de la o atmosferă cu vânturi sferice de particule puternic ionizate, către o atmosferă a cărei dinamică se concentrează sub forma coloanelor de particule superfierbinți expulzate de la cei doi poli.
"Sunt de părere că aceste stele sunt mai tinere și că, în viitor, vor ajunge să aibă, la rândul lor, vânturi' concentrate la poli, a explicat coordonatorul acestui studiu, Carrasco-González, de la Centrul pentru Radioastronomie și Astrofizică din Mexic.
În cadrul acestui studiu a fost observată steaua tânără și masivă W75N(B)-VLA2 de-a lungul a 18 ani, iar un al doilea studiu a examinat această stea în cursul anului 2014.
"Cu ajutorul acestor studii am reușit să obținem o legătură între cele două stadii, cel de vânt sferic și cel de vânt colimat", a susținut Carrasco-González.
Stelele de tipul Soarelui se găsesc din abundență și sunt ușor de identificat în galaxia noastră, iar teoriile despre modul lor de formare și evoluție sunt bine fundamentate. Stelele tinere și foarte masive continuă însă să reprezinte o provocare pentru oamenii de știință. Aceste stele sunt rare și se află la distanțe foarte mari, condiții în care nu pot fi observate cu ușurință. Mai mult decât atât, astfel de stele se află de multe ori în mijlocul norilor de gaz cosmic în care s-au aprins, fiind cu atât mai dificil de observat în spectrul vizibil al luminii. Prin urmare, astrofizicienii nu pot explica în totalitate modul lor de formare și evoluție.
"Principala problemă este că lumina puternică provenită de la aceste protostele împinge materia din jur, iar la un moment dat steaua respectivă nu mai crește", susține Carrasco-González.
În anul 1996, Carrasco-González și echipa sa au folosit telescopul Karl G. Jansky Very Large Array (JVLA) pentru a observa o stea tânără și masivă localizată la aproximativ 4.200 de ani lumină de Terra. În acea perioadă, steaua avea un inel circular de materie în jurul său, care avea un diametru de 185 de UA ( 1 Unitate Astronomică este o unitate de măsură a distanței egală cu distanța medie de la Pământ la Soare — 150 de milioane de kilometri). Oamenii de știință au considerat că acest disc este format din materie superfierbinte, încălzită de vânturile circulare din jurul stelei.
Abia în 2014, aceeași echipă de cercetători a folosit din nou telescopul JVLA pentru a observa această stea și a constatat că se schimbase semnificativ. Noile observații au indicat faptul că materia superfierbinte nu mai înconjoară steaua, ci se propagă dinspre stea în spațiu sub forma unui jet prelung. Datorită acestei observații, astronomii au avut rara oportunitate de a urmări în timp real evoluția unei stele.
Steaua tânără și masivă W75N(B)-VLA2 strălucește de aproximativ 300 de ori mai puternic decât Soarele. Această strălucire este o formă de energie care încălzește și îndepărtează în jurul stelei norul molecular mai rece, rămas după aprinderea stelei.
"Următorul pas va fi studierea comportamentului câmpului magnetic al acestei stele. Știm din studiile existente că aceste câmpuri magnetice joacă un rol important în formarea și strângerea în fascicul a acestor ejecții de materie, dar încă nu dispunem de suficiente informații cu privire la modul în care acționează aceste câmpuri magnetice în contextul vântului stelar", a adăugat Carrasco-González.
Acest studiu a fost publicat în cel mai recent număr al revistei Science.
AGERPRES
