Ziua de 13 mai 2008 a fost una tristă pentru lumea artistică românească. Actorul Colea Răutu părăsea scena vieții la vârstă de 95 de ani, după lungi probleme medicale cauzate de ciroză.

Pe numele său real Nikolai Rutkovski, Colea Răutu s-a născut la 28 noiembrie 1912 în Limbenii Noi, judeţul Bălţi, care astăzi se află în Republica Moldova. A urmat cursurile Colegiului „Regele Ferdinand” din Chişinău, apoi Liceul Militar la Bălţi.

După absolvirea liceului, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, iar în 1929 a intrat în teatru ca figurant. Debutul său a avut loc pe scena Teatrului de Revistă Cărăbuş, în 1934. După mai muţi ani de figuraţie la Teatrul de Operetă, Răutu a devenit invitat permanent al Teatrului Naţional Bucureşti, iar mai târziu a fost angajat de Teatrul Giuleşti, pe a cărui scenă a apărut timp de peste 15 ani.

În cinematografie a debutat în 1954, odată cu filmul „Desfăşurarea”, regizat de Paul Călinescu. A jucat în peste 70 de filme româneşti, printre care cele mai cunoscute sunt „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Fraţii Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea”, „Duelul”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Răpirea Fecioarelor”, „Haiducii lui Şaptecai”, „Ştefan cel Mare”, „Ultima noapte de dragoste” sau „Săptămâna nebunilor”.

Fotbalist la Uzinele Mociorniţa

Puțină lume știe că artistul a fost un mare iubitor de fotbal. În tinerețe, Colea Răutu a făcut parte din echipa Uzinelor Mociorniţa.

Pasiunea pentru fotbal i-a cunoscut-o și Sebastian Papaiani, alături de care a filmat pentru serialul „Toate pânzele sus!”, peliculă în care Colea Răutu a dat viață diabolicului şi vicleanului Spânu, personajul negativ a cărui privire de gheață e memorabilă.

„Era microbist, ca tata, aşa ne-am apropiat, spune Papaiani. Pe urmă, a plecat din Piteşti, nu l-am mai văzut decât la filmări. N-a mai vrut să fie actor de teatru, pentru că era foarte cerut în filme. Era făcut parcă pentru personajul pe care îl juca. Dar juca temător, cu emoţie. Asta pentru că era disciplinat, ştia întotdeauna textul şi niciun regizor nu oprea filmările din cauza lui. Apoi l-am întâlnit într-o cârciumioară, unde obişnuia să vină. Nu l-am văzut niciodată beat. Era din Bălţi, e adevărat, unde votca se bea ca apa, de dimineaţă, dar beat nu l-am văzut. Era un chefliu, îi plăcea lumea, îi plăceau fetele şi face parte dintre cei care n-au trăit degeaba”, spunea Sebastian Papaiani .

”.