La începutul lunii februarie, în anul 1950, partizanul anticomunist Traian Marinescu a fost împușcat și înjunghiat în fața casei părintești. Un monument funerar de pe drumul naţional Câmpulung-Târgovişte amintește de această dramă.

După alegerile din 1946, furate de comuniști, Traian Marinescu, zis Geagu, observând că se introduceau în urne sute de buletine de vot ştampilate anterior în favoarea Blocului Partidelor Democratice (alianţă dominată de comunişti), a intrat cu mitraliera în secţia de vot, scoţând urnele în curte şi incendiindu-le.

Din acel moment, Traian Marinescu Geagu a fost dat în urmărire generală, fiind căutat de organele Siguranţei. Fugar fiind, s-a alăturat grupului de rezistenţă armată constituit de colonelul Gheorghe Arsenescu.

În iarna 1948-1949, Traian Marinescu, ascuns în satul Dragoslavele, s-a întors în localitatea natală, fiindu-i dor de locurile natale. Așa a pus mâna pe el Securitatea la 19 martie 1949. Torturat fiind, a deconspirat întreaga reţea clandestină a colonelului Arsenescu.

În ziua de 4 februarie 1950, la ordinul căpitanului Ioan Cârnu, cel care a fost și torționarul Elisabetei Rizea, a fost dus de securişti la marginea localităţii natale, Izvoarele, şi executat în mod demonstrativ, simulându-se „fuga de sub escortă“, deși purta încă lanţuri grele la mâini şi la picioare.

Căpitanul Ion Cârnu a interzis timp de două zile îngroparea cadavrului, acesta fiind expus public pentru a pentru a induce frica în sufletele sătenilor.

În acelaşi an, Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 478/11 mai 1950, emitea condamnările în cadrul primului lot de musceleni. Au fost date 37 de condamnări, unele din ele în contumacie.

Hainele pe care Traian Marinescu Geagu le purta în ziua execuţiei, păstrate de familie, au fost donate Memorialului Rezistenţei şi Victimelor Comunismului de la Sighet, ele purtând şi astăzi urmele cuţitului cu care a fost înjunghiat şi ale gloanţelor.