Vivien Leigh a fost o legendă în lumea cinematografiei. Ea ne-a învățat să nu disperăm nici în cele mai grele clipe pentru că „Și mâine este o zi“.

Vivian Mary Hartley s-a născut la 5 noiembrie 1913, în India britanică, unde părinţii ei, Ernest și Gertrude, au petrecut primii ani din copilăria micuţei.

La vârsta de șase ani a fost trimisă în Anglia, la un internat catolic de fete, unde s-a împrietenit cu viitoarea mare actriţă Maureen O’Sullivan, cunoscută pentru rolul lui Jane din filmul „Tarzan”, scrie Historia.

Viaţa lui Vivian a fost una agitată și nestatornică încă din copilărie. A călătorit prin întreaga Europă, a studiat în Italia și în Franţa.

Începutul anilor ’30 a fost pentru ea deschiderea unei noi lumi. În 1931 s-a întors la Londra și a primit un rol în filmul „A Connecticut Yankee” – un rol mic pentru cinematografie, însă unul imens pentru viitorul ei, căci Vivian a hotărât că actoria este ceea ce își dorește în viaţă. Așa că s-a înscris la Royal Academy of Dramatic Art din Londra.

Avându-l alături pe John Gliddon ca impresar, care o sfătuiește să ia ca nume de scenă Leigh, Vivian a debutat, în 1935, în piesa „The Mask of Virtue”.

După aplauzele la scenă deschisă, Alexander Korda i-a oferit tinerei actriţe un contract în industria de film, plus numele de Vivien în loc de Vivian.

„Fă cunoștinţă cu Scarlett O’Hara”

La nici doi ani de la apariţia romanului „Pe aripile vântului“ (1936), cinematografia americană pregătea deja ecranizarea. În timp ce producătorul filmului, David O. Selznick, respinsese candidatura a peste 150 de actriţe pentru rolul eroinei, Vivien terminase de citit cartea și era convinsă că personajul i se potrivește mănușă .

Destinul a făcut ca impresarul ei de atunci din Londra, Myron Selznick, să fie chiar fratele producătorului. Cu toate că lui Vivien i-a fost respinsă candidatura, chiar și fără o audiţie, pe motiv că este „prea britanică”, ea nu a renunţat.

A zburat în Los Angeles, acolo unde deja începuseră filmările. Legenda spune că la intrarea pe platou, împreună cu Vivien, Myron i-a strigat fratelui său: „Hei, geniule, fă cunoștinţă cu Scarlett O’Hara”.

Scenariul filmului care a făcut istorie este bazat pe dramatismul unei lumi care piere definitiv din istorie, Lumea Sudului, și Lumea Nordului.

Rolul i-a adus, în anul următor, un binemeritat Premiu Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol principal.

Un alt mare rol a fost cel realizat în filmul „A Streetcar Named Desire“ (1951) pentru care a fost recompensată cu Premiul Oscar în 1952 pentru cea mai bună actriţă în rol principal, Premiul Globul de Aur în 1952 pentru cea mai bună actriţă de dramă şi Premiul BAFTA în 1953 pentru cea mai bună actriţă, potrivit imdb.com.

Cuplul de aur al Hollywoodului

În 1931, actrița l-a cunoscut pe Herbert Leigh Holman, un avocat cu 13 ani mai mare decât ea, cu care se căsătorește un an mai târziu. Herbert credea că pentru focoasa Vivian teatrul este doar un capriciu, însă a susţinut-o să își termine studiile și a așteptat să îmbrăţișeze adevăratul rol al oricărei femei: cel de soţie și de mamă. Se pare că s-a înșelat. Nici venirea pe lume, în 1933, a fetiţei lor, Suzanne, nu a făcut-o pe Vivian să renunţe la scenă.

Pe Laurence Olivier l-a cunoscut după un spectacol. Vivien și Olivier au fost, ani mai târziu, cuplul de aur al Hollywoodului. Iubirea dintre ei a lăsat cinematografiei unele dintre cele mai de preţ roluri, căci interpretarea lui Antoniu și Cleopatra, Nelson și Lady Hamilton sau Romeo și Julieta a fost marcată, în cazul lor, de povestea personală.

Vivien Leigh a murit în iulie 1967, la vârsta de 53 de ani, după ce plămânii i s-au umplut cu lichid (pleurezie). La funeralii, timp de un minut, luminile rampelor tuturor teatrelor din Londra s-au stins în semn de reculegere. Trupul ei a fost incinerat şi cenuşa răspândită deasupra unui iaz de pe domeniul actriţei din East Sussex.