Dacă va fi desemnată comisar, partenera de shopping a Dacianei Sârbu şi ,,rândunica'' lui Pacepa, Corina Creţu, va primi un salariu substanțial, dar și de numeroase bonusuri.

Salariul lunar de bază al unui comisar european este de peste 20.000 euro brut. La acesta se adaugă o indemnizație lunară de reprezentare în valoare de peste 600 de euro şi o alta pentru chirie de 3.100 euro.

În același timp, un comisar european primeşte o primă de instalare în valoare de peste 41.000 de euro, iar la plecare mai câştigă aproape 21.000 de euro.

După încheierea mandatului, un fost comisar european are parte de o indemnizaţie lunară cuprinsă între 8.200 şi 13.500 de euro, în funcţie de durata mandatului. Foştii comisari primesc o pensie lunară pentru tot restul vieţii, de aproximativ 1.200 euro.

Articol publicat în “Curentul” în data de 9 decembrie 2011

S-a scris de multe ori în presa despre traseul de succes al unei tinere jurnaliste dispusă la orice fel de „sacrificii” pentru a-şi clădi o carieră de succes. În memoriile sale, adunate sub titlu „Între linii”, graficianul Eugen Mihăescu, fost consilier la Cotroceniul lui Iliescu, surprinde generos pe parcursul câtorva pagini, ascensiunea fulminantă a unei ziariste. Una plecată de la „Cronica Română” a lui Horia Alexandrescu şi ajunsă în prezent pe culmile Parlamentului European, acolo unde gestionează probleme de politică externă, în special cele pe relaţia Washington-Bruxelles.

Culmea, din capitala Americii începe şi povestea lui Mihăescu care povesteşte că a întâlnit-o pe Corina Creţu în delegaţia care îl însoţea Iliescu într-o vizită la Muzeul Holocaustului. Mihăescu se afla în compania scriitorului Dinu Săraru şi a lui jurnalistului Adrian Riza. De aceştia s-a apropiat o tânără care i-a fost prezentată dreptul jurnalista Corina Creţu de la „Cronica Română” care s-a lăudat la aceştia că are un interviu cu preşedintele de atunci al SUA, Bill Clinton. Sceptic la început, Mihăescu s-a convins într-adevărat că jurnalista a reuşit să smulgă o declaraţie de la Bill Clinton, chiar dacă nu era un interviu în toată regulă. Acesta povesteşte că Bill Clinton ar fi spus că democraţia din România se află pe mâini bune, cu referire la Iliescu. Mihăescu a realizat imediat că o astfel de declaraţie este garanţia că SUA legitima puterea de la Bucureşti, fapt ce putea fi exploatat în presa naţională. Imediat după ce a ascultat înregistrarea de pe reportofon, Mihăescu a dus-o pe Corina Creţu direct la Iliescu, care a fost extrem de entuziasmat. Acesta a făcut instantaneu ca declaraţiile lui Clinton să ajungă direct la postul public de radio pentru a fi răspândite în eter. Iniţial Corina Creţu, povesteşte fostul consilier al lui Iliescu, a început să tremure la auzul că Ilici vrea să-i fure munca, aceasta fiind ulterior liniştită în schimbul unei vorbe bune pe care Iliescu o va pune la Horia Alexandrescu. Autorul cărţii o descrie pe Corina Creţu ca fiind o tânără „înaltă şi nu prea slabă, cu pulpele pietroase dezgolite de fusta prea scurtă şi tricoul subţire”, prin care „se puteau ghici sânii fără sutien”. Acesta mai spune că privirea „uşor saşie şi asimetrică, dar impertinentă, parcă te deschidea la prohab”. Mihăescu oftează dezamăgit după această descrie amănunţită spunând că fosta ziaristă nu „mai aminteşte de fata de cartier băgăcioasă, lipicioasă ca o gume de mestecat, care ţi se lipeşte de deget, o scuturi şi ţi se lipeşte de toată mâna”. Timpul şi funcţiile ar fi metamorfozat-o pe tânăra Corina într-o „tanti cu mărgele” care şi-a „pierdut tot hazul”. „Atunci când am cunoscut-o, era un măr domnesc. E drept că înauntru era un vierme…”, concluzionează Mihăescu.

Distribuie Distribuie Comentarii