Au renunțat la amnistie și grațiere? Cel mai mare pericol evitat la limită în 2018.
Cel mai mare pericol evitat la limită în 2018. Au renunțat la amnistie și grațiere? Pericolul nu a trecut. Liderul PSD, Liviu Dragnea și liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu au reluat discuția despre amnistie și grațiere într-una dintre ultimele zile ale anului care se încheie, au declarat pentru G4Media.ro surse politice. Miza ar fi acum convingerea ministrului justiției, Tudorel Toader, să-și pună avizul pe OUG. Este ultimul ultimul pas înainte ca visul marilor anchetați sau condamnați din politică să devină realitate.
Premierul Dăncilă a făcut o primă concesie. A declarat, la o întâlnire înainte de Crăciun cu jurnaliștii, că o primă condiție pentru OUG pe amnistie și grațiere este asumarea ei de către ministrul justiției.
Tudorel Toader s-a eschivat până acum în toate modurile posibile. Tăriceanu l-a susținut din calcul politic. O amnistie și grațiere dată cu girul său i-ar spulbera ambițiile de candidat la prezidențiale. Nu este clar însă dacă a ajuns totuși la o înțelegere cu Dragnea, după ce liderul PSD a relansat discuția despre candidatul comun la prezidențiale, lăsând deschisă opțiunea între el și liderul ALDE.
Cert este că liderul PSD crește presiunea pe ministrul justiției. Înainte de plecarea în vacanța de Anul Nou, Dragnea l-a avertizat pe Tudorel Toader că răbdarea lui a cam luat sfârșit. ”Vine un moment când aprecierea faţă de un om nu mai poate compensa lipsa de decizie a acestuia”, a spus Dragnea la Antena 3, cerându-i explicit ministrului justiției să se prezinte cât mai repede cu ordonanța de urgență pe modificarea Codurilor Penale.
N-ar fi exclus ca utilizând acest pretext, ministrul justiției să introducă în viitorul OUG cu modificări la Codurile Penale o serie de prevederi care echivaleze cu măsuri de amnistie și grațiere. Precedent există.
Așa s-a întâmplat, de pildă, cu dezincriminarea parțială a abuzului în serviciu prin OUG 13, care echivala cu o amnistie mascata. Dragnea ar fi beneficiat din plin prin introducerea pragului pentru abuz, dacă OUG13 n-ar fi provocat cele mai mari proteste de la căderea comunismului.
De unde, totuși, această obsesie pentru amnistie și grațiere? Au mai forțat adoptarea OUG-ului și în sesiunea extraordinară din vară. Au încercat, de fapt, aproape tot timpul în ultimul an să o convingă pe Viorica Dăncilă să semneze. G4Media.ro a semnalat la vremea lor toate aceste încercări de a promova amnistia și grațierea pe furiș.
O primă explicație este lobby-ul puternic din spatele lui Dragnea. Liderul PSD nu este singurul interesat de ștergerea trecutului penal cu buretele amnistiei și grațierii. Oameni de afaceri puternici, marii fugari ai României, gen Puiu Popoviciu sau Alexander Adamescu, au împins ideea amnistiei în scrisoarea pe care fostul primar al New York-ului, Rudolf Giuliani, a trimis-o președintelui Klaus Iohannis la sfârșitul lunii august.
”O amnistie ar trebui dată celor care au fost acuzați și condamnați ca urmare a exceselor DNA făcute de la implementarea protocoalelor secrete, inclusiv mai multor oameni inocenți care au fost trimiși la închisoare”, a scris Giuliani, care ulterior a admis că a fost plătit pentru scrisoare.
Acest lobby intens arată cât de mare este, de fapt, interesul pentru OUG-ul salvator. Pe lângă interesul unor oameni foarte puternici financiar, vom găsi o armată de politicieni din toate partidele, poate cu excepția USR, care au de salvat clienții lor. PNL, UDMR, PMP, cu toții au în rândurile lor politicieni influenți care fac tot ce pot să vină ”un moment zero” în justiție.
Oficial însă, liderii PSD, premierul Dăncilă și ministrul justiției au negat tot timpul că au în vedere adoptarea unor măsuri menite să-i scape de închisoare pe mulți dintre politicienii deja condamnați sau anchetați.
Deși au negat, au existat mai multe momente critice, când presiunile pe Guvern au fost uriașe. Multă lume se întreabă, pe bună dreptate: ce a determinat-o pe Viorica Dăncilă să reziste? De ce n-ar fi semnat acest premier slab, gata să îndeplinească dorințele celui care a luat-o din Parlamentul European și a instalat-o premier la București?
Nimeni nu i-a spus Vioricăi Dăncilă că prețul va fi atât de mare. Ea nu are nici dosar, nici vreo cauză personală de apărat. Și atunci, de ce-ar intra în istorie drept premierul care a scos politicienii din închisori, complicele borfașilor? De ce să adauge ura unei țări întregi la umilințele îndurate până acum?
De ce și-ar face de rușine familia, soțul ei fiind un respectabil director în cadrul companiei OMV-Petrom? Evident, au descurajat-o și consecințele dezastruoase în plan intern și extern. Ele se văd cu totul altfel din fotoliul de la Palatul Victoria, având acces la toate informațiile. Poate că premierul Dăncilă și-a pus toate aceste întrebări. Poate așa se explică, parțial, de ce nu avem astăzi un OUG de amnistie și grațiere, în ciuda presiunilor uriașe venite de la partid.
Presiunile au atins apogeul la CEX-ul din 13 noiembrie, când liderii PSD în frunte cu Liviu Dragnea și-au asumat public amnistia și grațierea, somând practic guvernul să treacă la fapte. Tot ce anunțase presa pe surse a devenit în ultimele două săptămâni un fapt: Dragnea și liderii PSD vor amnistie și grațiere. În februarie 2017 a avut loc prima tentativă de evadare ”noaptea ca hoții”. Doi ani mai târziu partidul a decis să acționeze ”ziua la vedere”.
O ultimă piedică în calea amnistiei și grațierii ar putea fi preluarea președinției UE de către România de la 1 ianuarie 2019. O piedică pentru premierul Dăncilă, nu și pentru Liviu Dragnea, PSD și o bună parte din opoziție.
Pentru a evita un dezastru, Bruxelles-ul ar trebui să transmită un mesaj clar: dacă apăsați butonul nuclear, vă luăm președinția UE!
Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a transmis, cu doar două zile înainte de preluare președinției, că ”guvernul de la Bucureşti nu a înţeles pe deplin ce înseamnă să prezidezi ţările UE” și că ”acţiunea prudentă necesită o disponibilitate de a-i asculta pe alţii şi o dorinţă puternică de a pune deoparte propriile preocupări ale cuiva”.
Oare la cine s-a referit?
Prin urmare, orice este posibil chiar și într-un an în care România conduce pentru șase luni Uniunea Europeană și trece prin două șiruri de alegeri. Butonul nuclear poate fi apăsat oricând.
