„Mi-a venit să plâng, am înghițit în sec, mi s-a zbârlit pielea pe mine și m-au cuprins fiorii”, scrie un jurnalist român despre „A House of dynamite”. Filmul care explorează un scenariu în care un atac nuclear asupra SUA scapă sistemelor de apărare a dat naștere la dezbateri aprinse.

Filmul „A House of Dynamite”, semnat de regizoarea Kathryn Bigelow, a provocat o dezbatere internațională aprinsă între militari, critici de film și experți în etică. Pelicula – un thriller nuclear difuzat pe Netflix – a fost acuzată de Pentagon că ar portretiza eronat eficiența apărării antirachetă a Statelor Unite.

Pentagonul critică filmul: „Reprezintă în mod fundamental greșit capacitățile reale ale sistemului american”

„A House of Dynamite” imaginează un atac nuclear surpriză asupra SUA care scapă sistemelor de apărare, declanșând o criză în lanț. Deși filmul a fost apreciat pentru realismul tensionat și pentru modul în care ridică întrebări etice, el a iscat reacții puternice din partea oficialilor americani.

Potrivit revistei Esquire , Agenția de Apărare Antirachetă a SUA (MDA) a declarat că filmul „reprezintă în mod fundamental greșit capacitățile reale ale sistemului american”, adăugând că „în teste, rata de succes este de 100%, nu 60% cum se sugerează în scenariu”. Scenariul peliculei arată că după ce sistemul de apărare american ratează interceptarea unei rachete nucleare provenită dintr-o sursă necunoscută, aceasta se îndreaptă spre orașul Chicago, și urmează să-l radă de pe fața pământului. Armata SUA lansează două rachete de interceptare, dar ambele își ratează ținta, astfel că racheta nucleară ar urma să explodeze pe teritoriul american în câteva minute. Filmul prezintă și procesul de pregătire de către autoritățile SUA a unui atac nuclear de răspuns.

Ce spun realizatorii filmului

În replică la declarațiile Pentagonului, scenaristul Noah Oppenheim a răspuns într-un interviu pentru The Guardian:

„Respect poziția Pentagonului, dar filmul nostru nu este un documentar tehnic. Este o ficțiune despre decizii umane, despre frică și responsabilitate într-un moment de criză globală.”

Regizoarea Kathryn Bigelow, cunoscută pentru filme precum The Hurt Locker și Zero Dark Thirty, a susținut că și-a dorit o explorare morală, nu o demonstrație militară:

„Am vrut să arăt cum, chiar și cu toată tehnologia din lume, vulnerabilitatea umană rămâne cea mai mare amenințare.”

Reacții internaționale

În Norvegia, cotidianul Aftenposten a relatat că experți locali în securitate „au luat apărarea filmului”, afirmând că, deși nu este realist, „ridică întrebări absolut legitime despre stabilitatea echilibrului nuclear global”.

De asemenea, tabloidul norvegian VG a descris pelicula drept „o alegorie a sfârșitului lumii” și a notat că „Bigelow nu oferă răspunsuri, ci doar întrebări – exact ceea ce ar trebui să facă arta”.

În SUA, Carnegie Council for Ethics in International Affairs a publicat o analiză extinsă în seria sa Ethics on Film, folosind „A House of Dynamite” ca punct de pornire pentru discuții despre dilemele morale ale războiului nuclear și despre deciziile executive luate sub presiune.

„Filmul este mai puțin despre rachete și mai mult despre oameni. Despre cât de fragilă este rațiunea atunci când timpul se măsoară în secunde”, scrie instituția în recenzie.

Ambiguitatea finalului – o sursă de frustrare și fascinație

Finalul filmului, considerat de mulți enigmatic, a alimentat și mai mult conversațiile online. „Nu știm dacă racheta a fost interceptată sau nu. Este intenționat. Este o oglindă pentru lumea noastră, unde niciodată nu știm cât de aproape suntem de dezastru”, a declarat Bigelow într-o sesiune de întrebări pe Netflix.

Publicația Independent a notat că acest final „a împărțit publicul între cei care cer claritate și cei care apreciază misterul”.

Indiferent de pozițiile oficiale, un lucru este sigur: „A House of Dynamite” a reușit ceea ce puține filme cu tematică geopolitică reușesc – să declanșeze o conversație globală despre putere, tehnologie și vulnerabilitate umană.

„Suntem la o decizie distanță de sfârșitul lumii”

Filmul a stârnit comentarii și printre cinefilii din România.

„Suntem la o decizie distanță de sfârșitul lumii. Asta e realitatea de care m-am izbit într-o duminică seară de noiembrie. Am văzut și eu „A House of Dynamite” și mi-a venit să plâng, am înghițit în sec, mi s-a zbârlit pielea pe mine și m-au cuprins fiorii pe spate de fiecare dată, în cele trei mari părți ale filmului, când s-a rostit fraza: „Interceptare nereușită. Obiectivul e pe traiectorie” – a scris pe Facebook jurnalistul Marco Badea.

El admite că presa internațională abundă de critici, cum că „e o fantezie politică” și „o mare dezamăgire” ori „un eșec major”, „însă filmul ăsta, care te ține nemișcat până la final, e o mare trezire la realitate, mai ales în actualul context geopolitic, când Vladimir Putin și nebunul de la Phenian folosesc testele nucleare ca instrumente de șantaj. În plus, zilele astea Donald Trump a ordonat reluarea testelor nucleare ale SUA, după decenii în care acestea au fost sistate, semn că ne aflăm într-o nouă realitate, în care un posibil război nuclear nu mai e o ipoteză îndepărtată.”

Dacă vezi filmul ăsta și ai capul pe umeri, nu ai cum să nu te întrebi, văzând agitația din mijlocul crizei, cum ar reacționa Trump și Hegseth la o asemenea situație – arată jurnalistul.

„Netflix a făcut un film care, dincolo de artificiul scenariului, surprinde magistral esența singurătății deciziei. Pentru că atunci când ești în vârful lanțului de comandă, fiecare alegere e o greutate pe care o duci singur, chiar și atunci când în jurul tău sunt mulți consilieri și generali care îți explică ce ar trebui să faci în baza resurselor și datelor de care dispune țara pe care o conduci”, concluzionează el.