Așa o fi?
Foarte mulţi jurnalişti din presa mainstream, plătiţi de serviciile secrete sau ong-uri germane sau americane, urlă din gură de şarpe despre desantul militar de tancuri, rachete, amfibii şi militari ruşi în Siria condusă de Bashar al Assad. Lumea occidentală în loc să exulte de bucurie că Rusia vrea să ajute SUA pentru a înfrânge Statul Islamic, dimpotrivă critică poziţia Moscovei. Implicarea lui Vladimir Putin în Orientul Mijlociu aduce un aer de protecţie şi siguranţă Europei într-o perioadă când e asaltată de valul sutelor de mii de imigranţi musulmani.
Până în prezent liderii europeni, în frunte cu Angela Merkel au dovedit că nu pot gestiona criza imigranţilor şi rezolvarea acesteia direct la sursă. Angela Merkel pare depăşită de situaţie, ipocrită în atitudine pentru că una spune la televizor şi alta fac militarii germani la frontiere. Această criză a dovedit negru pe alb că Germania e incapabilă să rezolve criza refugiaţilor şi să fie liderul Uniunii Europene. Berlinul nu oferă protecţie, stabilitate şi proiecţie de viitor popoarelor europene. Mai mult, Germania şi Uniunea Europeană nu sunt în stare să soluţioneze la sursă hemoragia demografică din Orientul Mijlociu, adică să lichideze militar, cu trupe în teritoriu, Statul Islamic, sursa spaimelor şi angoaselor a milioane de sirieni care au luat calea refugiului spre inima bătrânului continent.
E logic ca Rusia lui Vladimir Putin să intervină în Siria şi să ofere o mână de ajutor guvernului de la Damasc ca să distrugă bazele terorismului şi Statul Islamic. Mulţi îl critică pe Putin că susţine regimul lui Bashar al Assad. E adevărat pentru a rezolva situaţia ai nevoie de aliaţi şi de sprijinul regimului legitim. După înfrângerea Statului Islamic dictatorul sirian a acceptat să organizeze alegeri libere democratice, nu sub spectrul terorismului islamist cum vor acum opozanţii finanţaţi de ong-uri. Invazia sirienilor în Europa este rodul politicii americane în Orientul Mijlociu, care prin războiele duse şi finanţarea “primăverii arabe” a distrus vechiile state din zonă, dar nu a pus nimic în loc, decât haosul, bombele islamismului terorist şi Statul Islamic.
Americanii au ştiut doar să bombardeze ţintele fără să contureze o alternativă politică. E foarte bine că zilele acestea, în sfârşit, ruşii şi americanii au înţeles să-şi dea mâna pentru a distruge Statul Islamic şi a stabiliza Siria. Președintele american Barack Obama crede că desfășurarea unor convorbiri militare cu Rusia despre Siria ar reprezenta un prim pas important și speră că acestea vor avea loc foarte curând, a declarat vineri secretarul de stat american, John Kerry, relatează Reuters.”Președintele crede că acesta este un prim pas important și speră că va avea loc foarte curând și va contribui la definirea unora dintre diferitele opinii disponibile într-un moment în care luăm în considerare următorii pași în Siria”, a declarat Kerry la începutul convorbirilor pe care le are cu omologul său din Emiratele Arabe Unite, Abdullah bin Zayed.
Rusia are experienţa răboaielor împotriva terorismului din Afghanistan, Nagorno Karabah, Caucazul de nord şi Cecenia, deci pot să atace frontal cu militari bine instruiţi Statul Islamic pe teren şi să-l distrugă. S-a dovedit clar, că doar bombardamentele aviaţiei americane nu ajută la nimic. Rusia a recunoscut că în Statul Islamic luptă de partea islamiştilor circa 3000 de cetăţeni ruşi, islamişti din Caucaz, deci Moscova are expertiza şi experienţa să demanteleze manu militari Statul Islamic.
Europa nu are capacitatea militară pentru a lupta direct la sursă, pe teren şi în prima linie a frontului la Mosul, cum are Rusia. Puţină lume ştie că la începutul anilor `80, când SUA şi Europa occidentală puneau URSS prima pe lista statelor care prezintă un pericol pentru siguranţa naţională, Moscova proceda altfel. Atunci multă lume nu a înţeles schimbarea de doctrină militară rusească. În 1984 fostul şef al KGB şi apoi secretar general al PCUS, Iuri Andropov, a schimbat doctrina de apărare a URSS, punând pe primul loc ca pericol pentru siguranţa naţională: terorismul Islamic, asta în timp ce Ronald Regan era încă cantonat în doctrina “războiul stelelor” împotriva Rusiei. “Războiul rece” era caduc pentru doctrina militară rusă, pentru americani încă nu. Moscova preconiza profetic, din 1984, viitorul război religios cu islamismul terorist. Istoria e mult mai complicată decât credem noi, iar sincer intervenţia militară rusă în Siria, la înţelegere cu SUA, care e vinovată moral de dezastrul demografic din Orientul Mijlociu, poate aduce o victorie împotriva Statului Islamic, precum şi stabilitatea şi pacea absolut necesare pentru o zonă greu încercată de război. Uniunea Europeană va fi prima beneficiară a păcii din Siria, care va opri valul de imigranţi ce aminteşte de migraţia popoarelor împotriva Imperiului Roman. Regret că în această criză, Europa a dovedit că nu are leadership, iar pentru pace şi siguranţă e nevoită să privească cu ochii ţintă spre Rusia.
