Menținerea și recrutarea sunt probleme presante, în special în Anglia, notează Geopolitical Futures .

Multe armate din lume au o problemă cu personalul. Guvernul britanic, de exemplu, a declarat de ani de zile că nu are nevoie doar de mai multe trupe; are nevoie de o componență diferită a trupelor, deoarece progresele tehnologice creează noi poziții. Și, deși Londra ar putea resimți cel mai acut presiunea, problema se extinde mult dincolo de granițele sale. Australia nu și-a atins obiectivele de recrutare pentru al 14-lea an consecutiv – în ciuda faptului că se mândrește cu un număr record de recruți în ultimele 12 luni. Canada și Noua Zeelandă au și ele probleme, cu un deficit de 10.000 de persoane și o rată de abandon de 16%. Statele Unite au avut o evoluție mai bună, crescându-și recrutarea cu 10% de la an la an, dar numai după scăderi similare pe termen lung.

Deși aceste deficiențe în ceea ce privește forța de muncă au fost observate de ceva vreme, abia în timpul conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu și al îngrijorării crescânde cu privire la China, aceste guverne au simțit un sentiment mai acut de urgență. Agenda administrației Trump de a se baza mai mult pe aliați pentru apărarea regională nu a făcut decât să le confirme hotărârea. Noi eforturi de recrutare sunt în curs de desfășurare, în special în Regatul Unit și Australia, care se luptă să cultive naționalismul generației tinere și disponibilitatea acesteia de a servi în armată.

Problema este dublă: recrutarea și păstrarea, ambele fiind cu atât mai dificile în armatele din ce în ce mai tehnologizate. Recrutorii au căutat să valorifice noile metode de comunicare, inclusiv TikTok, influencerii de pe rețelele sociale și jocurile video, pentru a motiva candidații, dar există încă deficiențe. Regatul Unit și Australia au experimentat, de asemenea, modele de servicii mai flexibile care concurează cu industria privată pentru cariere mai atractive. Londra a testat căi de înrolare pe termen scurt și cu jumătate de normă pentru a încuraja recruții care nu sunt dispuși să se angajeze într-un serviciu pe termen lung. Australia a extins programele de intrare care le permit celor care au abilități tehnice specializate să ocolească instruirea tradițională rezervată nivelului de bază și să se alăture eșaloanelor superioare. SUA a dublat stimulentele financiare pentru fidelizare și se bazează pe publicitate pentru a completa efectivele de recrutare.

Menținerea unui aport constant de noi trupe este esențială nu numai pentru a păstra numărul de trupe, ci și pentru a susține transferurile intergeneraționale de competențe și cunoștințe instituționale. Armatele moderne sunt structurate în jurul experienței stratificate; recruții învață abilitățile necesare de la ofițeri fără mandat și lideri mandatați. Slaba retenție a personalului riscă să ducă la exodul creierelor și erodarea experienței câștigate cu greu. Pierderea soldaților calificați sau antrenați, în special în zonele cu competențe înalte, este adesea mai dăunătoare decât eșecul recrutării unora noi.

Alte probleme provin din obiectivele de recrutare. Deficitele susținute pot perturba echilibrul compozițional. O armată care devine disproporționat de încărcată la vârf riscă să trimită lideri cu experiență vastă, fără eșaloane mai tinere care să pună în aplicare directivele, erodând astfel disponibilitatea și capacitatea. Războaiele nu pot fi câștigate doar de ofițerii superiori dacă contingentele lor nu sunt dotate în mod adecvat cu subordonați competenți care să le poată executa ordinele în mod fiabil. (Există semne că armata britanică tinde deja spre acest tip de dezechilibru.)

Un alt factor îl reprezintă noile poziții. Domenii precum capacitățile de pregătire cibernetică, tehnologia informației și rețelele, precum și ingineria software și informatică nu au fost întotdeauna asociate cu serviciul militar. Dar conflictele recente, cum ar fi războiul din Ucraina, evidențiază rolul vital al producătorilor de drone, al operatorilor de drone și al altor astfel de specialiști. Operarea acestui tip de echipament tehnic necesită ani de antrenament. Noile flote de drone pentru membrii AUKUS – parteneriatul trilateral de securitate dintre SUA, Marea Britanie și Australia, menit să promoveze libertatea de navigație în Indo-Pacific – trebuie să fie deservite atât de trupele existente, cât și de noii recruți.

