Afirmațiile controversate ale lui Robert Negoiță: susține că un director privat s-a făcut șofer la STB pentru bani
Robert Negoiță, primarul Sectorului 3 Foto: Inquam Photos
Invitat la Gândul, edilul Sectorului 3 a prezentat o situație greu de crezut din cadrul afacerilor familiei sale pentru a justifica un atac la adresa companiilor municipale. Potrivit Mediafax , Negoiță a susținut că un angajat cu funcție de conducere din firma fratelui său a renunțat la post pentru a deveni simplu șofer de autobuz, atras de un presupus câștig financiar superior.
„Pentru mine a fost un semnal de alarmă când am aflat că directorul parcului din societatea fratelui meu, poziție înaltă, cu salariu bun, a plecat șofer la STB. Dacă asta e normalitate, nu din perspectiva mea. Deci e clar că ceva acolo e putred rău. Iar asta costă pe fiecare dintre noi” - Robert Negoiță.
Cu toate acestea, primarul a evitat să ofere cifre concrete. El nu a menționat nici ce salariu încasa respectivul director la compania fratelui său, nici ce sumă ar primi în prezent ca șofer în cadrul Societății de Transport București.
Realitatea din grila de salarizare contrazice discursul edilului
Declarațiile lui Robert Negoiță sunt contrazise însă de datele financiare reale din interiorul companiei de transport, care se confruntă, de altfel, cu o lipsă acută de șoferi. Deși posturile administrative și cele de conducere din STB sunt, într-adevăr, remunerate cu sume ridicate, veniturile conducătorilor auto sunt departe de a fi excepționale.
Conform grilei de salarizare aferente perioadei 2024–2025, consultată de jurnaliștii de la Mediafax, salariul de bază al unui șofer STB se situează în jurul valorii de 6.000 de lei brut. Acest lucru înseamnă aproximativ 3.500 de lei în mână, sumă la care se mai adaugă diverse sporuri și beneficii.
De la salariile șoferilor, la cereri de privatizare a serviciilor Capitalei
Pornind de la această premisă discutabilă, primarul Sectorului 3 și-a extins tirul criticilor asupra întregii administrații a Municipiului București, vizând în special transportul public de suprafață (operat de STB) și sistemul de termoficare (unde transportul și distribuția energiei termice sunt gestionate de Termoenergetica). Ambele structuri sunt finanțate din bani publici, însă Negoiță le cataloghează drept „găuri negre” care consumă resurse uriașe pe spatele cetățenilor, fără a se reforma.
Edilul susține că orice alocare suplimentară de fonduri către Primăria Capitalei este inutilă fără o restructurare prealabilă a aparatului administrativ și a companiilor subordonate. „Este inadmisibil că nu ai bani. Să te duci cu o sită și să zici: «Vreau o tonă de apă». Dar nu-mi ajunge. Și dacă îi pui în sita aia 5.000 de tone de apă, nu se umple sita niciodată. Asta e Primăria Generală”, a comentat Negoiță.
El a insistat asupra costurilor pe care le implică aceste servicii: „Este inadmisibil că ne costă pe fiecare dintre noi multe miliarde în fiecare an. Doar astea două, termoficarea și transportul. Pentru că sunt niște găuri negre. Găuri mari, site, fără nicio șansă să le umple vreodată”.
Soluția propusă acum de Robert Negoiță este predarea acestor servicii către operatori privați, o măsură față de care recunoaște că în trecut era reticent, amintind chiar de deciziile fostului primar general Traian Băsescu.
„Cred că la un moment dat l-am criticat pe fostul primar general, domnul Băsescu, când a luat partener privat pe apă și canal. Eu vă spun, chiar dacă sunt conștient că sună nepopular, dar la halul în care arată astăzi transportul public și termoficarea în București, încep să cred din ce în ce mai tare că fără un operator privat nu o să ieșim din haosul acesta” - Robert Negoiță.
Riscurile ascunse ale privatizării serviciilor esențiale
Trecerea unor servicii vitale — precum apa, căldura sau transportul în comun — în mâinile companiilor private reprezintă însă o temă profund controversată la nivel de politici publice. Deși adepții privatizării invocă adesea atragerea de investiții, diminuarea pierderilor și un management mai performant, realitatea arată că implicarea privaților nu scutește automat bugetul local de plata unor subvenții. În transportul urban, de pildă, tariful biletelor nu poate acoperi integral costul real de operare.
Pe de altă parte, criticii acestui model avertizează că o firmă privată urmărește, în mod natural, maximizarea profitului. Această orientare poate duce la creșterea tarifelor pentru populație, tăierea investițiilor sau chiar anularea unor servicii considerate nerentabile. În cazul transportului public, anumite linii trebuie menținute în funcțiune pentru a garanta accesul cetățenilor la servicii de bază, chiar dacă numărul de pasageri este scăzut.
În plus, în sectoare precum termoficarea, unde este aproape imposibil de creat o piață concurențială cu mai mulți furnizori, privatizarea riscă doar să transforme un monopol de stat într-unul privat. Într-un astfel de scenariu, presupusa eficiență depinde exclusiv de modul în care sunt redactate contractele, de obligațiile impuse firmei private și de capacitatea reală a autorităților publice de a monitoriza calitatea serviciilor și de a ține sub control prețurile.
Explorează subiectele:
