NASA - IMAGINEA SĂPTĂMÂNII Telescopul Hubble a reperat o nebuloasă planetară la 6.000 de ani lumină distanță

NASA - IMAGINEA SĂPTĂMÂNII Telescopul Hubble a reperat o nebuloasă planetară la 6.000 de ani lumină distanță

Această fotografie de o frumusețe aparte surprinde nebuloasa planetară NGC 6818, cunoscută și drept Nebuloasa Mica Gemă, localizată în constelația Sagittarius (Săgetător), la aproximativ 6.000 de ani lumină distanță de Pământ.

Haloul strălucitor care înconjoară steaua muribundă care a generat această nebuloasă are peste jumătate de an lumină în diametru — fiind uriaș prin comparație cu steaua din centru, însă doar un fir de nisip la scară cosmică.

Atunci când îmbătrânesc, stelele mici și medii, de tipul Soarelui și cu până la de opt ori mai masive decât astrul nostru, formează nebuloase planetare. Stelele care cântăresc mai mult de 8 mase solare își vor sfârși viețile cel mai probabil printr-o explozie dramatică de tip supernovă.

Astfel, după câteva miliarde de ani, o stea de tipul Soarelui rămâne fără hidrogen (folosit în reacția de fuziune nucleară având ca rezultat producerea de heliu) și nu mai dispune de suficientă energie pentru a-și susține straturile exterioare. Atunci nucleul stelei începe să se contracte și se încălzește. Straturile exterioare se extind enorm din cauza temperaturii foarte mari a nucleului, devenind mult mai reci. Steaua devine un gigant roșu. Nucleul continuă să se contracte și să se încălzească până reîncepe procesul de fuziune nucleară având drept combustibil de această dată heliul, din care se formează carbon și oxigen. Reaprinderea reactorului nuclear al stelei duce la stoparea contracției nucleului, dar steaua rămâne instabilă și emite pulsații puternice. Acestea vor deveni la un moment dat suficient de mari pentru a arunca întreaga atmosferă solară în spațiu.

Gazele evacuate formează un nor de material în jurul nucleului expus al stelei. Pe măsură ce atmosfera se îndepărtează de stea, straturi din ce în ce mai adânci cu temperaturi din ce în ce mai mari sunt expuse iar atmosfera stelară ejectată este ionizată și începe să strălucească, formând astfel o nebuloasă planetară.

Telescopul Hubble a mai fotografiat această nebuloasă în anul 1997, folosind același instrument cu care a fost realizată și această fotografie, WFPC2 (Wide Field Planetary Camera 2), însă alte filtre de lumină. AGERPRES


Citește și:

populare
astăzi

1 Așa se scrie istoria, oameni buni, din lucruri mărunte și neștiute...

2 Document secret rusesc obținut de Washington Post

3 Misterioasa navă iraniană care s-a întors ieri, subit, după trei ani, acasă

4 Ucraina a încălcat „linia roșie nucleară” a Rusiei? / Culisele unui atac ucrainean asupra unei ținte-cheie din Rusia

5 Foarte interesante amănunte...