Va pierde Erdogan puterea, după 20 de ani? Este întrebarea care interesează Orientul și Occidentul, deopotrivă. Turcii sunt chemați duminică, 14 mai, să își aleagă președintele republicii. În România, au votat deja aproape jumătate din cei aproximativ 20.000 de turci care locuiesc aici.

Turcia se află în fața unui moment decisiv: alegerile prezidențiale din 14 mai 2023, când se va ști dacă placa turnantă dintre Europa și Asia va ieși de sub dominația președintelui autoritar Recep Tayyip Erdogan , în funcție de 20 ani. Sondajele indică o diferență mică în procente între principalii candidați: președintele Erdogan și contracandidatul Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului.

Analiștii politici vorbesc despre „ alegeri istorice”, iar funcția în sine este asemuită cu un „măr“. Ochii întregii lumi sunt practic ațintiți în acest sfârșit de săptămână către Turcia, stat-cheie geostrategic.

Diaspora a votat masiv

Conform Ambasadei Turciei la București, aproximativ 20.000 de cetățeni turci locuiesc în România. Peste 10.000 de persoane s-au înregistrat pentru a vota în România, la alegerile care s-au desfășurat în perioada 3 - 7 mai a.c., la secțiile de votare amenajate la Ambasada Turciei din București, respectiv la Consulatul General al Turciei de la Constanța. Peste 45% este prezența la vot în România, mai mare decât în în alți ani, când se situa în jurul a 30%. De altfel, prezența la vot în toate secțiile de votare din afară Turciei a fost mare, în jur de 50%, fiind cea mai ridicată de la introducerea votului în diaspora.

Tinerii vor schimbarea puterii

Fost pașalâc turcesc și patrie a musulmanilor din România, Dobrogea este țară adoptivă pentru foarte mulți turci care trăiesc în afara granițelor. Printre ei, Tarik Pekin, un turc de 26 de ani, venit în Constanța de zece ani, la facultate. Nu a ratat ocazia de a vota, pentru viitorul său.

„Eu am votat pentru schimbare și toți tinerii pe care îi cunosc gândesc la fel. Suntem optimiști că se va produce. Pe cei care îl susțin pe Erdogan i-am întrebat: dacă e așa bine în Turcia, ce căutați în România?“, a declarat Tarik, pentru „Adevărul“.

El spune că vrea să revină în țara lui după ce termină studiile, în pofida problemelor cu care se confruntă națiunea sa.

„Inflația este foarte mare, oamenii trăiesc greu, mai avem și criza refugiaților din Siria, pe care mulți i-am vrea înapoi în țara lor și bineînțeles trebuie refăcute zonele afectate de cutremur“, sunt prioritățile pe care Tarik le vede pe lista viitorului președinte.

Opinii împărțite

Mehmet este un musulman din Constanța care a emigrat în anii ’80, cu mare parte din familie, în Turcia. În Dobrogea i-au rămas rude, iar serviciul în domeniul industrial îl face să penduleze între cele două țări. Locuiește chiar în Istanbul, metropolă care are locuitori aproape cât România. Atmosfera electorală este încinsă în Turcia, iar spiritele se manifestă zgomotos - iar deseori, violent.

„Opiniile sunt împărțite totuși, cam la mijloc totul. Dar de această dată e posibil să câștige Opoziția. Lumea a sărăcit, nu e bine“, clatină din cap turcul român.

La Constanța își are sediul Uniunea Democrată Turcă din România (UDTR), care trimite la fiecare patru ani un reprezentant în Parlamentul României, care face parte din grupul minorităților. Harun Osman este liderul comisiei de tineret UDTR, o „punte“ între tinerii turci din România și din Turcia. Harun cunoaște foarte bine situația politică din ambele țări și mai ales starea de spirit a tineretului.

„ Electoratul din Turcia este unul foarte dificil în acest moment. Am vorbit cu mai mulți tineri și vedem că, cu atâtea probleme, oamenii ies totuși la mitinguri ca să îl susțină pe Erdogan. Erdogan are mulți tineri în Parlament, poate în această perioadă de criză oamenii se vor duce către el. Totuși cred că tinerii din Turcia vor căuta alternative, își vor da voturile către candidații de pe locurile 3 și 4 ca să evite marea confruntare dintre cei doi candidați puternici, pentru că țara are destule probleme“, este părerea lui Harun Osman, pentru „Adevărul“.

„Erdogan, periculos ca Putin“

Enache Tușa este analist politic și jurnalist din Constanța, cercetător al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu“ dn București. El îl asemuiește pe Erdogan lui Putin.

„Erdogan este un dictator la fel de periculos ca Putin. În 20 de ani de când e la putere a băgat oameni la pușcărie, a umblat la codurile penale, a înscenat o lovitură de stat pentru a înăspri regimul, ca să creadă turcii de rând că pericolul din Turcia vine din afară. În acest moment, sunt în jur de 150.000 de oameni în pușcării, judecători, jurnaliști, procurori militari pe acuze inventate fără proces“, explică analistul.

Alegerile vin într-o perioadă de cumpănă pentru Turcia. Este o situație critică din punct de vedere economic, recentul seism devastator a ucis 50.000 oameni și a lăsat 14 milioane de sinistrați, ceea ce adâncește criza regimului, deja erodat.

„Mulți nu se vor duce la alegeri pentru că au probleme, probleme reale: nu au case, nu au locuri de muncă, s-au săturat. De aceea votul masiv al Diasporei încearcă să compenseze absenteismul la urne de pe 14 mai. Diaspora încearcă să îi dea o lovitură din exterior lui Erdogan. Prognosticul este că va câștiga Opoziția, altfel viitorul va fi sumbru”, consideră analistul politic Enache Tușa.

„Dacă statele occidentale îl vor păsui pe Erdogan, cum l-au păsuit pe Putin, s-ar putea să vedem că aparatul politic care îl susține ne va face o surpriză. Dictatorii ajung într-un punct in care nu au ieșire, și atunci încearcă să iasă cu ceva exploziv, ca Putin. Erdogan își dă seama că lațul se strânge și în jurul lui și că are cea mai proastă cota de încredere, de până acum, după acești 20 de ani. Dacă pierde Erdogan împreună cu tot aparatul politic care îl susține, va câștiga poporul turc, pentru că ar putea reveni jocul democratic în țara lor, unde opinia nu este liberă, iar criticii sunt băgați la pușcărie”, spune Enache Tușa.

Analistul atrage atenția că și din punct de vedere economic țara ar avea de câștigat prin revenirea investitorilor, alungați în ultimele două decenii din țară după ce au fost lăsați fără afaceri prin diverse tertipuri.