Toate cele trei țări se concentrează acum asupra acestei probleme, deși în moduri diferite. SUA au investit sume masive de bani în campanii de marketing – până la 600 de milioane de dolari anual – și au oferit stimulente precum rambursarea împrumuturilor studențești. De asemenea, au urmărit parteneriate digitale pe termen lung cu companii precum TikTok și YouTube. Aceste strategii s-au dovedit destul de eficiente în rândul unei baze mai mari de populație, care își dorește o stabilitate a veniturilor. Numărul de recrutări în SUA a crescut vertiginos în 2024, dar analiștii sunt sceptici că această tendință va continua.

În Australia, problemele de recrutare și menținere au fost determinate timp de ani de zile de factori structurali și organizaționali, cum ar fi ierarhia rigidă, dificultățile cu ciclurile de detașare și un număr limitat de candidați eligibili. Numărul scăzut de șomeri este, de asemenea, un factor, deoarece generațiile mai tinere lucrează în industrii private fără costul personal al serviciului militar. Este puțin probabil ca o creștere a pachetelor salariale să încline balanța, deoarece plata în armata australiană este deja destul de generoasă. (Salariul de început al unui sergent sau ofițer calificat este mai mare decât media națională.)

Armata australiană își propune să aibă 69.000 de membri până în 2030 și 80.000 de membri până în 2040. Anul fiscal 2024-2025 a plasat numărul total de personal cu normă întreagă la 61.189. Aceasta înseamnă că rata de recrutare va necesita o creștere substanțială pentru a atinge obiectivele guvernului. Prin urmare, Australia a luat în considerare deschiderea recrutării militare pentru rezidenții permanenți și cetățenii din țările partenere Five Eyes – Regatul Unit, SUA, Canada și Noua Zeelandă – pentru a lărgi numărul de candidați și a reduce deficiențele. Iar deficiențele sunt semnificative. Un raport din aprilie a arătat că doar 16% dintre recruții de vârstă eligibilă (17-24 ani) ar îndeplini cerințele de admitere – absența dizabilităților fizice și mentale, probleme de sănătate, antecedente penale, consum de droguri și niveluri minime de educație – și, prin urmare, ar fi înclinați să aplice pentru serviciul militar. Acest număr ar putea fi chiar mai mic, deoarece, potrivit unui sondaj din 2024, doar aproximativ unu din șase a declarat că s-ar oferi voluntar să apere Australia în caz de atac. Chiar și cei care se înscriu se confruntă cu probleme precum timpul lent de procesare, perioadă în care găsesc alte oportunități de angajare.

Regatul Unit se confruntă cu provocări și mai mari. În 2024, secretarul Apărării, John Healey, a declarat că forțele armate pierd cu 300 de angajați cu normă întreagă în plus față de cât recrutau în fiecare lună. Subsecretarul de stat parlamentar pentru Forțele Armate, Luke Pollard, a declarat că administrația actuală „a moștenit o criză în recrutare și menținere”. Sondajele recente au arătat că moralul membrilor serviciului activ este la un nivel minim istoric; aproximativ 58% dintre militari și-au evaluat moralul în serviciu ca fiind „scăzut” sau „foarte scăzut” într-un sondaj din 2024. Între 2010 și 2023, numai armata a avut un deficit de peste 22.000 de angajați. Acest lucru ar putea complica obiectivul de recrutare al lui Pollard de 198.000 pentru 2024-2025. Într-adevăr, moralul scăzut a creat o problemă de imagine pentru membrii Generației Z. Sondajele indică faptul că mulți tineri nu văd forțele armate ca oferind oportunități de carieră semnificative sau atractive în comparație cu industria privată. Percepția vieții militare ca fiind rigidă, ierarhică și solicitantă din punct de vedere fizic este din ce în ce mai diferită de preferințele Generației Z pentru flexibilitate, muncă orientată spre un scop și un echilibru sustenabil între viața profesională și cea personală. Sondajele recente indică, de asemenea, o scădere a încrederii în instituțiile statului în rândul Generației Z, ceea ce afectează recrutarea, în timp ce atât Australia, cât și Regatul Unit încă au reputația afectată din cauza războaielor din Irak și Afganistan. La fel ca guvernul australian, Londra concurează cu sectoarele civile, în special în domenii critice precum tehnologia, asistența medicală și ingineria, care pot oferi salarii similare, o flexibilitate mai mare și mai puține sacrificii personale.

