În cultura americană, independența e tratată adesea ca un ritual de trecere bine definit, în timp ce în Europa se dobândeşte treptat.

În multe părți ale Statelor Unite, ideea de independență este un moment definitoriu: la 18 ani te muți de acasă, înveți să gătești altceva în afară de mâncare instant și, cu puțin noroc, reușești să gestionezi banii, facturii, programările și reparațiile casnice în următorii 10 ani.

În Europa, însă, tranziția spre maturitate şi independenţă arată complet diferit şi se face în ritmul vieţii de zi cu zi. Aici, adolescenții nu îşi sună părinţii pentru să le rezolve probleme banale precum tranportul la şcoală, desfundatul chiuvetei sau plata facturilor, pentru că sunt obişnuiţi de mici cu astfel de lucruri., potrivit gamentraveling.

Iată nouă abilități de viață pe care adolescenții europeni le stăpânesc adesea până la finalul liceului și care pentru mulți americani de 30 de ani rămân încă provocări.

1. Se descurcă cu birocraţia

În timp ce mulți adulți americani se blochează la ideea de a merge la un ghișeu public fără sprijinul părinților, adolescenții europeni știu deja:

* solicite un card de sănătate,

* să ridice documente de la diferite instuţii administrative

* să facă programări pentru acte,

* să completeze și depună diferite formulare.

De asemenea, sunt obișnuiți cu ideea de a aștepta la coadă, de a solicita un document, de a reveni a doua zi dacă sistemul e căzut. Practic, spre deosebire de tinerii americani, ei tratează birocrația ca pe un antrenament, nu ca pe o catastrofă care anunţă sfârşitul lumii.

2. Ştiu să gestioneze banii

Adolescenții europeni cresc folosind numerar: pentru transport, pentru un suc, o cafea, pentru a împărți o notă de plată cu amicii la un local. Sunt obișnuiți să urmărească restul, să dea bacșișuri, să-și calculeze bugetul pentru ieșiri sau să-și aleagă un abonament de telefonie sau internet.

În SUA, mulți tineri ajung la 30 de ani fără să fi făcut un buget real sau fără să știe cum se discută despre bani într-un mod calm, direct și responsabil.

3. Ştiu să gătească fără a căuta reţete pe internet

În multe familii din Europa, adolescenții încep să gătească atunci când le e foame şi părinţii nu sunt acasă, de pildă. Astfel, la 16 ani, cei mai mulți dintre ei ştiu prepare paste și sosuri de la zero, să facă o omletă sau o salată şi chiar să pregătească mâncăruri simple din legume pentru întreaga familie.

În schimb, tinerii americani apelează adesea la aplicații, mâncăruri congelate sau livrări la domiciliu şi unii dintre ei ajung să nu ştie să prepare o masă nici la 30 de ani.

4. Fac diverse treburi casnice

La 12-13 ani, mulţi dintre copiii europeni ştiu deja să meargă să plătească o factură, să facă diverse lucruri sau mici reparaţii în casă, să meargă la cumpărături singuri, la piaţa, farmacie sau alte mahazine din zona în care locuiesc. Nu se încurcă la rest, cer bon şi știu cum să formuleze o întrebare clară, pentru a se face înţeleşi.

În SUA, aceste activități sunt rareori încredințate adolescenților, responsabilitatea „reală” fiind amânată pentru vârsta adultă, iar atunci este percepută ca o corvoadă.

5. Ştiu să împartă spaţiul comun, respectând în acelaşi timp intimitatea celorlalţi

Casele din Europei sunt, de cele mai multe ori, destul de mici și pline, astfel că adolescenții învață devreme să împartă baia, bucătăria sau dormitorul, să se retragă în liniște, să facă curat fără să li se ceară.

În cultura americană, spațiul personal este sacrosanct, astfel că a-l împărţi cu altcineva e adesea un șoc, chiar și pentru adulții de 30 de ani care se mută cu un partener și descoperă că nu toată lumea încarcă mașina de spălat vase „corect”.

6. Ştiu să se descurce cu mijloacele de transport în comun

A călători cu mijloace de transport în comun este un lucru banal pentru adolescenţii europeni, care învaţă de mici să folosească autobuzul, tramvaiul, metroul sau trenul. Știu care sunt rutele, citesc orarele, îşi cumpără singuri bilete şi abonamente şi se orientează uşor în oraşul în care locuiesc şi chiar şi în altele.

În SUA, mulți tineri nu folosec transportul public până când ajund la facultate și chiar atunci, cu ezitare. Cei care nu au maşină personală apelează cel mai adesea la ridesharing.

7. Au o mai mare inteligenţă socială

Cultura europeană pune un accent mai mare pe contactul direct, pe contactul vizual şi pe rezolvarea divergenţelor de opinie cu calm. Astfel, adolescenții sunt încurajaţi de mici să-şi rezolve problemele sociale, să discute cu adulţii argumentat şi politicos, să gestioneze conflicte minore şi să se formalizeze unor reguli de bun-simţ atunci când este cazul.

Americanii, crescuți în sisteme mai informale și indirecte, au adesea dificultăți în a primi critici sau a solicita ajutor.

8. Au grijă de fraţii mai mici şi îşi ajută vecinii

Europenii sunt implicați de mici în îngrijirea celorlalți: își iau frații mai mici de la școală, le pregătesc masa, fac diverse comisioane pentru vecini în vârstă, stau cu bunicii, pun masa pentru familie etc. Departe de a fi văzute ca o corvoadă, acestea sunt activităţi absolut normale, care dezvoltă inteligența emoțională, flexibilitatea și sentimentul de utilitate.

În multe familii americane, îngrijirea are un rol profesionalizat sau ocazional. A deveni „responsabil” şi a avea grijă de cineva înseamnă cel mai adesea a plăti o bonă sau un asistent, nu a fi prezent.

9. Folosesc plictiseala pentru a-şi antrena răbdarea

Plictiseala nu este o problemă pentru adolescenții europeni. Cresc cu după-amieze lente, mese lungi, vacanțe fără program și veri în care nu se întâmplă mare lucru. Își dezvoltă, însă, răbdarea, creativitatea, capacitatea de a sta în liniște cu propriile gânduri.

Cu totul altfel stau lucrurile cu tinerii americani, la care plictiseala este considerată o stare de criză, din care trebuie să iasă neapărat. Ei trebuie să aibă tot timpul ceva de făcut – să navigheze pe internet, să mănânce, să muncească, astfel că nu au prilejul de a reflecta prea mult.

Două culturi diferite

În Statele Unite, independența e văzută ca o declarație de forță: o ruptură de familie, o mutare, o afirmație de sine. Dar vine adesea târziu și cu prețul lipsei de experiență practică.

În Europa, independența nu e anunțată. Ea vine tăcut, în sarcini zilnice, în gesturi de grijă faţă de alţii, în asumarea unoe mici responsabilităţi ale vieţii de zi cu zi. Nu e nici prematură, nici dramatizată, e pur şi simplu firească, în timp ce unii adulți americani încă încearcă să își amintească în ce sertar se află pașaportul și cum să fiarbă apă fără să caute pe Google.