A început Postul Paștelui, cel mai lung și mai aspru din anul bisericesc: Tradiții și obiceiuri de Lăsata Secului până la Săptămâna Patimilor

Creștinii ortodocși au început luni, 23 februarie, Postul Paștelui, cunoscut și ca Postul Mare, pregătindu-se pentru cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, Învierea Domnului, care va fi sărbătorită anul acesta pe 12 aprilie.

Postul Mare durează șase săptămâni, adică patruzeci de zile, amintind de perioada de post ținută de Mântuitorul Iisus Hristos după Botezul Său în Iordan.

În primele două zile ale primei săptămâni se recomandă post complet sau ajunare până spre seară, când se poate consuma pâine și apă. În restul perioadei, mai ales în mănăstiri, credincioșii mănâncă o singură dată pe zi hrană uscată, iar sâmbăta și duminica se pot consuma legume fierte cu untdelemn și puțin vin. La praznicul Bunei Vestiri și în Duminica Floriilor se dezleagă la pește.

Postul Paștelui este considerat cel mai aspru post din an din mai multe motive. Pe lângă durata de peste șase săptămâni, are doar două zile cu dezlegare la pește, ceea ce implică un regim alimentar strict, cu renunțare la carne, lactate, ouă și, în anumite zile, chiar la ulei și vin.

Potrivit rânduielilor bisericești, luni, miercuri și vineri sunt zile de post negru, în care credincioșii cu putere de înfrânare nu mănâncă nimic până seara, iar marți și joi este permis consumul de mâncare uscată – fructe, legume, pâine – fără ulei sau vin.

Sâmbăta și duminica există dezlegare la ulei și vin, considerate zile de ușurare. Spre deosebire de alte posturi, care includ mai multe zile cu dezlegare la pește, Postul Paștelui are doar două: 25 martie, de Buna Vestire, și 13 aprilie, de Florii.

În primele patru zile ale postului se citește Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, iar în a cincea săptămână acesta se recită integral. De asemenea, se oficiază Liturghia Darurilor înainte sfințite, slujbă specifică acestei perioade, atribuită Sfântului Grigorie Dialogul.

Duminicile speciale ale Postului Mare

Ultima săptămână a postului, cunoscută ca Săptămâna Patimilor, este dedicată rememorării suferințelor lui Hristos, de la intrarea în Ierusalim până la răstignire. Credincioșii sunt chemați la rugăciune, pocăință și priveghere pentru a se pregăti spiritual pentru bucuria Învierii.

Pe parcursu l Postului Mare sunt celebrate cinci duminici speciale, fiecare cu semnificație liturgică aparte: Duminica Ortodoxiei, care marchează revenirea la cultul adevărat; Duminica Sfântului Grigorie Palama, închinată învățătorului despre rugăciunea inimii; Duminica Sfintei Cruci, simbol al biruinței asupra păcatului; Duminica Sfântului Ioan Scărarul, dedicată vieții ascetice și urcușului duhovnicesc; și Duminica Sfintei Maria Egipteanca, model al pocăinței și întoarcerii la Dumnezeu.

Postul Paștelui este, de asemenea, o perioadă bogată în tradiții, rugăciuni și obiceiuri moștenite din generație în generație. Credincioșii participă la slujbele speciale, se spovedesc și se împărtășesc pentru a se pregăti sufletește de Învierea Mântuitorului.

Obiceiuri care premerg Lăsata Secului de Paști

În lumea satului, perioada este precedată de Lasata Secului, momentul în care se mai consumă alimente „de dulce” și se desfășoară obiceiuri populare, focuri rituale și jocuri tradiționale, menite să marcheze trecerea de la vechiul la noul an agrar.

Urmează apoi Săptămâna Nebunilor sau „Săptămâna albă” și Săptămâna Caii lui Santoader, perioade dedicate purificării, veseliei și ritualurilor agricole de primăvară.

Obiceiurile populare din această perioadă încep cu Revelionul Lasatei Secului, sărbătoare ce are loc în sâmbăta sau duminica dinaintea Lasatului Secului de carne, înaintea Săptămânii Albe. Aceasta era un moment de veselie colectivă, asemănător cu Revelionul, cunoscut sub diferite denumiri regionale – La Zapostit, Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodaite, Opait – și se desfășura pe parcursul unei nopți întregi, cu focuri rituale, jocuri, strigături peste sat și cântece. Punctul culminant era arderea unei păpuși din paie, simbol al purificării și fertilității câmpului, scrie crestinordotox.

Urmează apoi Săptămâna Nebunilor sau „Săptămâna albă”, în care, după ospetele din perioada Crăciunului până la Lasatul Secului, se elimină treptat din alimentație carnea și slănina, fiind permise lactatele, ouăle și brânza.

În această săptămână se practică și ritualuri precum Joia Furnicilor, pentru protejarea recoltei, și legarea grânelor, pentru a feri porumbul și cerealele de păsări și dăunători.

Săptămâna a doua, Săptămâna Caii lui Santoader, este marcată de ceremonii de purificare, veselie și tradiții complexe: flăcăii mascați, cunoscuți ca Santoaderi, simbolizând herghelia divină, intră în casele cu șezători, organizează jocuri și alungă spiritele rele ale iernii.

În această perioadă se practică ritualuri precum însuratitul și înfrățitul, precum și spălarea rituală a părului fetelor pentru frumusețe și fertilitate.

Sunt sărbători legate de urări de sănătate, rod bogat și împăcare în comunitate, cum sunt Martea Santoaderului, Vinerea Santoaderului, Joia Iepelor și Sâmbăta Santoaderului.

De asemenea, se fac preparate speciale, precum coliva lui Santoader și colaci din faină de grâu, oferite pentru pomana morților.

Un alt obicei de primăvară este sărbătoarea cucilor, când tinerii mascați în costume tradiționale cu coarne și clopoței alergau după copii și femei, simbolizând purificarea și aducerea norocului pentru anul ce începea. Superstiția spune că cei care nu primesc o „lovitură” de la cuci în acea zi nu vor fi sănătoși pe parcursul anului.