Puțină lume a știut chestia asta/Atacurile aeriene dezvăluie rolul ascuns al sutelor de baraje din Iran

Loviturile aeriene lansate în acest an de Statele Unite și Israel împotriva unor obiective militare iraniene ascunse par să ofere răspunsul la două mistere vechi de ani de zile: de ce a construit Teheranul sute de baraje în zone fără o nevoie evidentă și de ce au fost vânați ecologiștii care monitorizau fauna sălbatică. Suprapunerea hărților militare cu cele ale infrastructurii hidrologice sugerează că proiectele civile de apă și energie ar fi fost ridicate pentru a susține rețeaua subterană de rachete a țării.

În primăvară, în timp ce urmărea știrile despre războiul din țara sa natală, Nima Shokri, specialist în securitatea resurselor de apă la Universitatea Tehnică din Hamburg, Germania, a observat o hartă a atacurilor aeriene americane și israeliene care vizaseră presupuse baze secrete de rachete din Iran. Distribuția loviturilor — un semicerc de puncte întins de la nord la sud — reproducea aproape identic propria sa hartă pe care marcase de-a lungul anilor amplasarea barajelor iraniene.

Descoperirea a transformat o nedumerire veche într-o ipoteză tulburătoare, relatează The New York Times . Shokri și echipa sa monitorizaseră ani la rând un număr neobișnuit de mare de construcții hidrotehnice pe teritoriul iranian, identificând cel puțin 533 de baraje — unul dintre cele mai ridicate totaluri din regiune. „Mereu m-a intrigat”, a mărturisit cercetătorul. „De ce construiau atât de multe baraje?”

Odată cu apariția hărții atacurilor, întrebarea sa s-a schimbat radical: „De ce pare că, oriunde avem baraje, are loc un atac cu rachete în apropiere?”. Deși secretomania care înconjoară programul de rachete al Teheranului face ca orice conexiune cu inițiativa sa de zeci de ani în domeniul infrastructurii hidrologice — care include și conducte sau tuneluri de transfer al apei în regiuni fără o nevoie aparentă — să rămână la stadiul de speculație, mai mulți analiști consideră dovezile extrem de sugestive.

Cum alimentează barajele „orașele rachetelor”

Șapte experți în domeniul resurselor de apă și al afacerilor militare, intervievați de publicația americană, au arătat că amplasarea unor baze militare întinse și sofisticate lângă surse constante de apă și electricitate este pe deplin logică. În opinia lor, proiectele hidrologice ar fi putut fi dezvoltate tocmai pentru a sprijini consolidarea capacității militare a Iranului.

O astfel de strategie îi asigură Teheranului „continuitate operațională”, explică Danny Citrinowicz, fost analist de lungă durată pe dosarul iranian în cadrul agenției de informații militare a Israelului. „Iranul are un motiv puternic să se asigure că complexele sale de rachete nu depind de infrastructura națională mai largă pentru serviciile esențiale”, a precizat acesta, adăugând că este rezonabil să se presupună „că Iranul a investit într-un anumit grad de infrastructură autonomă sau redundantă”, sub forma barajelor și a lucrărilor hidrologice dedicate acestor instalații.

Instalațiile subterane, denumite de autoritățile de la Teheran „orașele rachetelor”, constau în tuneluri și camere puternic fortificate, săpate adânc în munți. Ele servesc nu doar la depozitarea și lansarea rachetelor balistice cu rază lungă de acțiune și a dronelor, ci și la producerea acestora. Farzin Nadimi, cercetător principal la Washington Institute și expert în domeniul militar iranian, estimează că pe teritoriul țării există cel puțin 30 de astfel de amplasamente. Potrivit lui, foarte puține state — cu excepția Coreei de Nord — dețin o rețea subterană atât de elaborată.

Un caz concret a fost observat în centrul țării. Amir Aghakouchak, expert în resurse de apă la Universitatea din California, Irvine, a fost mult timp nedumerit de construcția unui proiect masiv de transfer al apei din regiunea muntoasă Zagros către centrul orașului Yazd. După ce atacurile aeriene din martie asupra zonei Yazd au generat relatări, inclusiv în The Financial Times, despre existența unei baze majore de rachete în apropiere, Aghakouchak a început să suspecteze că proiectul hidrologic „ar fi putut fi influențat, cel puțin parțial, de considerente militare”.

