„În ochii lor, suntem niște eroi”/Un român, șofer de camion în Berlin, povestește cum le mulțumește Germania că lucrează în pandemie
Daniel Soare e șofer de camion și conduce un mastodont de 26 de tone pe străzile Berlinului. Iar Germania, țară în care și-a făcut un rost în urmă cu ani buni, l-a ridicat la rang de erou.
Camionagiilor din Germania pandemia le-a adus un statut nesperat: așezați pe același palier cu personalul din spitale, au fost numiți angajați „esențiali”, pentru că sunt esențiali în asigurarea vieții de zi cu zi a tuturor. Lor carantina nu le-a schimbat rutina zilnică, doar le-a făcut drumurile mai simple, pe străzile mai goale. Nu-i puțin lucru. Cum nu e nici faptul că, zilnic, oficialii le mulțumesc pentru munca pe care o depun în plină pandemie de COVID, scrie Libertatea .
Pentru Daniel Soare, 34 de ani, aventura europeană a început în urmă cu mai bine de un deceniu, prin 2009. Pe atunci, tânărul din Turnu Măgurele se săturase să tot lucreze pe mai nimic în țară.
Primul job printre străini: în bucătăria unei baze militare
Mai întâi, Daniel și-a încercat norocul la muncă, în Italia, unde a prins un contract bun de ajutor în bucătărie. De fapt, pusese mâna pe postul “omului bun la toate”, la o bază militară americană din Vicenza. Pregătea ingredientele pentru gătit, spăla vase sau făcea curat la finalul unei zile de muncă.
Apoi și-a mutat “cartierul general” în Germania. Orașe precum Kaiserslautern sau Grafhenwöeh l-au făcut să creadă că Germania este locul în care se poate adapta. După o pauză petrecută acasă, în România – timp în care, spune el, și-a pus ordine în viață -, a plecat la Berlin. De data aceasta, avea în buzunar permisul de conducere de șofer profesionist.
După primele contracte în bucătărie m-am întors acasă. M-am însurat cu iubita mea, Florentina-Diana, care era însărcinată cu primul nostru copilaș, mi-am luat permisiul de șofer profesionist și am chibzuit pașii următori.
Daniel Soare: De la tăiat legume, la volanul camionului de 26 de tone
În 2014 a dat cuțitul pe volan și a trecut de la blatul de bucătărie la bordul camionului de mare tonaj.
“În 2014 eram în Germania, la Berlin, la un alt contract de ajutor de bucătar. După vreo jumătate de an, am renunțat și am intrat în branșa șoferilor de camion. Găsisem un post la o firmă de salubritate, de reciclare a materialelor de construcții, ce aparținea unor sârbi ai căror bunici erau români. Căram zidărie, resturile de la construcții… Am stat patru ani la ei până să plec la compania la care lucrez azi”, povestește Daniel Soare cum a început să muncească pe camion în capitala Germaniei.
De când Germania – ca toată lumea – a intrat în criza COVID, Daniel muncește zi lumină. Iar faptul că n-a renunțat la curse de frica îmbolnăvirii și nu a oprit livrările l-a transformat într-un erou.
Autoritățile, dar și germanii de rând îi privesc acum pe șoferii de camioane cu același respect de care beneficiază medicii, aflați în prima linie în lupta cu noul coronavirus.
Mulțumiri radiofonice
La radio sunt difuzate zilnic spoturi în care poporul german le mulțumește șoferilor de camion care își riscă viața ca să aprovizioneze magazinele cu hrana de care populația are nevoie. Dar și celor care țin curate orașele.
Și ministrul transporturilor a ieșit public și le-a mulțumit șoferilor de camion pentru ceea ce fac. În ochii lor, noi, transportatorii, camionagiii, suntem niște eroi. Eu îmi fac doar meseria pe care o iubesc și din care îmi câștig pâinea.
Daniel Soare: Lucrător „esențial”
Daniel are norocul să nu-și fi văzut salariul diminuat, nici locul de muncă amenințat. Spectrul crizei îngrozește nu doar Europa, ci întreaga lume, deja sunt milioane de oameni în șomaj, iar altora li s-au redus veniturile, dar lui îi merge în continuare bine.
Daniel Soare: În cele mai grele perioade, salariul mi-a scăzut doar cu o sută de euro, dar pentru că orele de muncă au fost mai puține, nu pentru că ni s-a umblat la salariu, care e același, între 2.600 și 2.800 de euro.
De luni, 4 mai, autoritățile germane au mai relaxat măsurile de distanțare socială. Au fost deschise magazinele de încălțăminte, frizeriile, saloanele de înfrumusețare. Nemții sunt obligați să poarte măști în spațiile publice închise. Dacă nu au, merge și un fular, un șal sau gulerul unui pulover. Nasul și gura nu trebuie să fie descoperite, asta e regula numărul unu. Încet, încet, viața nemților reintră în normal. La fel și cea a lui Daniel, a soției lui, Florentina-Diana, și a celor doi copii ai ai lor, Daynian, 9 ani, și Erik, 5 ani.