Londra a întreprins mai multe inițiative pentru a stimula recrutarea. A oferit o creștere salarială de 35% pentru noii recruți, una dintre cele mai mari creșteri salariale pentru armată din ultimele două decenii, și a oferit cazare pentru familii, asistență pentru îngrijirea copiilor și alocații pentru educație. De asemenea, s-a oferit să elimine multe politici medicale vechi sau învechite care restricționau recrutarea și a formulat un plan pentru a accelera rapid timpii de procesare, vizând o ofertă de angajare condiționată în termen de 10 zile de la depunerea cererii și instruire provizorie în termen de 30 de zile. Și, la fel ca Australia, Regatul Unit a luat în considerare extinderea bazei de candidaturi pentru a atrage rezidenți ai Commonwealth-ului Britanic, dar încă nu a adoptat politici concrete.

Australia și Regatul Unit învață din succesele SUA, axate pe garantarea stabilității în carieră, și investesc în parteneriate cu anumite universități și programe STEM pentru a atrage absolvenți calificați. Ambele utilizează procese bazate pe date, salarii crescute, opțiuni de carieră flexibile și inovație digitală pentru a stimula recrutarea – în special în domenii critice axate pe tehnologie și specializare. Programele de fidelizare sunt, de asemenea, reproiectate, concentrându-se pe îmbunătățirea stabilității detașării pentru a reduce destrămarea familiei, investițiile în calitatea locuințelor și oferirea unui sprijin educațional sporit pentru persoanele aflate în întreținere. Aceste reforme semnalează o recunoaștere a faptului că recrutarea nu poate fi abordată izolat – că, fără măsuri credibile de convingere, noii recruți vor pur și simplu să dispară din sistem după ce primul lor contract se termină.

Țările din afara anglosferei se confruntă cu probleme similare. Japonia a căutat să compenseze pierderile de personal cu inteligență artificială, automatizare și îmbunătățirea salariilor și a condițiilor de viață pentru a atrage mai mulți tineri. Germania a adoptat o legislație care impune tinerilor de 18 ani să completeze un sondaj pentru a identifica mai mulți potențiali recruți. Țările nordice au avut succes bazându-se pe recrutarea obligatorie pentru a ocupa locuri în roluri cheie emergente. În ciuda acestor eforturi, probabil vor exista provocări persistente în ceea ce privește recrutarea, cu excepția cazului în care se pot crea noi stimulente sau dacă șomajul nu crește.

În cele din urmă, criza globală de recrutare nu este doar o problemă internă; ea are implicații geopolitice semnificative. Pentru puterile medii precum Australia și Regatul Unit, care se bazează pe forțe profesionale și capabile din punct de vedere tehnologic pentru a-și menține credibilitatea alături de aliați, eșecurile de recrutare ar putea submina capacitatea lor de a-și îndeplini angajamentele în cadrul NATO, AUKUS și alte structuri de apărare colectivă care devin din ce în ce mai importante în noua geostrategie globală a Americii. (Decizia Australiei de a urmări un număr mai mic de submarine cu propulsie nucleară, în loc de o flotă mai mare de nave convenționale cu propulsie diesel sub AUKUS a fost parțial determinată de problemele de personal.) Adevăratul test va fi dacă armatele se pot transforma suficient de rapid pentru a se alinia cu o generație care prețuiește flexibilitatea, scopul și tehnologia. Acest lucru va necesita, de asemenea, o obligație de a angaja o forță de muncă diversă, capabilă să ocupe numărul vast de roluri de luptă non-directe care sunt necesare acum în domeniile tehnologice emergente.

În absența acestui lucru, deficitul de recrutare va reprezenta o povară strategică într-o eră de instabilitate globală crescândă. Dacă Regatul Unit și Australia au succes, alte armate occidentale le vor urma probabil strategiile. Dacă recrutarea și retenția continuă să se deterioreze, problema nu numai că va slăbi forțele naționale, dar va pune presiune și asupra partajării sarcinilor aliate în cadrul NATO și AUKUS, lăsând mai puține state capabile să contribuie semnificativ la apărarea colectivă într-o eră a intensificării competiției strategice.

Distribuie Distribuie Comentarii