Solicitate să comenteze aceste concluzii, Ministerul Afacerilor Externe al Iranului, Ministerul Energiei — parțial responsabil de construcția barajelor — și Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, care joacă la rândul său un rol în ridicarea acestora, nu au oferit niciun răspuns.

Enigma arestărilor din 2018: ecologiști acuzați de spionaj

Dezvăluirea amplorii și a localizării bazelor ascunse în regiuni izolate aruncă o lumină nouă și asupra unui alt episod controversat: valul de arestări din 2018 care a vizat zeci de activiști pentru conservarea faunei sălbatice. Deși ramura de informații a Gărzilor Revoluționare, responsabilă de rețineri, nu a comentat subiectul, iar o explicație definitivă lipsește, unii ecologiști bănuiesc acum că cercetătorii din teren ar fi dat din întâmplare peste instalații militare sensibile.

În urmă cu șapte ani, zeci de membri ai unor grupuri de conservare au fost reținuți sub acuzația de spionaj. Unul dintre aceștia, Kavous Seyed-Emami, fondator al Fundației Persane pentru Patrimoniul Faunei Sălbatice, a murit în custodia statului. Alți membri, care au petrecut ani grei după gratii, au relatat ulterior că au fost torturați și hărțuiți sexual — acuzații față de care înalți oficiali iranieni declaraseră la vremea respectivă că nu aveau cunoștință și că urmau să le investigheze.

Autoritățile de la Teheran au susținut atunci că ecologiștii ar fi folosit camerele de monitorizare destinate speciilor rare și pe cale de dispariție, precum ghepardul asiatic, pentru a culege informații în favoarea Statelor Unite și a Israelului. „Una dintre acuzațiile aduse împotriva mea a fost că aș fi dresat șopârle pentru a spiona instalații militare”, a relatat Morad Tahbaz, cofondator al fundației, care a stat peste cinci ani în închisoare.

La acea vreme, analiștii politici bănuiau că Gărzile Revoluționare încercau să submineze guvernul reformist de atunci, care urmărea deschiderea Iranului către investiții și expertiză externă, inclusiv în sectorul de mediu. Kaveh Madani, fost șef adjunct al departamentului de mediu din Iran și el însuși arestat în represiunea din 2018, a subliniat că organizațiile de conservare nu au activat niciodată în zonele sălbatice fără acordul guvernului și al serviciilor de informații.

Totuși, perspectiva militară pare să explice severitatea reacției. „Cred că este posibil ca Garda Revoluționară să fi considerat pe oricine desfășura activități de teren în apropierea acestor situri, chiar și pe ecologiștii specializați în conservarea faunei sălbatice, ca pe o potențială amenințare la adresa securității”, a declarat Nik Kowsar, analist iranian de mediu și resurse de apă aflat în exil la Washington.

Șopronul cu fân de lângă baza subterană din Hormozgan

Mărturia lui Morad Tahbaz oferă un indiciu elocvent în acest sens. Pe durata detenției sale, el a fost constant contrariat de obsesia anchetatorilor față de activitatea echipei sale din provincia Hormozgan, unde se derula un proiect pentru protejarea rarei oi sălbatice din Laristan. „Erau incredibil de sensibili în privința acelei zone”, și-a amintit acesta.

Pe 14 iulie, aviația americană a bombardat zona protejată Tarom din Hormozgan, atac în urma căruia familia unui paznic local al faunei sălbatice și-a pierdut viața. Armata SUA a anunțat că ținta a fost reprezentată de infrastructură militară și sisteme de apărare de coastă, iar expertul militar Farzin Nadimi a precizat că punctul lovit se află nu departe de locul în care analiștii estimează că Iranul a construit o bază de rachete adânc sub pământ.

Pentru comunitatea ecologiștilor, locul respectiv avea însă o cu totul altă semnificație. „Avea un șopron cu fân”, a rezumat Nik Kowsar, „pentru oile sălbatice din Laristan”.

Explorează subiectele:

Iranbaze de rachetebaraje


Citește și:

populare
astăzi

1 Primele dovezi palpabile ale concubinajului dintre Nicușor Dan și PSD

2 Acordul Trump-Putin-Xi din China care zguduie ordinea mondială postbelică

3 Sirene și explozii în Kaliningrad, lângă o bază navală strategică a Rusiei

4 Judecați voi!

5 Cristela Georgescu acuză în Italia supravegherea sa și anularea turului doi